Întâlnirea de azi (ieri n.r.) cu timișorenii a fost extraordinară. Oameni liberi, nesupuși, deciși să pună stavilă tendinței tot mai evidente de totalitarism birocratic și cleptocrat actual.
S-a desprins ideea unui vehicul de opoziție civică la tentativa de modificare a Constituției, sub presiunea Comisiei Europene, modificare constând în subordonarea drepturilor și libertăților individuale față de așa-zisele drepturi colective, ceea ce ar însemna o întoarcere în timp, înainte de Revoluția din 1989.
Într-o zi simbolică, 16 decembrie, la 32 de ani de la startul Revoluției, oamenii au căzut de acord că trăim aceeași stare de blazare, așteptare tensionată și furie mocnită care se simțea în ultimele luni ale comunismului și că e nevoie doar de o scânteie pentru a declanșa procesul de aneantizare a acestui sistem absurd, antinațional, iresponsabil, condus de impostori și proști (pe românește). Suntem la doi pași de revoluție, pentru că trăim o anomie, o vreme a fărădelegii, a paranoiei și a țicnelii progresiste.
De asemenea, acest vehicul cu personalitate juridică si filiale teritoriale este necesar pentru inițiative cetățenești de modificare sau abrogare a unor legi și de schimbare a unor comportamente administrative nocive sau greșite sau de demitere a unor aleși locali sau naționali care au trădat poporul și democrația în numele unei ideologii nebunești.
Am susținut că actuala criză sanitară este un vârf al aisbergului și că partea masivă, adâncă, întunecată, a muntelui de gheață, e rezultatul unei deficiențe structurale a societății noastre, care și-a ucis valorile și le-a înlocuit cu un cult cinic al banului ușor, obținut din suferința altora, precum și cu elucubrațiile unor demenți mesianici, care vor remodelarea omului pe baza unui design propriu, progresist, în opoziție cu planul lui Dumnezeu pentru om. Suntem o societate care își anulează cultura și credința, de dragul unui concept infantil și imprecis, numit “o țară ca afară”.
Precizez că am fost mai mult de 150 de inși la aceste două întruniri, fără mască și fără cod QR.
Evident, nu e singura ocazie…
În altă ordine de idei, am avut bucuria și privilegiul de a dialoga cu părintele paroh Ion Dimitriu de la biserica Sfânta Paraschiva, cu care am discutat despre puterea vindecătoare a credinței și despre rolul social și educativ al bisericii.
Pentru a face lucruri extraordinare, nu e nevoie de eroi, ci de oameni obișnuiți care să se ridice la înălțimea vremurilor.
Iar vremurile pe care le trăim sunt, fără voia noastră, excepționale.
PS: La cele două întâlniri s-au văzut și vreo 5 exemplare din cartea mea Lamentabilul amurg al zeilor.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu