Daca privim evenimentele ultimelor doua decenii din perspectiva istoriei globale, evenimentele care s-au desfasurat in Europa de Est au fost un fel de 1848 intors pe dos. Populatia si elitele politice ale tarilor care au scapat din sfera de influenta sovietica nu numai ca nu si-au dorit independenta, dar s-au opus vehement fortelor interioare care militau pentru mentinerea acesteia si dezvoltarea pe cont propriu sau cel putin cu pastrarea suveranitatii economice. Polonezii, ungurii, cehii, slovacii si romanii care-si doreau sa traiasca in tari puternice si independente au fost catalogati drept “nationalisti retardati” si au fost “aruncati la groapa de gunoi a istoriei”. O consecinta trista a epocii comuniste a fost mentinerea mentalitatii caracterizate prin servilism extrem, mentalitate care a fost ocrotita si cultivata de elitele post-decembriste. In scurt timp, servilismul politic a devenit dependenta, poate chiar sclavie, economica.
Este important de inteles ca perceptia asupra sclaviei este fundamental diferita in functie de specificul mentalitatii persoanei care incearca sa analizeze acest fenomen. Pentru o persoana care apreciaza libertatea personala si libertatea comunitatii din care face parte, trasatura definitorie a sclavului este lipsa de libertate personala. Din perspectiva unui sclav, trasaturile definitorii ale situatiei in care se afla sunt cu totul altele: hrana, imbracamintea si securitatea ii sunt asigurate de o forta externa. In societatile caracterizate de un sistem sclavagist evoluat, sclavii adeseori refuzau posibilitatea de a deveni cetateni liberi, pentru ca responsabilitatile asociate unei vieti complet independente erau mult prea grele pentru oameni obisnuiti toata viata sa traiasca cu gandul ca altcineva le asigura painea si un minim de confort. Este interesant ca, in antichitate, legile care setau conditiile minime care trebuiau asigurate sclavilor aveau ca scop preventia unor eventuale rascoale sangeroase, ceea ce este o asemanare izbitoare cu sistemele moderne de ajutor social. Istoria ne invata inca un lucru deosebit de interesant. Conditiile de lucru si nivelul de viata al sclavilor din Statele Confederate ale Americii erau cu mult mai bune decat conditiile de lucru si nivelul de viata al muncitorilor industriali din Statele Unite (statele din nord), ceea ce poate fi perceput ca o indicatie ca sclavii care se simt liberi sunt dispusi sa suporte conditii de viata mult mai dificile si sunt substantial mai docili si mai controlabili decat cei care sunt lipsiti de o astfel de iluzie.
Pe langa conceptul de libertate personala, exista si conceptul libertatii comunitatii din care facem parte. Sistemele de control si exploatare institutionalizata au evoluat semnificativ in comparatie cu antichitatea sau Evul Mediu si modul preponderent de materializare a avantajelor comparative pe care le au supraputerile mondiale in comparatie cu tarile subdezvoltate a devenit neocolonialismul economic. Exista foarte multe tari care si-au pastrat suveranitatea formala, dar nu au niciun fel de suveranitate economica. Din punctul de vedere al unui cetatean care traieste intr-o astfel de tara, libertatea personala nu este afectata in vreun fel, acesta beneficiind de o relativa libertate de miscare si de constiinta, dar numai pana la momentul in care activitatea acestuia nu devine un factor de interferenta in procesul de exploatare a tarii de catre o forta externa. Astfel de oameni sunt din ce in ce mai putini, iar majoritatea populatiei nu intelege de ce cineva si-ar dori ca tara in care traieste sa devina independenta din punct de vedere economic. Acesti oameni nu inteleg ca furtul institutionalizat si facilitat de o putere de stat care actioneaza contrar interesului national ii priveaza tacit de o multitudine de posibilitati si-i transforma in consumeristi umili care si-au schimbat libertatea pe siguranta iluzorie a apartenentei la sfere de influenta a marilor puteri.
De ziua nationala, un venerabil jurnalist, Cristian Tudor Popescu a gasit de cuviinta sa faca urmatoarea urare: “Eu ii doresc ei, Romaniei dulci, sa obtina statutul de colonie a unei tari adevarate. Sa ne guverneze altii, iar noi, romanasii, sa ne putem implini vocatia de bastinasi cu talent”. Din nefericire, dorinta jurnalistului s-a indeplinit demult. Problema este ca statutul de colonie economica nu aduce niciun beneficiu tarii noastre.
Pentru prea multi dintre concetatenii nostri, libertatea, atat individuala, cat si cea nationala, are un gust amar. Statutul de colonie este mult mai dulce.
sursa: cronicaromana.ro
Intradevar multi oameni prefera calea usoara desi stiu , daca sunt intrebati , de consecintele pe termen lung a caii usoare.
Cam in tot ce facem avem o cale usoara si gresita si o cale grea si corecta. mai stim si ca cei care aleg calea usoara nu au tarie de caracter iar cei care aleg calea corecta au tarie de caracter.
De ce alegem totusi calea usoara?