Dl Iohannis, în disputa sa cu dl Dragnea, l-a acuzat pe acesta că, prin politica sa, riscă să scoată România din UE, în timp ce românii ar fi „proeuropeni”. Nu este clar ce înseamnă a fi „proeuropean”, dar dl Iohannis n-a făcut altceva în legătură cu acuzațiile aduse decât să apeleze la un fapt real, care îi convenea în disputa respectivă: adeziunea populară la UE!
De altminteri, absența oricărei împotriviri politice față de statutul fără echivoc, indiferent dacă recunoscut sau nu, al României de colonie în cadrul sistemului centru-periferie al UE aduce inevitabil în câmpul discuției problema teribilă a adeziunii populare în legătură cu multiplele fațete și aspecte ale respectivului statut și implicațiilor lui. Nu poți să critici făcându-te că nu vezi că te încumeți să critici ceea ce adeziunea populară tocmai ridică în slăvi!
De altfel, criticii statutului colonial dezonorant, descalificant și antiproductiv al României sunt puțini, iar audiența lor populară nici nu se pune ca problemă, deoarece respectivii nu reprezintă pe cineva în termeni instituționali. Ca atare, pentru autorități este preferabil ca ei să fie ignorați pur și simplu decât să fie cumva combătuți propagandistic, mai ales că știe și Grivei că orice argumente s-ar prezenta ar fi de partea acestor critici și nu de partea propagandei ce ar încerca măcar și numai să-i contrazică. S-ar obține efectul exact invers celui dorit! Și atunci se întâmplă întocmai ceea ce se întâmplă. Criticii vorbesc în van (dacă ajung cumva să intervină în spațiul public) și este suficient ca propaganda (despre care nu trebuie să existe nicio ezitare în a o numi colonialistă) să-și pună flașneta, mereu aceeași, indiferent de subiect sau dată din calendar, cu „partenerii” noștri care, în calitate de îngeri, au venit să ne salveze de Diavolul pe care îl reprezintă corupții români!
Într-o nebuloasă totală, în care nimeni nu vrea să afle cum stă concret treaba, adeziunea populară rămâne neclintită la ceva, nu tocmai clar și palpabil numit generalizat UE, și pe care respectiva propagandă se bazează! România este practic singura țară din UE în care se înregistrează un raport serios supraunitar de încredere în UE, de adeziune populară la UE. Este un fapt. Și să fie clar: dacă este așa, propaganda n-are nevoie de prea multe argumente în ceea ce susține. Dacă n-ar fi așa ar trebui să-și schimbe obiectul muncii căci, orice ar spune, ar fi tot degeaba. Așa, însă, poate să facă din UE pilon și să-l folosească la ceea ce stăpânii externi ai propagandei sunt interesați politic: de pildă, să vândă povești sau baliverne pure, să sugereze că România face politic corect să confunde icoanele cu fundurile bombate, că e bine și nu rău să plătești gazul românesc consumat nu unui român ci unui neamț și apa românească unui francez, că e modern să nu mai poți cumpăra ceapă de la un biet țăran din Oltenia, ci de la nu știu ce trust olandez! Nemaivorbind că – lucru și mai și – petrolul poporului tău nu-ți mai aparține ci aparține unor austrieci! Este de ajuns să nu insiste și propaganda și-a realizat menirea: tace pur și simplu că UE i-a luat totul României, iar românii cu adeziunea sunt fericiți: se pot face că nici nu știu, iar, dacă știu, se pot face că nu-i treaba lor!
Comunicarea și, prin consecință, propaganda, de un sens sau altul, au desigur rolul lor în modelarea și influențarea opiniilor oamenilor. Dar nu pot explica în întregime părerea oamenilor, fie de un sens fie de altul; aceste păreri se formează de fapt în creuzetul intereselor lor și, mai ales, dacă oamenii se împiedică de pragul de jos sau dau cu capul de pragul de sus. Părerea românilor despre UE este dată de suprapunerea acesteia, în mintea lor, cu ieșirea lor în lumea largă, la muncă, în călătorii, cu alte cuvinte în supraviețuire și în petrecerea timpului liber. Că UE a ajuns un bastion colonial, că are „două viteze” (una a stăpânilor și alta a salahorilor), că UE a luat țării lor tot la dispoziția altor popoare (resurse ale subsolului, industrii, bănci, păduri, pământuri) pur și simplu nu contează! Deocamdată, este important doar că UE înseamnă că pot părăsi România, unde nu mai au niciun rost, și pot pleca aiurea la un trai eventual mai bun și, tot eventual, la o vacanță mai acătări.
UE își poate păstra acest statut în mintea românilor pentru că de fapt a luat totul statului lor direct din desaga acestuia și, deocamdată, nu de la gura lor. Lucrurile tind să se schimbe curând! Desaga cu active a statului s-a golit și corifeii UE, pentru a-și prelua din România profiturile cu care s-au obișnuit, vor lua de-acum direct de la gura românilor. Atunci românii își vor schimba brusc și abrupt părerea despre UE. Colonialismul nu-și poate ascunde tot timpul fața adevărată. Și nici nu se poate farda spre a tot păcăli pe fraieri!
Și percepția celor deja aciuați pe afară se va schimba, pe măsură ce fosta țară a lor va ajunge în sapă de lemn, și nu din cauza corupților români, contra cărora puteau fi manevrați să iasă în stradă fără să înțeleagă prea exact de ce! Dacă nu cumva fosta țară a lor va fi împărțită între proprietarii străini ce se vor certa între ei sau va fi transformată într-o zonă tampon între vechi puteri vestice și estice, respectiv între mântuitori și Diavol!
Actualului soi de dependență de bejenie al românilor, care explică poziționarea favorabilă – total nejustificată față de UE –, îi va lua locul percepția reală, masiv critică! Central-europenii, mai realiști și mai aproape deja de o percepție corectă, sunt mai pregătiți pentru noile vremuri. Românii – situați aproape complet anapoda și cu mentalitatea „să-i periem că doar, doar ne vor îngădui și nouă să-i pupăm în fund” – sunt complet nepregătiți pentru ceea ce va veni. Istoria îi va face harcea-parcea!
Autor: Ilie Șerbănescu
Sursa: Cotidianul
Marea Britanie a iesit din UE. Din UE nu din Europa. Marea Britanie stie de ce, noi, nu stim. Oare?!
Probabil glumiti …adica sa ne comparam cu Marea Britanie…hahaha . Pe de alta parte ei au commonwealth …noi avem mama rusia, se pare ca asta e trendul