Aoleooo, parol soro, se răscoală poporul din Ukrinistan și strigă cum că Zeky e diavolul. Mă rog, nu că mă laud dar eu m-am prins înaintea lor, dar nu mai contează. Esența este că Zeky are zilele numărate, ca și războiul, pe un calendar, probabil de 50 de zile, alea de care vorbea Trump. Pifanii, la loc comanda, predați efectele la magazie și mergeți acasă. Războiul se amână. Îi i-au ăștia și mersul de paradă lui Nicu’ Șordan, ăla de comandant suprem să nu se trezească ăla că dă onorul la lăutari la vreo chermeză, crezând că sunt famfara și garda de onoare.
Mă întreb pe cine mai susținem noi să îi batem pe ruși? Doamna Țoiu, o cinzeacă să ne calmăm nervii? Domnu’ Macron vreți și dumneavoastră? Servește și domnu’ Merz? Domnu’ Dan nu bea, că el e euforic din naștere. Acum e un moment bun de mers la Kiev pentru un summit european, să ne arătăm sprijinul pentru valorile democratice ale regimului lui Zeky.
Alea 50 de zile ale lui Trump, date ultimatum Moscovei. Așa cum am zis-o și atunci, mesajul s-ar putea să aibă alți „andrisanți”, decât cel trecut de Trump pe plic. Da, e bine și cu lupta împotriva autocrației regimului Zeky, care a concentrat în mâna lui puterea și „lupta împotriva corupției”, căci piesa e aceiași ca peste tot unde au făcut globaliștii prăpăd. E bine și așa zic, dar eu, fără a avea șpioni gen Arestovici, zic că discuția aia telefonică dintre Trumă și Putin a fost cam așa:
Bre Trump, deci cum facem cu ăla din Ucraina? O rezolvi tu sau pun eu băieții mei să o rezolve? Dar dacă o rezolvă ai mei, matale nu iei nimic, că oricum mai tot din ce se poate face bani sunt deja la mine în curte. A stat Trump, s-a gândit nițel, după care i-a zis lui Putin: O rezolvă ai mei și îți trimit nota de plată, după. Atunci hai pa și până se rezolvă treaba, ne războim în continuare, în declarații!
Și europenii? Și UrSula? A întrebat Putin într-o doară, abia abținându-se să nu zâmbească, ca să nu pară neserios? Las că o rezolvă dom’ Mitică, a răspuns Trump, râzând golănește.
Norocul acestui neam al nostru e că, uneori, soarta nu ține cont de ăia pe care noi îi punem în frunte. Soarta e doar impasibilă atunci când suntem noi chinuiți de panaramele aduse prin palate să ne conducă.
Autor: Gogu Orlando
Adauga comentariu