Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, pare să-și fi centrat recentul său discurs despre „starea Uniunii“ pe ideea unei „Europe cu o singură viteză“ (cu o singură monedă și cu cetățeni de o singură categorie, și nu mai multe). Și nici departajați în vestici și estici!
Poate nu întâmplător, în context, Juncker a reclamat pentru România, se poate spune, un fel de statut de egalitate în UE, spunând că a venit vremea primirii ei în Schengen și, pe articulația deținerii în 2019 a președinției rotative a UE de către România, propunând organizarea la Sibiu a summit-ului care, la o zi după Brexit, să bată în cuie Uniunea ce ar urma să fie construită.
Imediat, corifeii „Europei cu două viteze“, în frunte cu Germania, au sărit ca arși și, ca întotdeauna când nu vrei să tragi direct la ținta vizată, au tăbărât pe eternii vinovați de serviciu din UE (România și Bulgaria). Să nu fie admiși cumva în Schengen, pentru că ar fi corupți! De parcă asta ar fi problema și de parcă despre asta vorbise Juncker! Mai mult, de parcă onor construcția europeană n-ar mai depinde de nimic altceva decât de România și Bulgaria și, în subsidiar, de rezolvarea corupției din aceste țări. Ceva ridicol! Feriți, fraților, corupția din România – desigur, și PSD-ul, și Dragnea, și Firea! – se interpun în calea fericirii europene! Ceva grețos!
Dezlănțuirea germană – susținută de cei doi lustruitori de ghete nemțești (Olanda și Austria) – a avut probabil și un alt resort. Spre dezamăgirea unora de pe la București, care s-au grăbit să-i cânte serenade lui Jean-Claude Juncker, nu România era ținta! Juncker a bătut cu schepsis șaua românească. Și, într-adevăr, ca în proverbul cu pricina, iapa nemțească a nechezat rău de tot. Juncker știe bine nedreptățile de tratament ale Bruxelles-ului față de România, în frunte cu mizeria MCV, și apelul din discursul său a fost adresat ca o nadă celor care sunt inspiratorii acestor nedreptăți să acorde României nu cine știe ce, dar măcar un fel de șperț, ca recompensă pentru faptul că, în timp ce Polonia și Ungaria pun în discuție toată construcția europeană, Bucureștiul nu mai prididește să îi pupe în fund pe cei de la Bruxelles, cu mic, cu mare.
Respingerea obstinată, aproape caraghioasă, din partea Germaniei a includerii României și Bulgariei în spațiul Schengen, care n-ar oferi niciun avantaj acestor țări, ba le-ar împovăra, mai degrabă, cu sarcini economice și de securitate, nu poate avea decât explicații politice „extra UE“, de vreme ce nu ar afecta cu nimic mecanismele comunitare! Explicații pe care Juncker le cunoaște și a vrut să le aducă în atenție, chiar dacă fără precizări. Anume, este vorba, în proporție de aproape sută la sută, de împotrivirea Rusiei față de aderarea țărilor respective la UE în urmă cu ani, acum având loc decontarea acestei împotriviri în cadrul unui nou târg politico-economic germano-rusesc, cu miros puternic de petrol și gaze și cu perspectiva unei Românii și unei Bulgarii în poziția de zonă-tampon între UE și Rusia. Dacă nu cumva perspectiva desenată la Berlin și la Moscova include pentru România și o dezmembrare, fiecare dintre cei doi preopinenți luându-și partea din aceasta. Juncker are cunoștință mai mult ca sigur de intențiile în domeniu ale Berlinului și a apăsat, iarăși, nu întâmplător, această pedală. Întrebarea este de ce a făcut-o. Că de făcut a făcut-o! Cu cât reflectezi mai mult asupra problemei, cu atât percepi că lucrurile bat foarte departe.
Nu pare deloc să fie vorba de vreo respirație unitară Merkel – Juncker și cu atât mai puțin că ultimul este trup și suflet omul Germaniei, cum se cam contura până acum! Din contră, se pare că vulpoiului Juncker nu-i prea place ceva și trage, cel puțin indirect, semnale. Să priceapă, în sfârșit, și fraierii! Cel mai probabil că, încurajată de oportunitățile politice și economice pe care i le oferă faptul că scapă de Marea Britanie din UE, Germania, rămasă fără contraponderi, a început deja clădirea noului imperiu german pe articulația structurilor UE. Pentru cei mai în vârstă, un al patrulea Reich le produce fiori, fiindu-le de ajuns amintirile celui de-al treilea. Alegerea de către Juncker a Sibiului drept gazdă pentru summit-ului post-Brexit nu este nici ea întâmplătoare! Sibiul este în inima României actuale, dar este și leagănul nemțesc din România, fieful lui Iohannis. Poate fi gazdă și pentru summit-ul UE din 2019, indiferent care vor fi soarta României și configurația ei teritorială! Bucureștiul este în altă parte!
Autor: Ilie Șerbănescu
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu