Când are bani pe mână, statul nu reușește decât să-i risipească. Motivul evident e că n-a muncit pentru ei. Există însă și un motiv mai puțin evident: banii sunt un efect, nu o cauză. Dacă agricultura e săracă, nu e din lipsa banilor ci pentru că nu poate sau nu e lăsată să-i producă. Iar vestea bună e că ceea ce poate face statul, cu efort rezonabil și rezultate substanțiale, nu costă nimic.
1. Cadastrarea gratuită. Taxele de cadastru/întabulare și obligativitatea de-a apela din banii proprii la servicii de specialitate sunt în sine abuzuri împotriva proprietății. Pentru suprafețele mici, cadastrul ajunge uneori să coste mai mult decât terenul. O operațiune națională n-ar trebui să coste mai nimic dacă s-ar simplifica procedura și dacă ar fi puși la treabă zecile de mii de angajați din comune, care acum n-au nimic util de făcut.
2. Pază militarizată. Furturile de produse agricole sunt printre cele mai mari riscuri în agricultură, dar și printre problemele cele mai ignorate de poliție și justiție. Lucrurile trebuie abordate gradual: normă la prins hoți pentru șefii de post, apoi – dacă mai e cazul – potere cu jandarmi în timpul recoltei, apoi – dacă încă mai e cazul – arme pentru proprietari și dreptul de-a ara propria moșie cu alice.
3. Centre de colectare. Degeaba produci dacă nu vinzi, dar și pentru asta există soluții. Producătorii locali de alimente se tot plâng că hipermarketurile îi jefuiesc și se dezvoltă pe banii lor. În loc să-i mai mintă că face ceva (e loc doar de mai rău), statul ar trebui să le sugereze că pot să folosească chiar ei banii respectivi. Cum? Păi dacă sunt destui bani cât să dezvolte rețeaua de hipermarketuri și să le plătească publicitatea, de ce nu pun producătorii locali mână de la mână să-și facă propria rețea. Ar avea prețuri mai mici, și-ar construi o reputație de afacere autohtonă, ar fura clienții hipermarketurilor și ar putea prelua și o bună parte din producția fermelor.
4. Taxa egală cu subvenția. S-au chinuit teribil de mult să impoziteze terenurile nelucrate și n-au găsit formula. Dar formula este simplă: dacă taxa este mare pentru toată lumea și doar cei care lucrează primescsubvenția, terenurile nelucrate sunt implicit taxate.
5. Încurajarea reală a comasărilor. Măsura este incorectă față de cei care vor doar să-și conserve proprietatea până vor putea obține prețuri mai bune. Însă acest neajuns poate fi în mare parte reparat. Pot fi scutiți de taxă cei care se angajează contractual, necondiționat, să vândă terenul în momentul în care un cumpărător le oferă o sumă substanțială, de ordinul a 5.000-6.000 euro pe hectar (față de 1.000-2.000 acum). O astfel de măsură în sine ar putea duce la creșterea prețurilor, dacă îi va trezi pe investitorii interesați de comasări fără bătăi de cap.
sursa: riscograma.ro
Vise taică, vise!Poate visa la aşa ceva doar cineva care nu cunoaşte zona rurală.Ce faci când găseşti să cumperi pământ, cumperi de la mai mulţi ţărani şi suprafaţa cumpărată este străbătută pe mijloc, de o fâşie de pământ, lată de 8 metri şi lungă de un km, care aparţine unui ţăran care nu vinde aşa de al dracului.Să fie el mai cu moţ.Dar nici nu îl lucrează.Este pârloagă.Singura soluţie ca să pornească agricultura în România, este una singură.Unica! Nu ai cumtivat nimic pe pământul avut în proprietate, obligatoriu îţi este luat de administraţia locală şi dat cuiva care îl cultivă.Rămâi în acte proprietar, dar nu mai ai dreptul 10 ani să te atingi de pământ, nici măcar să-l vinzi. După 10 ani, poţi cultiva tu pe el sau poiţi să-l vinzi.O lege de genul acesta va face să nu mai existe în România indivizi cu fudulie de prost.Să se anunţe că legea intră în vigoare peste doi ani, ca în acest timp, să se gândească vita românească ce are de gând să facă.Să muncească pământul, să-l vândă, să facă ceva.Şi atăt timp cât capitalismul ăsta de kko, luptă prin toate mujloacele să aibă un control absolut asupra turmei de vite, viitorul este al marilor proprietari de pământ, iar marea masă a populaţiei, doar pe post de consumator de la supermarket.Şi deocamdată, miliţia,(sic) jandarmeria şi justiţia sunt folosite de actualii şi viitorii guvernanţi, ca să le păzească lor fotoliile.Doar trepanaţii mental şi proştii, cred că aceste instituţii sunt în slujba societăţii.
Ce putem face noi vitele de rand pentru a ajuta agricultura?
– asocierea proprietarilor de pamanturi si animale
– paza civila cum a existat din totdeauna in multe comune (inainte de comunism – se pare ca multe se pot uita in 50 de ani)
– colectare comuna, aprovizionare comuna, vanzare comuna la preturi negociate
Ce ne impiedica?
-orgoliul vitei de rand care nu vrea sa faca parte din aceeasi asociatie cu vita concurenta dar nu s-a gandit nici-o secunda sa se muta in alta turma daca aici nu se deacurca
Cu ce ar ajuta statul?
– ar impune o regula unica in loc sa stabileasca oamenii din asociatie de ce au nevoie
– ar trage patul lui prochust pe toti, ar ingradi libertatile tuturor pentru ca cei cu idei bune nu sunt in stare sa-si vand ideile?!
Recomandare
Vaitat mai putin, munca mai multa si mai ales invatati sa comunicati cu “vitele” din turma din care faceti parte, daca aveti idei nu asteptati ca statul sa creeze mediul propicew pentru a le realiza, realizati-le si veti schimba voi mediul!
Exemple pozitive:
– asociatia crescatorilor de vaci din banat
– produs de bucovina
– hollsteinro.ro