Asistăm în momentul de față la o nouă încrâncenare politică ce a scos la iveală ”valorile” indiscutabile ale socialismului. Subiectul este unul de natură socialistă și reflectă intervenționismul statului în piața muncii (componentă a pieței libere). Politicienii români, incapabili să învețe ceva din lecția dură pe care ne-au servit-o din plin deceniile de socialism ”luminos”, devin părtinitori foarte rapid cu ”aducătorii de voturi” cărora le vând sloganuri ieftine cu privire la cât de atent și protector este statul.
De ce nu e nevoie de un cod al muncii și pe cine apără un astfel de cod? Codul muncii se adaugă obligatoriu oricărei înțelegeri directe între angajator (unde trebuie să facem o distincție clară între cel privat și cel public) şi angajaţii săi și reglementează toate ”anomaliile” sau “ticăloșiile” pe care angajatorii le-ar dori introduse în contractele de muncă (sau excluse din contractele de muncă): munca de probă, perioada determinată a contractelor de muncă, salariul colectiv, condiții colective de remuneare (concedii, prime, sporuri), concedierea celor care sunt incompetenți. Un astfel de cod este absolut inutil pe piața liberă unde contractul este legea părților și unde fiecare aspect trebuie negociat la sânge între angajat și angajatori. În această negociere atât angajatorul cât și angajatul pornesc de pe poziții egale: angajatorul are nevoie de competențele angajatului și angajatul are nevoie de proiectul antreprenorial al angajatorului. Deoarece există un interes comun (angajatul să se angajeze și angajatorul să angajeze forță de muncă), nimeni nu va fi discriminat în contract (cu condiția să fie atenți în negociere și în ceea ce semnează).
Codul muncii este însă mult mai interesant în cazul sectorului public unde FACTORUL POLITIC poate crea abuzuri pe care un antreprenor privat nu și le permite cu angajații săi (asta doar în cazul în care vrea să dea faliment). Toți cei care lucrează în sectorul public sunt interesați să nu rămână descoperiți la liberul arbitru al șefului (numit pe criterii politice şi nu de competenţă) și au nevoie de garanții legale cu privire la durata angajării (pe perioadă nedeterminată), durata perioadei de probă (cât mai scurtă) etc. Un astfel de cod nu se poate însă aplica diferențiat între sectorul public și privat. Cei care luptă pentru acest cod (politicienii, sindicaliștii de la stat) încearcă din răsputeri să îi atragă în luptă pe patronii privați sau pe angajații din sectorul privat.
Codul muncii este o temă de discuție pur socialistă (pune discuţia în termenii luptei de clasă) și reglementează intervenția statului între angajat și angajator (pe motiv că statul știe el mai bine problema ambilor). Codul muncii este o formă care distruge piața liberă și inițiativa privată obligând antreprenorii să își asume obligații mai multe (și drepturi mai puține) în fața unor angajati tot mai interesați să ia parte la profitul afacerii (mai multe drepturi) fără a-și asuma incertitudini mai mari (obligații mai puține). Capitalismul autentic este incompatibil cu astfel de inițiative. Cu cât cădem mai mult în logica socialiștilor, cu atât bunăstarea va întârzia să apară. Echilibrul dintre angajatori și angajați se exprimă direct prin contractul de muncă INDIVIDUAL. Codul muncii distruge acest echilibru și îl deplasează într-o direcție dorită de socialiștii (de regulă spre angajați care sunt mai mulți și pot da mai multe voturi), uitându-se răul pe termen lung pe care îl facem tuturor (mai ales angajaților) prin anihilarea sau cauterizarea oricărei inițiative private. Dacă punem mai presus interesul angajaților din sectorul public, interesul politic pe termen scurt (câștigarea alegerilor cu orice preț) distrugem complet bruma de sector privat care mai există, tăiem orice șansă antreprenorilor tineri gata să își înceapă o afacere și care, pe lângă faptul că sunt sufocați fiscal (pentru fiecare angajat trebuie să mai plătească unul), se confruntă și cu contracte de muncă setate în baza unui cod care îi încarcă de obligații costisitoare.
E dramatic că o țară ca România, care a cunoscut pe pielea ei falimentul socialismului, nu dă semne că vrea să se întoarcă mai mult cu fața spre piața liberă și spre capitalism. Ar trebui să luptăm să scoatem din piață genul acesta de intervenționism inutil, creator de corupție, sindicalism și birocrație, care generează ”nemuncă” și apără cu consecinţe grave drepturile unor care nu le merită. Dacă nu înţelegem odată că în capitalism contează cu precădere antreprenorul autentic (cel care angajează, riscă, are creativitate, caută oportunităţi de afaceri) şi punem preţ pe antreprenori setaţi pe proiecte cu statul, pe stat care administrează proiecte sau pe angajaţii care lucrează pentru stat vom sfârşi în acelaşi mod în care a sfârşit orice comunitate organizată pe principii socialiste. Câte falimente ale gândirii socialiste mai avem nevoie să mai experimentăm în această ţară pentru a pricepe că soluţia bunăstării este în altă parte? Până unde mai merge gargara şi minciuna socialisto-sindicală aducătoare de voturi şi putere? E păcat că se pierd generaţii întregi de potenţiali antreprenori care, fie se complac şi se resemnează, fie emigrează şi produc prosperitate pentru ei şi pentru alţii, în altă parte unde Codul Muncii e demult abolit (sau niciodată votat).
sursa: cristianpaun.finantare.ro
Cine este “desteptul” autor al acestui articol? Auzi, cica “contractul este legea părților și unde fiecare aspect trebuie negociat la sânge între angajat și angajatori. În această negociere atât angajatorul cât și angajatul pornesc de pe poziții egale”. Unde vede el pozitii egale? Este cumva cererea de forta de munca egala cu oferta? Nu mai comentez… Imatur sau diversionist/propagandist
@Tiberiu
…si unde spuneai ca lucrezi?!
Steve Forbes: “Intelegeti, cu toata puterea voastra de intelegere!”
Atat ai citit atat ai inteles.
pentru cei care nu pot cuprinde ce inseamna piata libera si ce inseamna reglemetare/ interventie articolul de mai sus nu spune amre lucru. Pentru restul spune tot.
Iar pentru cei care au inteles macar jumate am o descriere plastica – piata libera e un meci intre prieteni jucat dupa cum stiu toti regulile jocului – statul e arbitrul care fluiera la orice contact al partilor superioare a corpului, mai da si cartonase si eleiminari in acelasi timp uita sa fluiere la offside si prin urmare altereaza jocul. Odata prin sanctionarea oricarei initiative de implicare activa in joc, si a doua oara prin recompensarea trisorilor si demoralizarea ambelor echipe.
@calubalan
Citatul ti-se adreseaza. Eu mi-am argumentat parerea. Tu? Raspunde la intrebare, daca ai impresia ca “ai inteles”: sunt pe pozitii egale angajatorul si angajatul, atata timp cat cererea nu este egala cu oferta de forta de munca?
Este retorica…, nu-ti forta creierul. Poate faci vr’un accident…
Angajatorul si angajatul nu sunt pe pozitii egale, si nici prieteni (pt. exemplul cu meciul intre prieteni). In afara de faptul ca cererea nu este egala cu oferta de forta de munca, angajatorul se afla in pozitie de forta fata de angajat – mai pe romaneste, el are in mana painea si cutitul. In plus, angajatorul este mult mai antrenat decat angajatul in negocierea contractelor de munca. Si ar mai fi si alte de spus pe aceasta tema. De aici apare necesitatea ca angajatul sa fie protejat de lacomia si nesimtirea angajatorului de catre sindicate (din pacte, in Romania, sindicatele nu au nici o valoare) si de catre stat prin Codul Muncii.
Stimate patronas de doi bani care se pare ca ai scris acest articol plin de aberatii, sa stii ca o societate formata numai din patroni si fara angajati nu a existat niciodata, dar o societate fara patroni (adica fara proprietate privata asupra mijloacelor de productie) si formata numai din angajatui a existat (societatea comunista), si nu a fost nici pe departe atat de rea precum incearca sa ne bage in cap propaganda capitalista. Asa ca fii atent ce te asteapta dupa colt.
@Tiberiu
Reactia ta am intalnit-o doar la prietenii bugetari. Din acest motiv te-am intrebat unde lucrezi – practic acest cod al muncii este in mare parte cu dedicatie pentru cei ca ei! Mai departe – ceea ce este trecut in noul cod al muncii se intampla la marea majoritate a “privatilor” de mult timp. Fie ca vrem fie ca nu vrem, legalizarea sau nu a “sclavagismului modern” nu depinde INDIVIDUAL de mine, de tine sau de orice nemultumit de noul cod al muncii! Daca vrem o schimbare, daca nu suntem de acord cu deciziile liderilor politici care ne conduc destinele, atunci acest lucru nu se poate schimba decat daca actionam impreuna si nu unul impotriva celuilalt.
Atata timp cat masurile au afectat cam pe aceeasi romani (niciodata pe toti ca acum cu acest cod al muncii), atata timp cat au existat o patura groasa de romani privilegiati, reactia multimi a fost controlata si controlabila.
Acum, odata cu acest nou cod al muncii am putea avea intr-adevar un start pentru intreaga Romanie, daca se va realiza o scara de valori reala si viabila.
Romania are nevoie de curatenie in propria ograda. Si asta incepe cu refuzul de a mai accepta mizeria de lideri politici pe care-i avem si care ne-au invrajbit cu orice ocazie, prin fiecare lege care a fost abrogata doar daca servea interesele unui grup sau altul, daca respecta un algoritm politic sau altul, daca pana la urma banii ajung la “baietii destepti” si nu la prostime.
Acest cod al muncii ori va legaliza jugul pentru toti si atunci ne meritam soarta de negrii pe plantatie unde discrepantele intre clasele sociale (doar 2 vor mai ramane) vor fi duse la maxim iar prostia, incompetenta, ignoranta, ipocrizia, lipsa de responsabilitate si discernamant, tupeul fara margini va continua sa ne decida soarta noastra si a copiilor nostrii SAU vom incepe sa gandim, sa actionam, sa reactionam si sa incepem sa ne cladim o societate normala asa cum ne dorim cu totii si nu cum decid altii pentru noi!
@Tiberiu
Te rog sa treci de nivelul de critica a orice se face, orice nu-ti place pentru ca intra in conflict cu interese personale si incearca sa vezi la un nivel superior. Atata timp cat nu vom putea vedea dincolo de propriul stomac vom avea orizonturile limitate. Micile interese personale au dus la starea in care se afla Romania. Hai sa incercam sa fim corecti cu noi insine si sa nu mai incercam sa ne ascundem dupa deget.
@ calubalan,
1. Nu lucrez la Stat ci la Privat
2. Sa crezi ca un Cod al Muncii se adreseaza in special segmentului bugetar pt. a-l corecta este o naivitate; niciodata legea nu se aplica celor ce o fac (puterii); ex: la stat, in aceasta perioada, desi sunt “blocate” posturile, sunt unii care sunt angajati, in special in functii banoase (prin decizie de la ministru).
Acesta este un exemplu dar as fi putut da zeci…