Anunțul că în București va fi furtună a declanșat o isterie greu de imaginat la un popor care se pretinde a trăi în secolul XXI, zis și al cetățenilor bine informați: Închideri de școli, reduceri absurde de program, mesaje pe rețelele sociale care vorbeau de apocalipsă, uriașe ambuteiaje, mii de cetățeni așteptînd prin stații, luarea cu asalt a magazinelor, străzi pustii, blocarea bucureștenilor în case. Pînă la urmă s-a dovedit un fîs meteorologic.
Închiși în case cu cheia răsucită de două ori, să nu dea buzna furtuna, bucureștenii s-au dus de multe ori la geam ( și el ferecat) pentru a urmări dezlănțuirea de afară. Mai ales că televiziunile de știri transmiteau în direct de parcă ar fi venit peste București uraganul Irma ținîndu-se de mînă cu Uraganul Maria.
Nu era nimic, nici o furtună. Dar chiar dacă ar fi fost o furtună, imaginea bucureștenilor cumpărînd pîine cu sacul ( prima grijă a babuinului e să-și facă provizii, nu cumva să n-aibă ce hali cît dorește!) rămîne în Istorie ca dovada incontestabilă despre o țară care poate fi cucerită fără a se trage un foc de armă. Din cîte se știe, România cumpără armament american sofisticat de 5 miliarde de dolari. Deși Ștabii din fruntea țări n-o spun, armamentul e cumpărat pentru a ne apăra de un eventual atac rusesc.
Așa cum am mai scris, cumpărarea armamentului e rezultatul unei negustorii între turistul Klaus Iohannis ( știe cineva pe unde o fi președintele nostru, zis și al Tuturor Românilor, în realitate, președintele doar al Lor?!) și Donald Trump. Americanul l-a bătut pe umăr la o conferință de presă, iar Klaus Iohannis, la schimb, s-a angajat să dea bani (din bugetul țării, nu dintr-al lui) pentru a cumpăra armament american. Altfel spus, Klaus Iohannis ia bani de la Spitale, autostrăzi, școli, grădinițe pentru a-și asigura firman de la Înalta Poartă pentru a doua domnie. Nu e nimic nou.
Pe vremea fanarioților, orice domnitor trimis la noi din Fanar ca să ne călărească se apuca să strîngă bani pentru a-i mitui pe cei de la Istanbul. Pentru asta se introduceau biruri noi sau se renunța la orice construcție publică. Vremurile s-au schimbat. Acum nu se mituiesc Înaltele Porți prin bani dați celor din Serai. Acum se mituiesc prin bani dați companiilor de armament, companii care, la rîndul lor, finanțează campaniile electorale ale președinților americani.
Orice om normal își dă seama că un atac din partea Rusiei ar însemna un atac împotriva NATO. Mai mult decît în 1914, cînd s-au declanșat mecanismele fatale ale alinanțelor, azi, s-ar declanșa mecanismul alianței numite NATO. În acel moment, armamentul României e de prisos. Pe de o parte pentru că Rusia își va îndrepta atacul, dus cu armament modern, de ultimă oră, asupra capitalelor vestice, astfel că conflagrația va avea loc mult deasupra României. Pe de alta, pentru că la cîteva minute de la declanșarea celui De-al Treilea Război Mondial fierbinte, cele două forțe – Rusia și NATO – vor activa armamentul nuclear.
În aceste condiții, ce să facă România cu pușcoacele care sînt, prin raportare la armamentul în conflict, rachetele Patriot de second hand?
Dar chiar admițînd că rușii vor porni asupra noastră cu armament clasic – avioane, tancuri, infanterie – mă întreb de ce ar avea ei nevoie de atîta risipă de carburanți pentru a cuceri România. Haosul stîrnit miercuri în București de anunțul că va fi furtună ne arată în chip inevitabil că rușilor le-ar fi suficient pentru a ne cuceri doar zvonul că vin spre București.
În acel moment, în România s-ar produce un haos desăvîrșit. Televiziunile de știri, pacostea numărul unu pentru păstrarea lucidității, ar anunța, prin fătuce gîfîinde, că rușii au cucerit deja jumătate de țară. Mesaje postate pe rețele sociale de TeFeLiști ar fi luate în serios în vestea, însoțită de poze trucate, că Rușii deja ne-au cucerit.
Gabriela Firea ar ține o conferință de presă în care i-ar anunța pe bucureșteni că au la dispoziție buncăre pentru a se închide în ele. În tot acest timp, românii ar lua cu asalt magazinele, pentru a-și face rost de provizii pentru un an, după care s-ar închide în casă răsucind cheia de două ori.
Afară n-ar rămîne nimeni. Rușii ne-ar cuceri trimițînd aeoroportat o companie de salubritate înarmată cu mături și tomberoane, pentru a face curat după haosul de pe străzi.
Apocalipsa anunțată de autorități și de televiziunile isterice n-a avut loc.
Rămîne însă întrebarea: Ce slăbiciuni ale societății noastre șiau spus cuvîntul în crearea atmosferei de isterie, penibile, descalificante pentru un popor minim matur?
1. Prima și cea mai importantă ține de un cancer genetic al nației. Refuzul de a crede informația exactă în favoarea zvonului. La un moment dat, am vrut chiar să scriu o Istorie a zvonului la români. Cercetînd în vederea eseului, am dat peste sute de exemple hazlii de isteriile declanșate la noi din nenorocirea de a da crezare zvonurilor celor mai absurde. Citez din ceea ce am scris deja: „Eugeniu Arthur Buhman, fost şef al Serviciului de poştă, telegraf şi telefon al Casei Principelui Moştenitor Ferdinand, surprinde în memoriile sale o secvenţă care confirmă năravul românilor de a lua totul în băşcălie, inclusiv posibilele cataclisme.
Potrivit volumului Patru decenii în serviciul Casei Regale a României. Memorii 1898-1940, Duminică, 11 aprilie 1910, el notează:
„În Capitală se vorbeşte de cîtva timp cu mare emoţie de apariţia pentru 6/10 mai a cometei Haley, care revine o dată la fiece 76 ani. Se spune că orbita Pămîntului va traversa coada cometei care este compusă din gaze înăbuşitoare. O anume categorie de bucureşteni, printre care am mulţi prieteni, încearcă să mă convingă că nu trebuie lăsate nebăute şpriţurile de prin bodegi «că dacă e vorba să murim de cometă, la ce să le mai lăsăm pe pămîntul uscat!» Amicii mei, Chiriţă Ranetti de la «Furnica », Iancu Brezeanu de la Teatrul naţional şi sculptorul Späthe, m-au asigurat că sunt ferm decişi a executa cu sfinţenie programul de mai sus!“.
Sîntem în ianuarie 1913. Tensiunea dintre România şi Bulgaria creşte de la o zi la alta. În memoriile sale, Eugeniu Buhman dezvăluie efectele acestei tensiuni asupra populaţiei băştinase: „Pentru a da o imagine de starea nervoasă a populaţiei noastre din acele zile, e destul să pomenesc de diversele ştiri publicate în ziare, mai ales în cele din Moldova, despre zborul unor avioane care se văd noaptea cu farurile aprinse străbătînd unele regiuni. Cum aceste ştiri au persistat să apară, s-au făcut oarecare observaţiuni şi s-a dovedit că avionul luminos nu era decît planeta Venus ce are în această lună o deosebită luminozitate“.
De observat că nici ziarele nu sunt mai breze decît bravii locuitori ai ţinuturilor moldoveneşti”.
În cazul Apocalipsei de miercuri, cancerul credinței în zvonuri s-a devoalat din plin. Orice încercare a ANM de a preciza că e vorba doar de o simplă furtună, a fost zadarnică. Românii au crezut zvonurile de pe Internet, de la bodegi și de la televiziunile de știri.
2. Rolul nefast al supralicitării fleacului de către televiziunile de știri. Informației exacte i s-a preferat zvonul fabulos. Atmosfera de calm a fost surclasată de atmosfera de isterie cultivată de fătuce, dar și de așa-ziși lideri de opinie.
3. Politizarea Apocalipsei de către Gabriela Firea. Obsedată de imagine, PSD-ista a ordonat închiderea școlilor, a ținut conferințe de presă isterice, într-un cuvînt a creat la nivel oficial o atmosferă propice haosului.
4. Inexistența unei legislații severe împotriva informațiilor false promovate de televiziuni și de internet. Gabriela Firea a amenințat cu plîngerea penală pe cei care au pus la cale diversiunea cu mesajul de pe rețelele sociale. Și a pus în aplicare avertismentul? Trebuie să fii mare prostănac ca să nuți dai seama, după haosul de miercuri, 20 septembrie 2017, că panica creată de zvonuri, știri false, isterii create de televiziunile de știri, apare ca o vulnerabilitate națională. Un dușman poate produce uriași pagube materiale și umane apelînd la zvon, informarție falsă, isterii mediatice.
Atenție! Miercuri, am avut de a face cu o isterie creată de propria noastră prostie. Ce se va întîmpla cînd isteria va fi creată cu mijloace profesioniste de alții?
Autor: Ion Cristoiu
Ion Cristoiu Blog