Hoția, comisionul, șpaga și corupția

Îmi aduc aminte de o imagine din Nordul Siriei. De o parte și de alta a șoselei se vedeau sacii plini ochi cu semințe. Ce repede au ieșit la semănat, am zis eu. Nu sunt saci cu semințe, sunt saci cu nisip. Și sunt ai unităților militare care păzesc șoseaua. Altfel, drumul este atacat. Și dispărem și noi și microbuzul!

Dacă presa n-ar fi rostogolit povestea jafurilor de la Sinești, cu siguranță că lucrurile ar fi rămas la fel. Șiretlicul cu înțepatul cauciucurilor, urmat de un jaf, se practică de ani de zile pe drumul dinspre Moldova spre București. Oamenii de afaceri din Nord-Estul României călătoresc cu bani cash, ca să se aprovizioneze la angrourile bucureștene. Au întotdeauna sume mari de bani asupra lor.

Ei au fost și sunt în continuare ținta, așa cum tot ei sunt vizați cînd se întorc cu mărfurile spre casele și magazinele lor din Nord-Estul României. Jaful acestor comercianți semănă cu toate jafurile care se petrec pe liniile maritime sau pe fostele drumuri de comerț dinspre Asia spre Europa sau dinspre Mediterana și Marea Neagră spre Nordul Europei. Lumea a luptat cu aceste bande de răufăcători care în epoca modernă au început să reapară și să supraviețuiască în strînsă legătură cu autoritățile responsabile cu ordinea. În Uniunea Europeană, doar România și Bulgaria se mai confruntă cu acest fenomen. Numai în Sudul Africii și prin unele părți din America de Sud sau din Oceania fenomenul revine cu putere. Statele și organismele internaționale încearcă tot soiul de metode să îl combată. Cu forțe speciale, cu armata, cu stabilirea de rute supravegheate de forțe internaționale.

În România, după 15 ani de funcționare a DNA (PNA), suntem în situația de a primi rapoarte despre funcționarea corupției generalizate în domeniul sănătății. Ba, pentru a impresiona publicul și pentru a etala eficiența DNA, ne este servit un caz exemplar, fiind în același timp și un caz școală de propagandă ieftină. Simultan, Poliția declanșează o anchetă bine mediatizată asupra tîlhăriilor produse pe drumul ce leagă Moldova de Capitală și descinde pe la casele tîlharilor, făcîndu-se că neutralizează una dintre afacerile cele mai bune ale polițiștilor din preajmă. Cum a fost acoperit un fenomen care există de ani și ani? Și care a dat semne că se extinde și prin București și pe DN1 (spre Ploiești). Avem de-a face cu o „instituționalizare“ a afacerii pe care abia acum Poliția o combate – sau joacă în opereta combaterii. Asemenea lucruri se întîmplă însă și în alte localități în care tîlhăria la drumul mare nu este la fel de puternică și de vizibilă. Acolo polițiștii îi vămuiesc pe răufăcători și îi lasă să opereze în liniște. Nu cred că putem găsi prea multe localități în România în care o asemenea colaborare și conviețuire să nu existe!

Ce înțelegem din asta? Că tîlharii și hoții sunt și sursa de bani a celor mai mulți din Poliție. Veniturile polițiștilor devin astfel variabile, în funcție de cît de ticăloși sunt și de ce imaginație prodigioasă au. Ce fac polițiștii cu banii? Trăiesc și cotizează! De obicei, pe linie ierarhică.

După ani și ani de hoție și corupție, piramida infracțiunii din România este ușor de desenat. Căile de practicare ale mitei sunt bătătorite și în văzul tuturor. Duc pînă în Parlament, pînă la vîrful partidelor politice, al serviciilor secrete și al parchetelor. După toate alegațiile care circulă, plus declarațiile publice ale unor foști miniștri, posturile de miniștri se cumpără sau, dacă nu se cumpără, sunt grevate de obligația colectării ulterioare de bani pentru partid. Asta repercutează în atribuirea de contracte, în modul de funcționare a licitațiilor. Merită observat un lucru. Că multinaționalele cîștigă marile contracte cu proiecte mult mai scumpe decît firmele românești. Și cum participă ele în acest circuit negru al șpăgii? Plătesc o societate de consultanță care mai apoi onorează toate obligațiile către cineva din vîrful piramidei.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro