În fiecare zi, în presa financiară vestică apare cel puţin un articol de fond despre unitatea şi indisolubilitatea zonei euro. Toţi autorii acestor articole au câteva trăsături comune. Prima trăsătură este lipsa de experienţă practică în economia reală, toţi susţinătorii dogmei despre “eterna zonă euro” provenind fie din zona academico-administrativă, fie din zona speculativ-financiară. Este interesant de observat că cei care reprezintă economia reală, cum ar fi industriaşul Hans-Olaf Henkel, sunt predispuşi să propună soluţii alternative care includ excluderea din zona euro a ţărilor falimentare sau crearea unor monede noi pentru Germania şi ţările europene relativ sănătoase din punct de vedere economic. A doua trăsătură comună a susţinătorilor frenetici ai monedei unice europene poate fi dedusă dintr-o atentă analiză biografică. Deloc surprinzător, cei care consideră că sistemul financiar actual şi moneda unică europeană merită salvate cu orice preţ sunt prieteni, cunoscuţi, acoliţi, “oameni de casă”, parteneri sau “colegi de breaslă, balcon sau club” cu domnul George Soros. Nu suntem dispuşi să-l demonizăm pe unul dintre cei mai cunoscuţi “păpuşari politici” ai planetei, dar însăşi ideea conform căreia acest personaj ar putea întreprinde eforturi considerabile în vederea promovării binelui comun şi bunăstării generale ne pare excesiv de comică.
Analizând evoluţia articolelor şi interviurilor “zeloţilor” lui Soros, se poate observa că la începutul activităţii ei practicau ignorarea completă sau tratarea cu ironie fină a ideilor despre destrămarea euro, iar astăzi activitatea lor poate fi descrisă drept “eforturi de autosugestie mediatică” în cadrul cărora autorii încearcă să-şi convingă cititorii că ignorarea realităţii şi practicarea “gândirii pozitive”, cuplate cu extracţia unor sume importante din bugetul Germaniei pot altera semnificativ trista realitate înconjurătoare, realitate în care zona euro se apropie de un sfârşit tragic.
Cel mai recent exemplu de “autosugestie mediatică” este dat de articolul directorului Eurasia Group, Ian Bremmer (membru Bilderberg Group din 2007). Textul este intitulat “Germania nu va părăsi zona euro” şi este plin de declaraţii lipsite de substanţă, dar foarte convingătoare pentru un cititor neavizat: “Nu există şanse pentru dizolvarea zonei euro”, “Germania nu va părăsi zona euro niciodată”, “Germanii îşi doresc să aibă euro în continuare? Da!” etc. Mai mult decât atât, autorul articolului merge pe calea promovării atitudinii anti-democratice a elitelor politice, sugerând că în cazul în care poporul german va dori ieşirea din zona euro, elita politică trebuie să-i ignore dorinţele, promovând în continuare politica de integrare economică şi politică în structurile unionale, chiar dacă “preţul va fi foarte mare”. Media din Vest s-a obişnuit cu ideea că elitele nu au nicio răspundere faţă de popor şi nu au nicio obligaţie în privinţa respectării dorinţelor acestuia, încât nimeni nu se sesizează că, ceea ce propun Soros şi acoliţii săi, este de fapt un totalitarism în stare pură, de fapt un totalitarism cu “aromă identic naturală de democraţie participativă” produs în laboratoarele Open Society Institute.
Dacă extirpăm din toate aceste texte propagandistice partea retorico-demagogică-manipulativă, rămâne un singur argument de ordin economic. Soros şi acoliţii săi consideră că Germania, odată ieşită din zona euro, va avea o monedă care se va aprecia atât de mult, încât exporturile germane vor deveni necompetitive peste noapte, provocând astfel o prăbuşire generalizată a economiei germane. Acest argument scapă din vedere câteva aspecte:
1. Germania a avut o economie foarte competitivă şi în perioada premergătoare existenţei zonei euro, deci avem dovezi concludente ale capacităţii germanilor de a face exporturi fără necesitatea de a fi integraţi într-o structură monetară pan-europeană.
2. Pentru o bancă centrală este foarte greu să evite deprecierea monedei naţionale, deoarece pentru menţinerea unui curs nenatural va fi nevoie de valută străină, în timp ce orice problemă legată de aprecierea excesivă a monedei naţionale poate fi rezolvată prin tipărirea imediată a câtorva miliarde (sau zeci de miliarde) de mărci germane, acţiune care va avea ca efect colateral mărirea drastică a rezervelor valutare deţinute de Bundesbank.
3. Economia germană este una dintre economiile pentru care o creştere moderată a capacităţii de cumpărare a monedei proprii ar fi chiar benefică, populaţia germană urmând să fie foarte mulţumită de îmbunătăţirea nivelului de trai rezultantă din acest fenomen.
Orice procedeu de autosugestie are o aplicabilitate limitată. De exemplu, autosugestia nu poate înlocui pâinea. La fel, autosugestia nu poate schimba legile economiei şi nici nu poate face în aşa fel încât cei care vor beneficia cel mai mult de pe urma spargerii zonei euro să acţioneze contrar intereselor proprii.
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu