Care v-ați uitat ieri la transmisiunile de la Congresul PNL? Las’ că m-am uitat eu. Frații mei, când a apărut Bou Le Jean la ușă, s-a îngrămădit tot poporul de pedeliști să pupe moaștele Sf. Bou Macarie de la Oradea, mai ceva ca la o procesiune de rămășițe de sfinți. Aceeași atmosferă ca la alegerea lui Ludovic Orban președinte, a lui nea Nicu’ gheneralul sau a lui Iohannis însuși, înainte de a deveni și președintele țării. Doar că nu a fost și Orban, beat, să strige: Cine-i generalul?!.
Cred și eu. Bou Le Jean a adus partidul, cu 12 la sută, la guvernare și cu funcția de premier în buzunar. Și discursurile. O colecție de platitudini, care vorbeau despre austeritate, despre austeritatea poporului, nu a lor, bineînțeles.
Acum, pe lângă congres, cea mai tare spusă de premierul Bou Le Jean a fost aia cu deplasările în străinătate ale tuturor celor care iau salariu de la guvern care nu se pot face fără iscălitura lui?! Tare sau ce? Adică premierul e un fel de agent de turism guvernamental, responsabil cu deplasările și cu cheltuielile de deplasare?
În fine, revenim la congres. Și a onorat și Mucu masa, invitat în calitate de președinte, pentru a le transmite foștilor pedeliști că poporul se bazează pe ei să facă ceea ce trebuie făcut pentru a scoate țara din criză?! Aproape că îți venea să crezi că tăierile astea și măririle de taxe și impozite sunt dorite de popor și că, dacă nu ar fi făcute, poporul va ieși în stradă să îi sancționeze.
Și a venit și evenimentul principal, discursul Bou Le Jeanului. Bă, vorbea, să îmi bag piciorul, parcă era vânzătoarea aia acră de la pâine, scârboasă de la natură și nervoasă pe clienți. Doar că nu se repezea să pleznească pe careva și asta, cred, ca să nu transpire, că avea o ședință cu amanta mai pe seară, nu avea timp să își schimbe hainele și îi era frică să nu zică aia că pute.
Aceleași platitudini despre austeritate, lătrate precum o făcea Hitler după cucerirea Cehoslovaciei, împănate cu amenințări voalate, cum că ne ia dracu’. Și a lăudat-o de a înnebunit-o și pe Maia Sandu, a complimentat-o și cu pupături de mânușițe și „teneși”, de parcă voia să o mută, eventual, pe loc, dacă nu putea părăsi sala.
Dincolo de asta, demagogie dată prostimii cu polonicul, așa cum împarte bucătarul ciorba de la cazan, pifanilor, care să îngrămădesc cu canțarola, în speranța că vor mai prinde și ceva resturi de carne prin zeama lungă.
Cică „peneleul este primul partid național conservator”?! What? – cum ar zice știutorul de romgleză. Păi peneleul nu e membru al Partidului Popular European? Ăia conduși de Manfred Werner? Cei mai împuțiți dintre globaliști? Nu sunt urmașii pedeului lui Băsescu, care a trecut peste noapte de la socialiști la populari? Păi și când puii mei v-ați făcut și conservatori patrioți?
P.S. După congres, ca să arate că e „gospodar”, Bou Le Jean a adunat gunoaiele lăsate de ceilalți în sală?! L-or fi remarcat ăia de la Rosal? Că acolo e concurență pentru un loc de „tehnician de salurizare”? Penibil, precum președintele de la CAP, care să văita la Ceaușescu: Eh, asta e, e grea viața noastră a președinților!
„Tabloul” de la un alt congres, din colecția „Vameșul”.
Autor: Gogu Orlando
Adauga comentariu