În controversa națională iscată de cazul Sorina Lucan cei care denunță abuzurile statului, întruchipat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Mehedinți, Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Craiova, convoacă texte de lege, documente interne, opinii ale psihologilor, juriștilor, pentru a dovedi c-a fost și este vorba de un lung șir de abuzuri. Toate acestea sînt utile într-o discuție academică în genul unui simpozion încheiat cu o masă copioasă plătită din fonduri europene.
Judecată așa cum trebuie, adică din punct de vedere omenesc, întîmplarea se reduce la un aspect simplu:
Toți cei implicați în întîmplare, de la familia care a adoptat pînă la procuroarea carea a tîrît fetița, au tratat un suflet ca pe un obiect.
Familia adoptatoare nu vede în ea altceva decît un obiect cumpărat de pe Ebay. Au dat bani din cont pentru produs și acum îl vor predat de firma de distribuție acasă, contra semnătură, așa cum arată hîrtiile întocmite în cazul de adopție, cei de la DGSSP Mehedinți s-au limitat la îndeplinirea procedurilor birocratice. Scrie la proceduri că fetița trebuia să aibă opt întîlniri de potrivire cu familia adoptatoare (auzi, de potrivire, de parcă fetița ar fi fost un șurub, cui, iar familia o gaură!)? Organizăm opt întîlniri! Chiar dacă toate arată că fetița nu vrea să lase familia în care a crescut de la un an, pentru doi străini care o ademenesc cu bomboane, cei de la DGSSP Mehedinți trag concluzia că adopția poate fi realizată. Cei de la Curtea de Apel Craiova, deși văd din documente că fetița nu vrea să fie adoptată, deși își dau seama că la opt ani un copil nu poate fi smuls dintr-un mediu familial și dat unor străini, decid că Sorina trebuie să plece în America. E în înteresul copilului scriu ditamai magistrații în Motivare să lase România pentru America. Nu-i America țara tuturor posibilităților?
S-a vorbit în aceste zile despre diferența dintre adopția internațională și cea națională, despre necesitatea de a respecta o hotărîre judecătorească, despre obligativitatea ca procuroarea să nu tragă de copil. Sînt toate amănunte lipsite de importanță în fața adevărului vieții. Care adevăr spune limpede oricărui om, că e laureat al Premiului Nobel sau seminalfabet:
A lua un copil de opt ani, care a crescut într-o familie timp de șapte ani, de la vîrsta de un an, și a o da unor străini, fie aceștia americani sau români, iubitori de copii sau iubitori de biciclete, bogați sau săraci, e o crimă. Și cum legea și bunul simț spun că interesul copilului trebuie să primeze, la vîrsta de opt ani un copil nu mai poate fi rupt fără traume pentru toată viața din familia în care a trăit.
Nu sînt mămos.
Nu sînt sentimental cînd vine vorba de copii. Sînt însă un om normal. Și de pe această poziție ar urmărit întregul scandal.
Luni seara, butonînd pentru a vedea ce spun și ce arată televiziunile de știri în Scandalul Sorina, am nimerit pe Digi 24. Despre această Unitate militară a noii Securități am mai scris.
Am semnalat în numeroase rînduri că Digi 24 ține de un truc tipic postdecembrist. Unui om de afaceri, de regulă, cîrnățar, i se dă drept sarcină să cheltuiască banii cu o televiziune în eternă pierdere de bani. Televiziunea respectivă are ratingul sub nivelul mării. Asta pentru că ea n-are nici o legătură cu preocuparea unei instituții de presă în arena concurenței sălbatice față de succesul de public. Ea n-are pic de succes, pentru că nu e supusă telespectatorilor, ci Noii Securități. În schimb, cîrnățarul își scoate banii din contractele venite pe de-a moaca, de care fac rost Serviciile pentru el, în domenii fără nici o legătură cu presa.
Luni seara, la U. M. Digi 24 dezbăteau cazul Sorina un căpitan activ din redacție și cu un general în rezervă de la SNSPA filială civilă a Academiei de Informații a SRI. Venise vorba de intervenția abuzivă a procuroarei Maria Pițurcă.
În acest punct, cazul Sorina e limpede ca lumina zilei.
Statul, întruchipat de diferite instituții, s-a năpustit asupra individului ca să-l calce cu șenilele.
La ordinele primite de undeva de Sus (din cîte se presupune , de la Ambasada americană de la București) un copil de opt ani, membru de șapte ani al unei familii, e luat de Procuroare ca un pachet și dat unei familii de americani care împărtășește față de copil nimic altceva decît interesul de cumpărător pe Amazon.com.
Acțiunea în forță a Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Craiova a revoltat o țară întreagă? Presa e în astfel de cazuri de partea individului în confruntarea cu statul.
Digi 24 e teoretic o instituție de presă.
Cum se explică partizanatul față de abuzul Statului?
Foarte simplu.
Digi 24 face parte din Divizia de presă a Binomului SRI-Procurori.
Și nu numai Digi 24, dar și alte unități militare au primit dispoziție să mănînce rahat cu lingurița de argint aplaudînd abuzul Statului întruchipat de procuroare. Ca și în cazul de la Ploiești, avem un caz de abuz al unui Parchet – cel de pe lîngă Curtea de Apel Craiova – prin sfidarea legii.
Nu e vorba de toate Parchetele.
Nu e vorba de toți procurorii.
Pînă și presa comunistă ar fi găsit de cuviință într-un astfel de caz să condamne abuzul ținînd să precizeze că nu acesta e procurorul comunist în general.
De ce s-au năpustit presa militarizată s-o apere pe sinistra procuroare ? Răspunsul trimite la cazul de la Ploiești. O țară întreagă vedea seară de seară, în persoana lui Mircea Negulescu, un pitecantrop.
Cu toate acestea șefa de atunci a DNA, Codruța Kovesi, Klaus Iohannis, Divizia de Presă au sărit în apărarea zdrenței de om care era procurorul Mircea Negulescu.
Cine a lucrat în presa independentă știe cît de tare fug ziariștii adevărați de mîncatul, la ordin, al rahatului cu lingurița de argint.
Chiar și în comunism cînd venea vorba de cultul personalității lui Ceaușescu, mulți jurnaliști apelau la zeci de subterfugii pentru a nu se face de rahat semnînd un text penibil de adeziune.
De ce a sărit Divizia Presă în ajutorul lui Mircea Negulescu?
De ce nu s-a disociat Divizia Presă de procuroarea Pițurcă? Pentru c-a primit ordin să mănînce rahat cu lingurița de argint.
De ce s-a dat ordin ca zdreanța de om de la Ploiești să fie apărată?
De ce s-a dat ordin ca procuroarea Pițurcă, surprinsă de o țară întreagă în ipostaza de satrap cu fustă, să fie apărată? Răspunsul trimite la o realitate mai amplă, evidentă în aceste zile:
Campania internă și internațională pentru desființarea Secției speciale. Secția specială are menirea de a ancheta abuzurile unor magistrați de tip Mircea Negulescu, Maria Pițurcă.
Foarte bine, ar spune un om normal, convins că într-un stat de drept abuzul trebuie prevenit și prin teama procurorilor de sancțiuni dacă fac abuzuri.
Așa gîndește un cetățean obișnuit.
Sistemul instituțiilor de forță gîndește astfel:
Abuzurile comise de Mircea Negulescu, Maria Pițurcă sînt urmare a unor ordine primite de sus.
Mi-e greu să cred că Maria Pițurcă, româncă fiind, avea insomnii la gîndul că o familie din America n-a primit fetița cumpărată pe Internet.
Maria Pițurcă mărturisește un exces de zel ieșit din comun. Se zbate să obțină mandat de intervenție la fața locului pentru un caz de răpire, tîrăște copilul pe jos, gata să-l dea cu capul de toți pereții.
Ce-a apucat-o?
Orice om normal renunță văzînd că fetița nu vrea să fie dată unor străini.
Maria Pițurcă nu e un om normal.
E un procuror care a primit un ordin să ia fetița cu orice preț și s-o dea americanilor.
Cu orice preț.
Chiar și cu prețul unei prestații care o descalifică pentru toată viața, ca om. Cine a dat ordin și de ce ar trebuit s-o lămurească o anchetă serioasă.
Pentru că întreaga afacere, în care sînt implicate și instituții ale Statului, pute. Pute obsesia familiei americane de a adop ta o fetiță de opt ani deși toate întîlnirile de potrivire ( sic!) i-au arătat că fetița vrea să rămînă la familia anterioară.
Cei doi din America sînt oameni și nu marțieni. Să nu-și dea seama că un copil de opt ani precum Sorina, luat cu forța de la familia care a crescut-o, le-ar putea face probleme toată viața?
De ce insistă să ia o fetiță pe care n-au știut-o pînă demult decît din datele trimise de la noi pe calculator?
Pute hotărîrea Autorităților române de protecție a copilului de a o da pe Sorina în adopție internațională, deși familia asistentului maternal voia s-o adopte. Pute decizia Curții de Apel Craiova. Pute excesul de zel al procuroarei Maria Pițurcă.
O adopție internațională devine o chestiune de viață și de moarte pentru instituția dintr-o țară în care nici salvarea unui om de la moarte nu e o chestiune de viață și de moarte.
Pînă la aflarea răspunsului știm un lucru sigur:
Procuroarea Maria Pițurcă trebuie apărată de Divizia Presă, de ONG-uri în genul celei conduse de Danileț, tocmai pentru c-a îndeplinit un ordin de a comite un abuz. Cum ar mai funcționa Sistemul dacă toți care comit ilegalități îndeplinind ordine – procurori, jandarmi, judecători, jurnaliști – s-ar trezi neapărați după ce-au îndeplinit ordinul? Ar mai comite cineva abuzuri, ilegalități, pentru a îndeplini un ordin?
Firește că n-ar mai comite.
Și ce s-ar întîmpla atunci cu Sistemul?
S-ar duce dracului!
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Evenimentil zilei
Adauga comentariu