Trezit din toropeala în care se complăcea de mai bine de doi ani, preşedintele nostru în funcţie pare deodată cuprins de ADHD. Nu mai are răbdare să stea în banca lui şi să aștepte voinţa poporului, suveran conform Constituţiei şi, cuprins de o frenezie inexplicabilă în raport cu comportamentul său de până acum, începe să-şi arate voinicia, prin vorbe deocamdată.
Cu numai câteva zile în urmă spunea, în felul său, că după alegeri acceptă orice premier, de la orice partid, numai Cioloş să fie. În acest fel, îl parafraza pe celebrul industriaş american Henry Ford. Care spunea despre maşinile produse de el, la începutul secolului trecut, că pot avea absolut orice culoare, numai negre să fie.
Domnul preşedinte ne spune acum că nu va desemna un premier urmărit penal sau chiar condamnat. Lucru de înţeles din punct de vedere al moralităţii, dar neconstituţional şi, mai mult, contrar principiilor democraţiei. Dar ca să mai îndulcească supărarea prezumtivilor candidaţi la această demnitate a precizat faptul că alesul său va fi cel care în mod sigur va reuşi să strângă o majoritate parlamentară. Deci dacă formula PSD+ALDE ar obţine peste 50%, aceste partide ar forma guvernul după alegeri şi voinţa populară ar fi respectată. De aici, însă, nu ne putem abţine să observăm un lucru. Ponta, Tăriceanu sau Dragnea ies complet din discuţie.
Dar nu numai ei, mai sunt şi alţi prezumtivi candidaţi din partea celor două forţe politice ce ies din start din ecuaţie. Bineînţeles, unii vor spune că partidele trebuie să vină cu oameni noi, că ăştia vechi sunt corupţi şi expiraţi. Nimic rău în asta, toţi cetăţenii au dreptul la o opţiune politică! Mulţi români vor fețe noi la conducere. Însă după cum am văzut că funcţionează sistemul, partidele non-PNL vor trebui să-şi ţină candidaţii la funcţia de premier foarte bine ascunşi. Pentru că, după cum merg treburile, nu este deloc exclus ca aceştia să se trezească cu o cercetare penală. În cel mai scurt timp de la nominalizare. Şi, totuşi, cât de ridicoli să mai fim în faţa lumii încât liderii partidelor câştigătoare să anunţe că au un premier, dar acesta va rămâne secret până la nominalizarea oficială?
Nu putem totuși să nu observăm că, de fapt, noua faţă a preşedintelui Iohannis cel voinic este doar o mască. Puţini au observat cum, conform propriilor declaraţii, preşedintele nostru s-a scuzat în faţa licuricilor europeni pentru atitudinea negativă în privinţa impunerii cotelor obligatorii de refugiaţi pentru fiecare ţară şi a promis că nu mai face. Dacă el s-a umilit, putea măcar să nu umilească România. În afară de penibilul gestului său, acesta înseamnă mult mai mult. O abandonare asumată în nume propriu a suveranităţii naţionale în favoarea doamnei Merkel. Care doamnă dă de mult semne serioase că nu prea se mai descurcă în rolul de împărăteasă a UE. Dacian Cioloş nu este o opţiune a lui Klaus Iohannis şi în nici un caz una a poporului român. Dragul de Julien este opţiunea licuricilor europeni, ca o garanţie a obedienţei necondiţionate a ţării noastre faţă de stăpânirea de la Bruxelles.
Va putea poporul să se opună voinţei licuricilor? Gradul de integrare a României este destul de ridicat. Multinaţionalele controlează economia şi resursele ţării. Dictează nivelul de trăi al populaţiei prin preţuri, salarii şi alte mijloace de forţă. Ne vom opune lor, vom muri de foame, de sete şi de frig. Marile partide sunt bine înregimentate în partidele multinaționale europene. Am vrut integrare europeană şi avem. Acesta integrare putea fi extrem de benefică pentru poporul român. Cum este pentru celelalte popoare europene. Atunci de ce nu este? Pentru că de mult nu mai avem lideri politici, ci intermediari. Au intermediat preluarea ţării fără a negocia bunăstarea românilor, au încasat comisioanele şi nu s-au gândit niciodată la oameni decât ca la nişte râme.
Iohannis părea că va fi omul care va aduce demnitate şi recunoaştere pentru români în cadrul UE. Din păcate, s-a dovedit a fi încă un intermediar, iar acţiunile sale haotice din politica externă ne-au făcut şi ne fac să pierdem importante ocazii pentru ţara noastră. Tot baletul declaraţiilor prezidenţiale, făcute cu țârâita, nu este decât un teatru grotesc al preşedinţiei, o mimare a democraţiei. De fapt, Iohannis ne prezintă zilnic câte un măr otrăvit ca fiind expresia preocupării lui pentru întărirea democraţiei şi baza construcţiei unei noi societăţi. Însă aceste mere frumoase la aspect, toxice în interior, nu sunt decât transpunerea indicaţiilor, primite în plic, de la Bruxelles. Şi, dacă tot mai credeţi că tot ce v-am spus nu este decât un basm de adormit copii, atunci să-l botezăm: Iohhanis cel voinic şi merele din plic!
Autor: Simona Popescu
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu