Făcând referire la teoria centru – periferie, H.R. Patapievici argumenta poziția României la periferia lumii civilizate sau după cum spunea C-tin. Noica despre sufletul românesc, eternul țăran al Europei (ceea ce dacă e să ne raportăm față de unde-am ajuns astăzi, chiar n-ar fi rău).
Este evident că această poziționare poate fi privită din dublă perspectivă: dinspre exterior oși dinspre România. Nimeni nu poate nega că România aparține culturii și civilizației europene, chiar dacă decalajele de dezvoltare și moștenirea istorică, discutând aici de o întreagă perioadă de stagnare culturală, politică și balcanizare instituțional-administrativă, au menținut România undeva în anticamera modernității europene.
De 25 de ani, România și-a declarat apartenența la lumea occidentală. Ce înseamnă totuși după 25 de ani modernizarea României? Unde o regăsim? Dacă ne raportăm la societate, la nivelul de trai, la ceilalți indicatori socio-economici, la dezvoltarea instituțională, la dezvoltarea locală, la infrastructură, la politica externă, comerțul exterior și prezența României în lumea occidentală pe care o clamează, toate acestea ne ridică mari semne de întrebare.
România a rămas repetentă la toate capitolele care pun în valoare modernizarea. Ar fi cel mai simplu să acuzăm statul, împreună cu toate instituțiile sale pentru că nu și-au îndeplinit rolul, nu au furnizat oamenilor, cetățenilor acestei țări, acel minim de servicii publice de calitate necesare pentru a câștiga în modernizare, am putea să acuzăm toate guvernările că nu au urmărit cu predilecție obiectivele de dezvoltare, că nu au urmărit reforma instituțională, administrativă și juridică, să acuzăm parlamentul că a făcut legi speciale, cu dedicație și protecție pentru grupuri de interese, că nu s-a orientat către spiritul Constituției și nu a forțat îmbunătățirea legilor organice sau a codurilor care ar fi condus la o reală modernizare a statului. Am putea aduce aceste acuzații și am avea dreptate. Și cu toate acestea, la ce folosesc?
Ce este societatea românească astăzi, care este civilizația occidentală pe care o clamăm? O mahala, un amalgam de incultură, grobianism, bășcălie și prost gust, cosmetizate cu milionari de carton, opulență, prostituție și vedetism fals, o mocirlă infectă pe care plutesc insule de indivizi prea lași, prea bătrâni, prea aroganți ca să se mai uite în jurul lor și să mai încerce să schimbe ceva. Cu toții suntem vinovați pentru ce este România astăzi!
Clamarea modernizării și a apartenenței la civilizația occidentală ne-a distrus educația, ne-a măcinat valorile reale pe care le moștenim, ne-a sărăcit moral și psihic, iar toate acestea s-au repercutat asupra stării de sănătate. Societatea românească e bolnavă. Nu există modernizare fără educație. Civilizația occidentală s-a clădit pe sute de ani de cultură, de valori dezbătute și comentate, pe oameni de valoare, pe o experiență universitară critică. Da, România are și a avut oameni de artă, are o cultură cu care se poate lăuda și identifica, dar ce au făcut ei pentru societatea românească, ce a făcut școala pentru a-i poziționa ca valori și ca repere morale? Absolut nimic, au rămas niște insule într-o mocirlă infectă.
România ca societate nu a câștigat absolut nimic în urma aderării la Uniunea Europeană, statul s-a șubrezit, economia a fost căpușată, oamenii profesioniști și oamenii calificați au emigrat sau s-au retras pe insula lor, educația e la pământ, sănătatea e la pământ, armata e la pământ, justiția e la pământ.
Să fie un blestem, să fie o neșansă istorică, să fie o generație ratată? Modernizarea României e o iluzie construită prin reclamă, printr-un mecanism mincinos de marketing, printr-un consumerism deșănțat de prost gust, printr-un sistem bancar fraudulos, o cămătărie instituționalizată de școala economică occidentală, alături de o schemă ponzi (piramidală) de deposedare a avuției naționale. Iată radiografia modernizării!
Societatea românească trebuie reclădită prin instigare la cultură, prin abuz de educație, prin impunerea unor repere morale, prin școală gratuită de bună calitate, prin reconstruirea instituțiilor statului și prin afirmarea unui stat puternic, dacă nu în Europa, cel puțin în regiune. Dar pentru ca toate acestea să se întâmple, nu trebuie să ne mai comportăm ca niște insule, trebuie să ne scufundăm în mocirlă și să începem curățenia!
Autor: Cristi
Sursa: Initiative Pentru Romania
Imi pare rau, dar autorul Cristi habar nu are despre ce vorbeste. Este la fel de indoctrinat ca majoritatea europenilor. Vrea o societate educata si se asteapta ca statul s-o ofere. Asta este un oximoron. Oare nu s-a vazut in ultima suta de ani ce a facut statul din educatie? Sintem unde sintem din cauza ca statul a monopolizat educatia! Si se cere ca sa o faca in continuare??? Atunci sa nu se astepte la o societate educata!
Pe mine ma preocupa partea economica și cauzele declinului – dar mai ales mijloacele pragmatice prin care putem să ieșim din marasmul economic. Ar trebui să se înființeze un departament cu concurs de idei, pentru oamenii pragmatici și pricepuți, care să răspundă la întrebări punctuale cu idei și proiecte concrete, recompensate pe baza de concurs. Spre exemplu: Creșterea veniturilor bugetare, concomitent cu creșterea veniturilor populației și a nivelului de trai…; Reducerea birocrației și a fiscalității prin eficientizarea cheltuielilor cu Administrația publică; Cointeresarea contribuabililor pentru scoaterea la suprafață a Economiei subterane…; Reformarea Administrației publice pe principiul eficienței: prin cheltuieli minime să obținem rezultate maxime!; Reformarea Sănătății publice pe principiul prevenției și eficientizarea tratamentelor medicale promovând medicina integrativă, holistă;
Creșterea numărului locurilor de muncă se poate face prin liberalizarea serviciilor directe, destinate populației cu măsuri de cointeresare legală și de organizare a pieței serviciilor locale, pe principiile concurenței și a încurajării liberei inițiative.
Dezvoltarea ocupațiilor liberale prin eliminarea birocrației fiscale.
Eficientizarea cheltuielilor bugetare cu sănătatea, prin măsuri de educație civică (în școli), de prevenție a îmbolnăvirilor prin medicina de familie și promovarea medicinii integrative și holiste, în spitale și în clinicile privind tratamentul ambulator.Trebuie oprită dependența bolnavilor de mafia farmaceutică întreținută de medicina alopată, toxică și costisitoare.
Creșterea veniturilor bugetare concomitent cu creșterea veniturilor populației și a nivelului de trai se poate face prin măsuri legislative care să:
a)liberalizeze practicarea serviciilor directe înscrise în Codul Ocupațiilor, fără discriminări, sau condiții limitative, paralel cu alte venituri(salarii, pensii,etc);
b)modificarea și completarea Legii asociaților de proprietari prin adăugarea prevederilor Legii privind unitățile economice și ONG-uri.
c) eliminarea birocrației fiscale(contabilitate și raportări), centralizatorul casei de marcat privind veniturile încasate – numai cu numerar – fiind singura raportare a impozitului pe venit. Contribuțiile sociale la aceste categorii de contribuabili trebuie simplificate pe o singură sumă, fixă: ,,asigurări de sănătate” pentru angajarea cu contract de convenție civilă.
d)Impozitul pe venit incasat să fie rezonabil de numai câteva procente adoptând principiul: ,,de la mulți câte puțin” care este singura cale de a sc oate economia subterană la suprafață, stăvilind evaziunea.
Gândirea liberală este calea progresului social: ,,Ca să ai ce n-ai avut, trebuie să faci ce n-ai făcut!”
Din păcate golul creat de perioada comunistă a șters gândirea liberă pentru mai mult de o generație de oameni, iar politicienii de azi sunt în afara rolului lor social. Așa se explică corupția, înavuțirea ilicită și nepriceperea elaborării legilor obiective ale statului de drept. Și-au făcut legi care să le apere abuzurile și imunitatea. Ultimele semnale despre independența justiției … ne dă speranțe pentru o reformă politică adevărată, pe principiile democrației moderne.
Cele de mai sus, sunt doar câteva exemple menite să ilustreze nelimitatele posibilități pe care le oferă gândirea liberă, inovatoare, și pragmatică, neîncătușată de restricțiile legislației aberante, ale birocrației și a concepției rigide de a ține totul sub controlul funcționarilor publici… pe care să-i plătim cu sume importante, numai pentru acest scop. Calea eficienței este ca impozitele și contribuțiile să fie dobândite cât mai benevol, cu minim de cheltuieli, ca sumele încasate, nete, să fie cât mai mari.
Tot ce scapă (acceptabil) de la impozitarea fiscală, înseamnă că se regăsește în creșterea veniturilor populației pentru dezvoltarea afacerilor și creșterea nivelului de trai.
Dacă economia subterană este absorbită (și nu impusă!) de economia oficială – înțelegând prin aceasta autorizarea cu forme legale a liberei inițiative, ne îngrădite de reguli birocratice sau de altă natură – statul poate să ofere sprijin pentru dezvoltare cu facilități numeroase, cum ar fi garanții de creditare sau credite nerambursabile, poate să intervină cu reguli calitative privind protecția consumatorilor, și multe altele privind dezvoltarea concurenței…
Ministrului finanțelor actual – ca și celor anteriori – le lipsește capacitatea de înțelegere a părților principale și esențiale ale problemelor economice și politice cu care se confruntă Țara, după dezorganizarea creată de Revoluția post-decembristă. Cei tineri sunt și cei mai vulnerabili la greșeli. Nivelul studiilor nu are nici-o relevanță. În acest caz, maturizarea fizică și practica managerială contează cel mai mult!
Această categorie de specialiști poate fi găsită cu destulă ușurință, în populația seniorilor, care, ca și mine poate fi dornică să coopereze – chiar și gratuit – la adevărate Proiecte naționale, practice și eficiente. Eu am dat întâmplător peste acest site, și nu știu când îl mai accesez. De aceea, în cazul că cineva este interesat să mă contacteze, îmi trec și tel. personal: 0741.272.741.
Al dvs. sincer, Gh. CONE, Buc.