Duminică, 5 noiembrie 2017, seara, în București și în alte locuri din țară s-au desfășurat manifestații de protest neautorizate, sorcovite, ca și alte acțiuni anterioare, drept expresii ale nemulțumirii populare care dă în clocot, peste marginile cazanului legal și, prin urmare, se revarsă în stradă.
Șmecheria cu așa-zisa Revoltă spontană o știm încă din 1990, cînd Ion Iliescu ne pisa la cap pe noi, cei care-i contestam legitimitatea funcției de șef al Statului, cu teza ”Revoltei spontane”, a „vidului creat după Fuga Dictatorului”, „umplut” de Ion Iliescu și echipa, într-un efort de salvare a Nației de la Golul de putere, catastrofal.
Am replicat atunci, replic și acum:
Istoria nu cunoaște revolte spontane. Pe fondul real al unor nemulțumiri populare regizorii din umbră inițiază și organizează așa-zise revolte spontane.
Cum nu există revolte spontane, nu există nici manifestări de protest spontane, mai ales în România, unde cetățeanului îi e lene să iasă din casă și pentru a cumpăra o pîine de la magazinul de după colț. După decembrie 2016, cînd PSD a cîștigat alegerile cu ajutorul neprecupețit al neghiobiei lui Klaus Iohannis, regizorii din umbră au folosit trucul spontaneității, speculînd nemulțumirea reală a electoratului de Dreapta, pentru a contracara cu mijloace neortodoxe înfricoșătoare Puterea dobîndită de PSD în urma alegerilor.
Pentru că Opoziția e jigărită, lipsită nu atît de forță parlamentară, cît mai ales de lideri autentici (Ludovic Orban nu va fi niciodată Traian Băsescu din anii Guvernării Năstase, încruntările sale la Puterea PSD-istă fiind mai hazlii decît folosirea cobzei pe post de pușcă mitralieră), Oculta, la comanda Raței mecanice de la Cotroceni, s-a gîndit să țină în șah Monstrul PSD-ist cu amenințarea Străzii.
În ianuarie 2017 Operațiunea a reușit. Presiunea Străzii, evident exagerată de artileria mediatică a Sistemului, dublată de presiunea internațională, au făcut Puterea PSD-istă să dea înapoi.
Prin toate notele sale, manifestațiile din seara lui 5 noiembrie 2017 s-au vrut o reeditare a celor din ianuarie 2017. Mai întîi a îndemnat la coborîrea în stradă Klaus Iohannis, trezit din somnul cel de moarte politică direct într-o conferință de presă. E drept că, obosit de efortul de a răspunde la întrebările de tip masaj ale presei prezidențiale – Realitatea Tv, Digi Tv, Europa FM – președintele a dat fuga la Sibiu, cu antemergător, ca să-și refacă somnul în patul conjugal. Dar primul pas către crearea atmosferei menite a scoate cît mai multă lume în stradă a fost făcut.
A urmat isteria de pe rețelele sociale. E suficient să parcurgi campania de pe rețelele sociale (a făcut-o Bogdan Iacob pe site-ul InPolitics, într-un articol memorabil) pentru a sesiza efortul de a transforma seara de 5 noiembrie 2017 într-un moment de despicare a catapetesmei naționale, într-o Tulburare de proporții, depășind-o pe cea din ianuarie 2017 pentru a o atinge pe cea din decembrie 1989.
Nu mă mai ostenesc să scot în evidență natura comică, de tip caragialean a intervențiilor de pe rețelele sociale. Chemări la luptă, aruncări cu vitriol mediatic, după modelul Ziței din D-ale carnavalului, profeții privind căderea Guvernului, zbierete de Săriți, mă omoară!
Țin să remarc însă că și de data asta vectorii campaniei au fost aceleași persoane cu statut ambiguu. Jurnaliști ratați prin lipsă de talent, transformați în mitingiști purtători de ghioage interlope, actrițe fără talent, frustrate că scena nu le-a adus gloria rîvnită, guriști de muzică ușoară, cetățeni fără ocupație precisă și prin asta cu venituri dubioase.
Anunțarea momentului de duminică seara drept unul de Apocalipsă a Puterii a fost primul semn că ceva nu e în regulă. Chemările la luptă, textele și fotografiile de pe Facebook, prin care Zițele noastre republicane făceau striptease în ținută de luptă, strădania de a prezenta, prin multiplicarea artificială a vectorilor de opinie, o revoltă cuprinzînd întreaga țară, trădau o excitație artificială, un fel de Viagra protestară.
Și-a venit și seara de duminică, 5 noiembrie 2017.
I.L. Caragiale ne-a lăsat moștenire o zestre uriașă de satirizare a mișcărilor de stradă. Marele scriitor n-avusese cum să nu observe notele comice ale implicării nefirești a presei în folosirea mișcărilor de Stradă ca instrument de bătălie politică. Lectura prozei și publicisticii lui Caragiale dedicate Mișcărilor numite la vremea sa Contestarea Constituției de jos în sus, cu măcelari și zarzavagioaice pe post de Lenin coborît în stradă de la Smolnîi, ne scutește de a mai analiza halul fără de hal în care presa noastră a abordat manifestațiile de duminică seara.
În Atmosferă încărcată, I.L. Caragiale surprinde exagerările presei situate pe baricade diferite cînd vine vorba de a prezenta opiniei publice o manifestație de stradă.
Presa Opoziției exagerează, pînă dincolo de hotarele bunului simț, numărul participanților, atmosfera, semnificațiile, efectele manifestării. Dacă urmăreai Realitatea Tv și Digi Tv, precum și site-urile de tip UM – Hotnews. ro, Ziare.com -, aveai impresia că în România se întîmplă, la un loc, Revoluția bolșevică, Revoluția Franceză, Invazia Vikingilor și Trecerea Rubiconului, toate asezonate, ca cireașa de pe tort, cu așa zisa Revoluție din decembrie 1989. Dacă urmăreai România Tv și Antena 3, cele două posturi ale Puterii PSD, aveai impresia că-n România nu se întîmpla nimic.
Nu e nici o mișcare de stradă. Nu e nici un protest. Națiunea doarme și visează pe Ileana Ciuculete înviată de România Tv și pe Maria Profeta, anunțînd, la Antena 3, o Baie de sînge încheiată cu destrămarea statului unitar român.
Prin raportare la ce s-a vrut și ce-a ieșit, manifestările de protest de duminică seara au fost un eșec. Un eșec de proporții. S-a scremut un elefant și s-a ivit un șoricel.
Sînt multe argumente pentru acest verdict. Unul dintre ele se referă la numărul manifestanților. Televiziunile și site-urile interesate în exagerarea forței din stradă au dat cifra de 20 000 de manifestanți în București. Televiziunile și site-urile Puterii au dat 7 000 de manifestanți. Potrivit regulii propuse de Caragiale în Atmosferă încărcată, trebuie să adunăm cele două cifre și să le împărțim la doi. Rezultă 13 500, hai, treacă de la noi, 14 000 de participanți.Nu o raportăm la cifra de sute de mii din ianuarie 2017. O raportăm la premiera înregistrată duminică seara.
Trei partide politice – PNL, USR, Platforma 100 – au lansat membrilor și simpatizanților chemarea de a participa la protestele asumate de forțele civice. Pînă la acest moment, numărul protestatarilor trebuia judecat prin raportare la șmecheria cu spontaneitatea. O manifestație declanșată spontan, doar prin chemări lansate pe rețelele sociale, alături de rețete de de cum să-ți iasă ciorba potrivit de sărată și cum să te protejezi fără prezervativ, cuprinde toate riscurile de a fi un eșec. Dar în clipa cînd trei partide politice anunță implicarea lor în aceste mișcări de protest se presupune că numărul participanților a sporit urieșește prin intervenția mașinăriei de partid.
PNL, USR și Platforma 100 a lui Dacian Cioloș au mers mai departe cu politizarea manifestării, coborînd în stradă, la o manifestare neautorizată, lideri precum Dacian Cioloș, Dan Barna, Raluca Turcan.
Las la o parte nota răvășitor comică a unui PNL, partidul baronilor locali, al îmbogățiților prin jefuirea statului, luptînd jertifindu-și weekendul pe altarul gloriei DNA.
Asumarea totală de către cele trei partide a manifestărilor de duminică seara se constituie într-o gravă eroare politică. Mișcările și-au pierdut principalul avantaj diversionist: Imaginea de spontaneitate.
Lovitura dată protestelor așa-zis civice e însă alta. Dacă manifestațiile au scos în stradă nu numai facebookiști, ci și membrii și simpatizanți ai celor trei partide, ar fi fost de așteptat ca numărul protestatarilor să depășească un milion. Se presupune că PNL, USR, Platforma lui Dacian Cioloș au la un loc cel puțin un milion de membri și simpatizanți. Cu toate acestea, în stradă abia dacă au fost 30 000 în toată țara. E greu de spus cîți dintre aceștia au fost spontani și cîți au fost organizați. Dacă ne gîndim că, în ianuarie 2017, au fost spontani peste un milion în toată țara, avem limpede imaginea eșecului.
Acest eșec își găsește expresia nu numai în numărul mic de participanți, în oboseala, prin repetare, a mijloacelor, în mediocritatea lozincilor (PSD – Ciuma Roșie, auzi, PSD partid de stînga!), mai toate concentrate pe persoana fizică a lui Liviu Dragnea, umflat pînă la proporțiile lui Napoleon I de Teleorman, dar și într-un fapt ciudat. Pînă acum, ori de cîte ori partidele politice au anunțat că vor să se implice în mișcările zise și civice, spontanii au protestat vehement. Mișcarea e a simplilor cetățeni revoltați, politicienii n-au ce căuta pentru că prezența politicienilor pîngărește fecioria civică a protestelor. De data asta, nici una dintre organizațiile inițiatoare pe rețelele sociale ale manifestărilor n-au protestat.
Altădată politrucii vîrîți printre manifestanți ar fi stîrnit protestele celor din Stradă. De data asta, nici un TeFeL-ist n-a încercat să le spună să plece. Dincolo de acceptarea (ciudată) de către civici a politizării protestelor, întîmplarea de duminică seara trimite la un adevăr: Civicii n-au zis nimic împotriva politizării, pentru că, fără implicarea partidelor, numărul manifestanților ar fi fost periculos de mic. Dar, de fapt nu TeFeL-iștii, ci regizorii din umbră ai protestelor spontane s-au grăbit să accepte implicarea structurilor de partid din constatarea că mișcările de stradă ca instrument de Opoziție la PSD au obosit.
Un alt semn al oboselii e și înlocuirea vectorilor civici tradiționali cu foști jurnaliști deveniți mitingiști. Realitatea Tv l-a cultivat pînă la isterie pe Mălin Bot, un fel de Dumitru Dincă al vremurilor noastre. Unde sînt însă civicii? Dacă nici Realitatea Tv nu i-a găsit, obligată să apeleze la profesioniști precum Mălin Bot, e semn că revoltele spontane sînt deja un eșec. Nu-i nimic. Așa cum ne arată ultimele evenimente din PSD, locul mișcărilor de stradă TeFeL-iste, obosite deja, l-au luat manevrele lui Mihai Tudose.
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Ion Cristoiu Blog
Adauga comentariu