Ignoranța dăunează grav…

Ultima revendicare a tinerilor și mai puțin tinerilor frumoși și liberi care se întâlnesc în Piața Victoriei a fost depolitizarea Curții Constituționale. Unii merg mai departe și cer chiar desființarea Curții Constituționale. Așa cum s-a întâmplat și cu OUG 13 pe care o contestau fără să știe ce conține și aici m-a mirat ignoranța celor care atacă Curtea Constituțională.



Nu m-a mirat această ignoranță la cei care și-au ales drept lideri de opinie pe Jojo, Cheloo de la Paraziții, Tudor Chirilă etc. La ei o înțeleg. Sunt mai nonconformiști, defilează în chiloței în spațiul public, își bagă capul în apă, se panichează când Moise Guran îi anunță că vine un cutremur de gradul 10 pe scara Richter etc. Ceea ce m-a uimit este că asemenea revendicări sunt susținute și de “intelighenția” românească cea cu tratamentul stomatologic la zi. Pentru aceștia câteva lămuriri.

Instanțe Constituționale există în 45 de țări din Europa. Toate țările din Uniunea Europeană au instanțe constituționale (considerând că Marea Britanie nu mai face parte din U.E). Instanțele Constituționale au atribuții mai largi sau mai restrânse legate de interpretarea Constituției. De aceea Instanțele Constituționale sunt construite pe aceleași principii pe baza cărora se adoptă o constituție a unei țări. Constituția, după cum bine știm, este un act politic, reflectă o voință politică. Ea se adoptă întotdeauna în Parlament și în unele țări este acceptată sau respinsă prin referendum. Cu alte cuvinte, referendumul validează activitatea Parlamentului. La fel și Instanțele Constituționale reflectă o voință politică și în consecință nu putem să le scoatem din spațiul politic. Făcând o analogie (cam forțată), ele sunt echivalentul curților cu juri din penal. Acest lucru este dovedit de modul în care se constituie instanțele constituționale. În Europa există mai multe modalități de a se constitui Curțile Constituționale:

a. Parlamentul desemnează toți judecătorii constituționali. De exemplu, în Germania, Elveţia, Polonia, Ungaria, Croaţia Muntenegru, Lituania.

b. Parlamentul desemnează o parte dintre judecătorii constituționali. În Franța, cei nouă membri ai Consiliului Constituțional sunt numiți pentru o perioadă de nouă ani, și anume câte trei, din trei în trei ani de către Președintele Republicii, președintele Adunării Naționale și președintele Senatului. În plus, foștii Președinți ai Franței sunt membri de drept și pe viață. În Letonia, dintre cei șapte judecători ai Curții Constituționale, validați de Parlament, trei sunt propuși de Parlament. În Republica Moldova, doi judecători sunt numiți de Parlament, doi de Guvern și doi de Consiliul Superior al Magistraturii În România, trei judecători sunt numiți de Camera Deputaților, trei de Senat și trei de Președintele României. În Spania, dintre cei doisprezece judecători constituționali, patru sunt desemnați de către Congresul Deputaților și patru de către Senat. În Armenia, Adunarea Națională numește cinci din cei nouă membri ai Curții Constituționale. În Turcia, trei dintre cei 17 judecători ai Curții Constituționale sunt aleși de către Marea Adunare Națională Turcă, iar ceilalți membri sunt desemnați de către Președintele Republicii, având proveniență diferită (judecători de la instanțele superioare și înalți funcționari publici).

c. Parlamentul desemnează judecătorii constituționali la propunerea șefului statului (Rusia, Slovenia).

d. Parlamentul propune șefului statului desemnarea judecătorilor constituționali. În Austria, Belgia. În Belgia, cei 12 judecători care formează Curtea Constituțională sunt numiți de Rege în baza unei liste care i se prezintă alternativ, de către Camera Reprezentanților și Senat

e. Guvernul are competența exclusivă în desemnarea judecătorilor constituționali (Irlanda).

Se observă că indiferent de modalitatea de desemnare, decizia aparține Parlamentului pentru că, de exemplu, și atunci când Guvernul desemnează, acesta se bucură de o susținere parlamentară și nu poate face abstracție de opinia Parlamentului. Independența Instanțelor Constituționale constă din mărimea mandatului judecătorului constituțional și de modul în care acesta se reînnoiește astfel încât mandatul unui judecător depășește mandatul Parlamentului și astfel se realizează un echilibru al Curții Constituționale.

În majoritatea sistemelor europene, judecătorul de la Curtea Constituțională trebuie să fie jurist. Doar pentru curțile constituționale din Italia și Turcia există anumite reguli puțin mai diferite decât cele ale instanțelor constituționale din Europa. Astfel, Curtea Constituțională a Italiei este compusă din 15 membri, numiți după cum urmează: o treime de către Președintele Republicii, o treime de către Parlamentul reunit în ședință comună și o treime de către instanța supremă, instanțele ordinare și administrative. În Franța legea nu impune nicio condiție de vârstă sau calificare pentru numirea membrilor Consiliului Constituțional.

Să ne raportăm la o țară în care statul de drept funcționează, în speță Germania. Curtea Constituțională Federală Bundesverfassungsgericht, e compusă din două camere a câte 8 judecători: 8 sunt aleși de către Bundestag (parlament), iar ceilalți 8 sunt aleși de către Bundesrat. Aceștia au competența de:

1. rezolvarea litigiilor cu privire la funcționarea puterilor publice

2. controlul constituționalității și calității normelor juridice

3. soluționarea recursurilor înaintate de particulari care-și apără drepturile fundamentale.

Judecătorii Curții Constituționale a Germaniei pot fi membri ai partidelor politice, nu numai înainte, ci și în cursul mandatului. Chiar dacă nu sunt membri de partid, pozițiile lor ideologice sunt bine cunoscute de partidele care îi nominalizează. Foarte puțini dintre judecătorii acestei Curții au fost magistrați de carieră.

În aceste condiții a solicita depolitizarea Curții Constituționale este expresia maximei ignoranțe. Ea nu ar fi periculoasă dacă prin mișcări de stradă nu s-ar încerca un asemenea demers. Dacă doar cei care solicită acest lucru ar fi afectați, nu ar fi nimic, dar ne afectează pe toți.

P.S. 1. Uitându-mă la componența Curții Constituționale a României, observ că doar trei dintre membrii acesteia au un trecut politic. Dar C.V.-ul îi arată profesioniști în Drept. Restul sunt magistrați sau profesori de drept. Cum deciziile curții se iau cu majoritate de voturi nu înțeleg de ce se solicită “depolitizarea Curții Constituționale”.

P.S. 2. Tinerilor și mai puțin tinerilor frumoși și liberi le recomand următoarea lucrare: Justiția Constituțională: funcții și raporturile cu celelalte autorități publice. Raport general la cel de-al XV-lea Congres al Conferinței Curților Constituționale Europene, Prof. Univ. dr. Tudorel Toader, dr. Marieta Safta. Au ce învăța.

Autor: Vasile Astarastoae

Sursa: Vasile Astarastoae