Faceți cunoștință cu sintagma teoria complicității”.
Sub un regim care s-a dovedit de mult a fi rezultatul unui plan, urmat cu mai mult sau mai puțin succes de prostocrați și de vătafii lor, conspirația nu mai este o teorie, ci un fapt. La polul opus se situează complicutatea populației cu regimul, fără de care nu ar rezista nicio tiranie de lungă durată.
Teoria complicității nu e doar opusă “teoriei conspirației”, ci exprimă realitatea oricărui regim totalitar. Complicitatea majorității populației la crimele, delictele, fraudele și minciunile regimului, comise “pentru siguranța” noastră, alături de frica endemică a aceleiași majorității de pisicile negre arătate permanent (boli, teroriști, conspiraționiști, sancțiuni, apartheid și șomaj pe motive sanitare), sunt amestecul esențial al combustibilului motorului, iar blamul public asupra liber-cugetătorilor este aditivul care îi asigură viață lungă și protecție contra ruginei.
Uneori, însă, motorul se gripează și ia apă. Iar apa încă nu e în proprietatea sponsorilor economici ai totalitarismului.
“Teoreticianul complicității (substantiv) = o persoană care acceptă fără crâcnire narativul politic al zilei și consumă știrile oficiale livrate pe canalele principale și care se supune religios fricii iraționale, blamând public liber-cugetătorii”
“consimțământul fabricat = voința de achiziție a unui produs, a unei ideologii, a unui scenariu, a unei simulări a realității, implantată artificial în inconștientul individual și chiar în subconștientul colectiv, de profesioniștii manipulării”
Notă – mai nou, fabricarea consimțământului se asigură cu ajutorul algoritmilor care fabrică “produse predictive” din surplusul comportamental rezultat din colectarea permantă a datelor noastre cu caracter personal”, care au ajuns nu numai să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine, dar și să ne dicteze cum să trăim și să simțim – liberul arbitru fiind în pericol de dispariție
Autor: Gheorghe Piperea