Că tot sunt la Bruxelles și mă pregătesc de conferința dedicată conflictului dintre constituțiile naționale și dreptul UE, mă gândeam că, atunci când :
(i) guvernului tău îi e frică de tine, iar tu
(ii) știi totul despre guvernul tău,
atunci e democrație.
Însă atunci când ți-e frică de guvernul “tău” și nu știi nimic despre cei din guvernul “tău” și absolut nimic din ce fac ei, atunci de tiranie.
În cartierul UE din acest oraș sunt peste 50 de mii de birocrați fără fețe, fără nume și fără numere, dar care impun tot ce se întâmplă în politică, justiție și administrație, inclusiv la nivelul națiunilor mici, periferice. Sunt anonimi, sunt insistenți și “proactivi” ca termitele, sunt ne-aleși de nimeni (dar impuși acolo prin proceduri conduse și implementate de ong-uri globaliste, pe care nu le știe și nu le vrea nimeni), sunt i-responsabili, dar irepresibili.
Gândiți-vă la doar două exemple: contractele secrete cu big pharma și finanțarea conflictului armat de la granița noastră.
Parlamentul european e pur decorativ, iar CJUE face rar jocul independenței și al imparțialității față de Comisia Europeană. Acest supra-stat al birocraților face ce vrea, la adăpost de critici și răspundere, la fel ca pe vremea “centralismului democratic” sovietic.
Ca să poată păstra șansa supraviețuirii, UE trebuie refăcută din 2024. Un bun început ar fi dreptul de inițiativă legislativă acordat parlamentarilor și moțiunea de cenzură.
Un bun parcurs ar fi revenirea la punctele (i) și (ii) de mai sus.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu