După modelul serviciilor secrete, dar, evident, la o scară mai modestă ca număr și acuratețe, ziariștii folosesc și ei „surse” pentru a afla în avans și primii evenimente spectaculoase care să le crească audiența.
De multe ori, informațiile pe surse prezentate publicului în regim de breaking news, se confirmă. Că va fi demis un ministru, că va fi chemat la DNA un demnitar de prim rang, că va apărea pe piață o înregistrare cu șefa DNA, că Victor Ponta sprijinit de George Maior va înființa un nou partid, că legile justiției vor primi aviz negativ de la CSM etc.
Sunt însă și situații, nu la fel de multe, e drept, când informații grele, pe surse, introduse cu un mare tam-tam și cu manșete fleșuite pe jumătate de ecran de televizor, se dovedesc complet false. Se întâmplă acest lucru mai ales cu subiectele sensibile, în care publicul investește interes enorm și emoții. Cum a fost, să ne amintim, propunerea de prim ministru făcută de Liviu Dragnea imediat după câștigarea de către PSD a alegerilor parlamentare. Secretomania lui Dragnea, nemaiîntâlnită până atunci la astfel de nominalizări, a deschis la debit de viitură robinetul „informațiilor pe surse” privind numele viitorului premier. Eșecul acelor tentative de a valorifica „dări din casă”, de credibilitate anunțată ca „maximă”, a fost pe măsura abundenței lor: un eșec total. Nimeni, printre zecile de nume anunțate, nu a pronunțat numele lui Sevil Shaideh.
Ceea ce demonstrează că, undeva, există un comandament al acestor „surse”, care, în general, le lasă să răsufle către presă informații adevărate de mâna a doua, dar care intervine, cu planuri bine articulate, atunci când urmează a fi lansate pe piață „bombe” cu impact social major. În aceste cazuri sursele o dau în bară aproape sistematic, dar nu pentru că ar fi de rea credință ci pentru că ele, la rândul lor, sunt intoxicate subtil, în scopuri care rămân, cel mai adesea, neelucidate publicului larg.
Ieri seară am avut parte de o astfel de „informație pe surse” explozivă, care ar fi trebuit să zguduie din temelii agenda emisiunilor din prime-time. Sorin Roșca Stănescu a intrat întâi pe RTV, apoi pe A3, pentru a anunța, cu o siguranță de sine dezbrăcată de cele mai elementare precauții, că știe din surse de maximă încredere că Laura Kovesi și-a semnat deja demisia, pe care urmează a și-o face publică până la sfârșitul acestei săptămâni.
Nu știu cum a fost primită această dezvăluire bombă la RTV pentru că mă uitam pe A3. Aici, spusele lui Sorin Roșca Stănescu au fost primite cu un soi de scepticism condescendento – ironic, concluzia celor din platou fiind, în unanimitate, că dezvăluirea nu este de luat în serios.
Doar că zece minute mai târziu, Bogdan Chireac, cel mai vehement contestatar al veridicității informației furnizate de Roșca Stănescu, amplifică total neașteptat suflul exploziei inițiale: da, a primit și el confirmarea, de la sursele sale internaționale, că în urma vizitei la Ambasada Germaniei, Laura Kovesi ar fi decis (ar fi fost convinsă) să demisioneze. Mai mult, parcimoniosul Bogdan Chireac devine brusc locvace și adaugă confirmării sale și niște detalii de culise, cum că demisia doamnei Kovesi ar avea legătură cu evenimentele din Catalonia (???) și cu punerea sub acuzare de către DNA a unui cetățean etnic german din Targu Mureș(!!!).
După alte zece minute, însă, tot Bogdan Chireac, cu un soi de jubilație a învinsului care totuși a primit și el o coroniță de consolare, anunță rectificarea și știrea finală: „mi se precizează, chiar de la Ambasada Germaniei, că nici vorbă ca doamna Laura Kovesi să-și fi dat sau să-și dea demisia”.
Stau și mă întreb: cui folosesc astfel de jocuri cu oglinzi strâmbe? În niciun caz celor care le lansează public. S.R. Stănescu și Bogdan Chireac nu vor ieși în niciun fel câștigați după bâjbâielile lor de aseară.
Și mă mai întreb: ce-au câștigat, efectiv, cei care au pus la cale toată această dezinformare? Oare chiar au decredibilizat (cum probabil și-au propus) A3 și RTV? Puțin probabil. Cele două televiziuni au dat știrea cu multe precauții și chiar cu ironie. Ar fi trebui să nu o dea? Până la urmă este vorba de o declarație, gravă, a unui senator. Declarațiile oamenilor politici importanți sunt preluate, de toate televiziunile din lume, fără verificări prealabile de conținut. Răspunderea pentru respectivul conținut aparține, exclusiv, autorului declarației.
În mod sigur, însă, inițiatorii acestei intoxicări au pierdut ceva: o parte din credibilitatea „surselor” folosite de ei în relația acestora cu vectori importanți de comunicare cum ar fi Roșca Stănescu și Bogdan Chireac.
Vor sări acum toți cei cu cătarea armei pe A3 să spună ca de-asta nu se uită ei la acest post, că acest post minte și dezinformează. Replica mea pentru ei este următoarea: în cazul de față (ca și în multe alte cazuri invocate de dușmanii A3) nu poate fi vorba nici de minciună și nici de dezinformare (atâta timp când însuși Mihai Gâdea ridicat mari semne de întrebare asupra știrii și și-a avertizat în permanență telespectatorii să fie prudenți, pentru că e doar o știre pe surse, care nu a fost confirmată).
Problema de fond pentru detractorii A3 este că și-au pierdut (dacă l-au avut vreodată) reflexul de a gândi singuri, de a judeca cu capul lor. Trebuie să fii în stare să deosebești adevărul unei informații dovedite material (prin înscrisuri, înregistrări etc.) de incertitudinea unei informații obținută pe surse și prezentată ca atare. Dacă nu ești în stare de această minimă diferențiere și de folosirea propriului creier pentru a discerne între bine și rău, între adevărat și fals, între relativ și absolut, atunci meriți ce ți se întâmplă: gândirea ta, liberul tău arbitru să fie luate în stăpânire de către alții iar tu să devii un fel de papagal care le transmite acelora, mai departe mesajele.
Dezinformări au fost, sunt și vor fi. Schepsisul este că mereu acestea se amestecă cu adevăruri, cu știri corecte. Rolul de a le da la o parte, ca separarea neghinei de grâu, revine minții noastre.
La fel și cu informațiile pe surse. Ce o fi mai bine, să le ignorăm în totalitate (când, multe dintre ele, se confirmă și ne ajută să aflăm cu o clipă înaintea altora lucruri care ne pot fi utile) sau să ne informăm, să le trecem în revistă și să ne punem puțin capul la contribuție pentru a trage concluzii proprii?
Răspunsul este după firea fiecăruia. Și după cât de mult caută adevărul și nu altceva.
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu