Nemaiavând acces la adevăratele resurse şi pârghii ale dezvoltării, întrucât acestea au fost cedate străinilor, partidele politice din România s-au năpustit toate pe fiscalitate ca presupus izvor de dezvoltare şi o siluiesc de-a binelea spre a încerca s-o împingă să fie ceea ce nu este. Dovada jenantă a siluirii fiscalităţii de către toate partidele este ignorarea completă a stărilor reale de lucruri din ceea ce constituie, de fapt, nucleul fiscalităţii în România.
Fiscalitatea nu numai că nu combate, ci şi contribuie la promovarea actualei împărţiri odioase a PIB-ului între muncă şi capital. Ca să-şi facă rost de minime fonduri, fiscalitatea din România suprataxează tocmai componenta minoritară. Adică munca şi-o face într-o proporţie de peste 3,4 ori mai mare decât în cazul capitalului, care este subtaxat. Ce face noul Cod Fiscal? Reduce cu prioritate nu taxarea muncii, ci a capitalului, adâncind incalificabila împărţire a PIB-ului între muncă şi capital, respectiv tocmai osatura colonialismului din România, împărţire ce nu are echivalent în Europa şi care există, de fapt, doar în periferiile coloniale. Să nu ne ferim a semnala că menţionata împărţire este exact inversă în ţările icoană din Occident şi că fiscalitatea din aceste ţări încearcă, prin nivelul impozitelor şi al taxelor, să nu sporească partea ce revine capitalului din PIB, în detrimentul muncii.
Codul Fiscal se năpusteşte asupra antreprenorilor români
Singurul impozit care corecta o părticică – o părticică şi nu mai mult – din abominabila împărţire a PIB între muncă şi capital (aşa-numita taxă pe stâlp, a cărei plată nu putea pur şi simplu să fie ocolită) este desfiinţat, spre a nu se supăra cumva prea tare capitalul străin. Pentru a-şi recupera cumva la buget contravaloarea cadourilor astfel făcute, îndeosebi capitalului străin, noul Cod Fiscal se năpusteşte unde i se permite: asupra antreprenorilor români! Adică acolo unde ANAF-ul, bietul mieluşel din faţa capitalului străin, se poate erija în leul cel puternic! A strânge şi mai tare chinga în jurul gâtului IMM-urilor este o ticăloşie fără seamăn!
Capitalul evazionează fiscal, nu munca
Noul Cod Fiscal nu ţine câtuşi de puţin cont de ratele evaziunii fiscale pe categorii de impozite, rate binecunoscute şi acuzate de Ministerul de Finanţe însuşi. Trecând peste problemele de justiţie economică şi socială ale actualei împărţiri a PIB-ului între muncă şi capital, să adăugăm că, până şi la un asemenea abominabil dezechilibru economic şi o asemenea nedreptate socială, tot capitalul este cel ce evazionează fiscal şi nu munca! În cazul dărilor pe muncă, rata de plată este între 60% şi 90%. La TVA coboară la 50%, iar la profit abia trece de 20%, distingându-se capitalul străin care probabil nu achită nici 10% din impozitul ce i-ar reveni de plătit din profiturile realizate în România, grosul profiturilor fiind ascuns în reţeaua internaţională a firmelor şi repatriat înainte de fiscalizare. Măsurile prevăzute sunt inverse celor care ar fi decurs din luarea în considerare a acestor rate. Cei care nu înţeleg cum stă treaba sau jalnicii menestreli ai capitalului străin o ţin cu participarea însemnată a acestuia din urmă la bugetul statului, fără a preciza – din neînţelegere sau deliberat – că respectiva participare vine din impozitarea muncii (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine forţei de muncă), şi nu din impozitarea profitului (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine capitalului). Mai precis, din impozitarea a ceea ce ne revine “nouă” românilor, şi nu din impozitarea a ceea ce le revine „lor“ străinilor!
Autor: Ilie Serbanescu
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu