Politicienii și tehnocrații români, bine ghidonați de instituțiile internaționale de creditare și punere în captivitate a României, au pus mâna pe bardă, prin anii 2005-2010, și au tranșat întreprinderile energetice*, pentru a le face mai “concurențiale”: cam o treime din producție a fost privatizată, iar transportul și distribuția au fost desprinse de entitățile inițiale și privatizate, fie prin vânzare pe 2 lei, fie prin management “independent” – în fapt, sinecuri politice sau săgeți ale concurenților austrieci, francezi, germani sau italieni**. Cât se poate de “interesant” – niciodată nu a existat concurență pe această piață, ci monopol privat, împărțire teritorială sau oligopol al câtorva agenți, publici sau privați, care își aliniază cartelar comportamentul comercial.
Prețurile și tarifele au crescut instant odată cu desprinderea de producător a transportatorului și a distribuitorului – evident, la prețul de producție s-au adăugat tarifele de de transport și distribuție, cu mult mai mari decât cele care intrau în costul originar al energiei.
Au fost forțate valuri și valuri de “liberalizare” a prețurilor și tarifelor, totul sub impactul minciunii cu îmbunătățirea și ieftinirea serviciilor. Cu toate că au rămas o vreme reglementate (de aceea există tot felul de agenții, cum este ANRE), prețurile și tarifele la energie au crescut constant, fără a interveni mult așteptata îmbunătățire, tehnologizare și ecologizare. Dacă nu ați avut deja 20 de întreruperi ale curentului anul acesta, să îmi spuneți și mie.
Apropo, de mulți ani de zile, pe facturi ni se impun tot felul de taxe de ecologizare.
De exemplu, un bonus de cogenerare (producție de energie electrică și termică, simultană) menit a finanța eforturile de tehnologizare a unor întreprinderi ca Elcen București. Acești bani ar trebui să se vadă în capacități noi de producție, ecologică, de energie ieftină și sustenabilă, nepoluanță, sub sancțiunea restituirii bonusului. În cazul Elcen vorbim de cca 120 de milioane de euro anual, încasați deja de vreo 15 ani. Dacă vedeți capacități noi de producție la Elcen, să îmi spuneți și mie. Dacă nu mai simțiți aer îmbibat cu fum greu, de la păcură și gunoaie arse, în aerul capitalei, să îmi spuneți și mie.
De asemenea, în factură sunt incluse costuri cu energia verde (producătorii ar trebui să investească în eolian, solar, geotermal, hidrogen, dar nu o prea fac) și cu emisiile de gaze cu efect de seră (producătorii iau bani de la noi pentru a continua să polueze cu instalațiile lor învechite).
Peste toate acestea, statul aplică tva și, mai ales, accize, pe întregul cost din factură.
La ultima “liberalizare” a prețurilor și a tarifelor la energie, care ar fi trebuit să ducă la o reducere cu 15% (ministrul Popescu al energiei dixit) s-a sărit calul – creșterile sunt de 40-120% și vor continua. Deja în facturile de iarna trecută aveam “regularizări” care umflaseră costurile cu 25-30%. Acum vin alte regularizări, dublate de eliminarea stocurilor și depozitelor care se constituiau pentru “echilibrarea” pieței.
Cert este că agenții economici din energie fac profituri excepționale din aceste creșteri aberante de prețuri și tarife, statul încasează mai multă tva și mai multe accize la buget (nu și impozit pe profit, că ăsta se externalizează, pentru a fi impozitat în Austria, Germania, Franța sau Italia), iar Cîțu se poate lăuda cu creșteri economice record…
Este cert, însă, că nu se pot lăuda cu creșterea bunăstării consumatorii.
Înțelepții veacului, experții de pe lângă politicieni și manageri, au calculat că actualele creșteri de prețuri vor cauza 10 milioane de consumatori vulnerabili, minim. Adică, 10 milioane de aproape faliți, care nu își mai pot plati facturile. Dacă printre aceste milioane de oameni sunt și debitori la bănci, deci plătitori de rate și dobânzi, precum și plătitori de taxe și impozite, vă imaginați ce soartă vor fi avut și aceste plăți. Să nu uităm că acești oameni mai trebuie să și mănânce, să se îmbrace și să își țină în școală copiii. Dacă se introduce pașaportul sanitar, care nu va mai da acces în locurile publice comerciale decât celor 25% dintre români care s-au vakseenat, va fi festival de falimente comerciale (notă – creșterea costurilor cu energia va determina creșterea prețurilor tuturor mărfurilor și serviciilor și a inflației, dar ăsta e un alt subiect).
Politicienii au anunțat ieri, ca pe o victorie în lupta de la Rovine, adoptarea legii consumatorului vulnerabil.
Mecanismul înțeleptei legi este, în mare, acesta – în funcție de veniturile personale sau familiale (fixate la salariul minim pe economie) și de costurile curente ale energiei, se stabilește o subvenție minimală, plătibilă de către stat.
Ca să fie cât se poate de clar, accentuez asupra acestei realități: companiile din energie nu reduc prețurile sau tarifele și nu pierd absolut nimic de profiturile gigantice obținute din creșterile aberante, căci statul (adică, la final, noi) va achita subvențiile necesare acoperirii integrale a facturilor consumatorilor vulnerabili.
În afară de aparatul logistic și birocratic enorm și de costurile gigantice antrenate de subvenționarea a 10 milioane de oameni, se pune întrebarea fundamentală: cu ce se va finanța această subvenție de stat?
Desigur, cu taxele și impozitele noastre, care în mod cert vor fi mărite, și cu noi credite, cu dobânzi astronomice (asta se întâmplă când agențiile îți degradează ratingul de țară pentru că minți, ești bețiv și cauzezi artificial crize politice).
Cine va plăti aceste taxe, impozite și dobânzi majorate?
Noi, toți ceilalți, care nu vom beneficia de subvenție, urmând a achita întreaga factură, cu toate creșterile inventate de furnizori (și acceptate tacit sau expres de agențiile statale, care cică au ca misiune protecția tuturor consumatorilor).
O discriminare injustă și un furt pe față – iată “soluțiile” găsite de tehnocrații “noștri” la criza din energie. Soluții care vor agrava problema, pentru că mulți dintre consumatorii care încă își mai pot plăti acum facturile, taxele, impozitele și ratele la credit vor putea deveni curând “vulnerabili”, iar perioada de subvenție se va termina cândva, cu consecința că nimeni nu va mai putea plăti mai nimic, revenind la tehnicile de supraviețuire din perioada de dinainte de 1989.
În loc ca situația grea în care au fost puși acești primi 10 milioane de consumatori vulnerabili (vor fi curând mai mulți) să fie rezolvată prin eliminarea cauzelor de mai sus, iar temporar povara datoriei lor să fie partajată cu agenții economici și cu ceilalți consumatori, plătitori de taxe și impozite, iată că statul optează pentru a sacrifica gâsca cu ouă de aur.
În mod normal, riscul economic și juridic ar trebui partajat cu agenții economici din energie – pe perioada de criză (starea de alertă plus un minim de doi ani după), prețurile și tarifele ar trebui plafonate. Legea concurenței nr.21/1996 (art.4) și OG br.99/2000 (art.72) permit plafonarea, iar cei din energie nu vor sărăci, căci acum au profituri excepționale, exorbitante. Pot trăi și cu profituri decente. Sinecuriștii politici din consiliile de administrație nu vor sărăci. Nivi comisionarii sau agenții de lobby.
Statul, prin aparatul propriu, cum ar fi Consiliul Concurenței, ANRE și ANPC, ar trebui să demareze urgent anchete pentru a dibui abuzurile de putere economică și practicile comerciale incorecte din domeniu, urmând a dispune încetarea acestora, precum și sancțiuni drastice, de exemplu, cu amenzi mergând până la 10% din cifra de afaceri. Prin efect de disuasiune (descurajare), vom putea fi oarecum siguri că astfel de crize și aberante scumpiri nu se vor mai repeta.
În fine, statul va putea obliga comercianții din domeniu la efectuarea investițiilor și demersurilor necesare pentru tehnologizare și ecologizare, putând opta și pentru expropierea acestor întreprinderi, pentru utilitate publică, așa cum se întâmplă în Polonia, Cehia sau Ungaria.
În caz contrar, această criză nu se va rezolva, iar următoarea (inevitabilă, ca și valurile 4-15 de plandemie) va fi mult mai gravă.
*electricitate, gaze, energie termică
**unii or să se mire, alții or să conteste cu mânie proletară, dar energia, în toate aceste țări, este produsă, transportată și distribuită de aceleași mari grupuri industriale, UE promovând “campionii energetici”, în ideea de a face concurență mai facilă rușilor
Autor: Gheorghe Piperea
Nu s-ar putea solicita de la fiecare furnizor cuantumul sumelor incasate pt energie verde/an si investitiile realizate?