În timp ce România era jefuită magistral, în loc să oprească acest asasinat economic, cozile de topor, guralivii bine plătiţi de afară, căutau politicieni de tras în furci în pieţe publice!

Cum au contribuit Entităţile Asociative Externe la asasinarea economiei româneşti!



Voi continua cu dezvăluirile despre Entităţile Asociative Externe ca să realizaţi cum am trăit, fără să ştim, manipularea secolului care a dus la subminarea economiei naţionale şi, pe cale de consecinţă, a tras nivelul nostru de trai cât de jos s-a putut.

Să începem.

În 2007 în România erau mai mult de 1.000 de societăţi comerciale cu capital de stat şi încă 54 de astfel companii cu statut special. Dacă s-ar fi evaluat corect, numai activele imobiliare ale acestora valorau peste 1.500 miliarde de dolari, vi-o poate confirma oricare dintre specialiştii pieţei imobiliare autohtone. Cele 1.500 de miliarde de dolari pot reprezenta Produsul Intern Brut (PIB) al României pe 10 ani, sau cheltuielile totale ale statului român pe 40 de ani.

Foarte mare atenţie! Aceleaşi societăţi de stat mai aveau în posesie alte lucruri de mare valoare: brevete de invenţie, hărţi geologice, active de miliarde de lei în linii de curent, utilaje deosebite, nave impresionante, şi capital uman de exceptie, bine pregătit, poate chiar la nivelul specialiştilor din cele mai avansate ţări ale lumii.

Acum apare ticăloşia: valoarea capitalului social al acestor societaţi deţinut de stat a fost artificial coborât la numai  5 milioane de dolari. Da, citiţi bine: de la 1.500 de miliarde USD, ele au fost hoţeşte evaluate la… 5 milioane de USD.

Aşa ceva nu s-a pomenit nicăieri în lume!

Vinzi, privatizezi sau dizolvi peste 1000 de Societăţi comerciale cu o avere de 1.500 milarde de dolari pe doar 5 milioane de dolari.

Practic, este imposibil de calculat ce profituri uriaşe au ieşit din Ţară. Păi cum să n-aibă parale inamicii României, dacă a fost posibil acest jaf de neimaginat.

Cumpărătorii acestor societăţi aruncau statului român firimituri de maximum 100.000 de dolari şi primeau active imobilare de 50 de milioane de dolari. Fără să mai socotim celelate beneficii despre care am scris mai sus!

Aşa s-a privatizat Ţara noastră, iubita Românie!

Documente care pot oricând susţine spusele mele se pot găsi foarte uşor în arhiva FPS, AVAS  etc.

Însă, în timp ce România era jefuită magistral, în loc să oprească acest asasinat economic, cozile de topor, guralivii bine plătiţi de afară, căutau politicieni de tras în furci în pieţe publice. Era mai la îndemână. Mai vizibil şi mai interesant pentru presă şi mai uşor pentru “vectorii de opinie” care aleg, mereu, ce pică “mură în gură”. Această practică este şi azi la în mare vogă. Nimeni nu prea vrea să se aplece către adevăratele mişelii la care a fost supusă această Ţară.

Acum să ne întoarcem la aceste privatizări monstruoase şi să desluşim simplitatea mecanismului care ne-a asasinat economic. Să luăm ca exemplu industria siderurgică, dar la fel s-a întâmplat şi în cea farmaceutică sau în altele.

Boşii din spatele marilor companii siderurgice ce dominau piaţa la acea oră nu aveau nevoie de concurenţă. Deci, trebuiau fie să închidă unităţile din România, fie să le cumpere ca să le integreze în sistemul lor de producţie. Sau amândouă la un loc. Costurile însă trebuiau să fie mult diminuate pentru ca profitul să fie maximum optimizat.

Ei bine, acum intrau în scenă acele EAE (Entităţi Asociative Externe) de care tot scriu deja de multă vreme. Boşii luau legătura cu acestea, se înţelegeau la preţ (şi aceste EAE nu sunt deloc ieftine)  şi se trecea la treabă. Lanţul este foarte clar: acele  EAE dădeau “ordin pe unitate” filialelor din România. Şi acestea (care apără “democraţia”, drepturile violatorilor, ale căţeilor, ale LGBT, mă rog, probabil şi alea care luptă pentru salvareaapretelui) plătite gras tot din banii boşilor interesaţi de economia românească şi hora începea de îndată.

Filialele locale ale EAE dădeau tonul corului trădătorilor:  trebuie muasi privatizare, mare mica sau mijlocie, numai privatizare să fie, şi asta cât mai repede, imediat, pe loc dacă se poate. Mesajul trebuia susţinut mediatic nonstop, aşa că au cumpărat, la rândul lor, publicaţii şi jurnalişti dar şi diverşi părerolgi cu alurăintelectuală. Nişte trompete care şi-au făcut bine treaba, poate chiar prea bine.

Cum se ridica vreun politician să ridice vreo întrebare, să se opună unei privatizări pe nimic, sau să ceară amănunte financiare, acesta era imediat calificat drept comunist, vândut cuiva, de preferinţă ruşilor, bietul om era făcut praf de măciucarii din presă şi cei din ONG-uri. Aceştia din urmă, năimiţii, vânduţii nu sunt niciodată de vină. Nu, pentru că ei sunt vajnicii apărători ai democraţiei şi capitalismului de cumetrie. Acela unde traficul de influenţă este rege!

Dar, filialele EAE din România, în paralel, îşi pregăteau slugile de mai târziu: ofereau burse sau cooptau în diverse proiecte bine remunerate tinerii cu bune aptitudini şi cu mari şanse de a deveni crema societăţii româneşti de mâine, jurnalişti, politicieni trădători de Neam şi Ţara, etc. Ăsta era pasul unu. Următorul pas a fost şi este acela de a-şi instala soldaţii în poziţii-cheie în politică (de obicei consilieri), dar şi în companiile de stat.

Cam aşa s-a privatizat economia românească!

Acum au rămas numai câteva sute de societăţi cu capital de stat. Dar, un privior atent va sesiza imediat că în acestea activează zeci de directori generali, sute de directorii de diverse direcţii şi mii de şefi de serviciu, başca ale mii de persoane băgate în consilile de adiministraţie (aici, cei mai de succes sunt nişte “politicieni” cu apetenţă deosebită pentru săritul dintr-un partid în altul, transpartnici care va să zică). La prima vedere, putem număra cu uşurinţă vreo 5.000 de funcţii de conducere în aceste societăţi de stat unde ridică fiecare nu mai puţin de 200.000 de lei pe an, salarii plus bonusuri, iar 90 la sută din directorii generali sar de un million de lei anual. Mulţi bani pentru mai nimic.

Cu alte cuvinte, un parlamentar câştigă cel mult 60.000 de lei pe an, şi e înjurat, zilnic, ca la uşa cortului, în vreme ce  miile de infiltraţi aserviţi EAE ridică de 3 ori mai mult…

Aţi înţeles, probabil schema: parlamentarii, elemente esenţiale ale statului democratic trebuie îngropaţi sub insulte şi acuzaţii ca să îşi piardă credibilitatea, în timp ce adevăratele căpuşe, soldaţi ai EAE, se umflă din banii poporului având ca unic scop sabotarea companiilor de stat şi să o ducă fie la faliment, fie să o scoată la mezat pe nimic, ca să fie distrusă ulterior.

Şi uite aşa ne umplem de marfă made in Bagladesh!

P.S. – Analize OSINT şi HUMINT despre jaful naţional,  există. Şi din anii ’96 – 2000. Vor ieşi curând pe piaţă.

Autor: Ninel PEIA, Deputat de Ilfov

Sursa: Stiri pe surse