Dreptatea, valoarea supremă pe care se întemeiază Statul român, democratic și social (a se vedea art. 1 alin.4 din Constituție), trebuie și poate fi făcută cu participarea simplilor cetățeni la judecarea proceselor mari, importante, cu impact economic, social, psihologic, politic și religios major, cetățeni care vor utiliza, în cântărirea acestei valori supreme, bunul simț comun, care desparte fără ambiguități binele de rău.
Un sistem judiciar centrat pe nevoile magistratului și ale ONG-urilor militante care îl încorsetează, iar nu pe nevoile justițiabilului, dintre care cele mai importante sunt nevoia de dreptate și nevoia de încredere în justitie, nu va servi dreptatea, mai ales dacă se va apela masiv la digitalizare, iar omul va fi înlocuit cu mașina.
Dreptatea este un concept uman, iar nu unul birocratic sau digital-aseptic, utilizabil în mod distant și arogant de către experții sau tehnicienii dreptului, imuni la răspundere.
De aceea este necesară (re)introducerea în sistemul nostru judiciar a curților cu juri.
Pentru potențialii critici ai conceptului de curți cu juri, fac precizarea că juridicizarea fenomenului economic sau social nu este o garanție a dreptatii, ci o cale sigură catre afundarea în tehnicalități și către aneantizarea încrederii omului de rînd în sistemul de justiție.
De asemenea, vreau să atrag atenția asupra sistemului juridic american, pe care îl lăudăm cu toții (deși nu este chiar de lăudat mereu). În filmele americane vedeți mereu declarația de la finalul unui proces, facută de judecător – justice has been done/served. Și, evident, toți aplaudați sistemul, foarte probabil din motivul emoțional al atașamentului față de un mit, acela al democratizării justiției, al dreptății făcute prin participarea directă, nemijlocită, a cetățeanului de rând.
Chiar și sistemul juridic francez (de unde, de sute de ani, importăm legislație și proceduri judiciare) are curți cu juri, care generează cote înalte de încredere în actul de justiție.
De altfel, și în sistemul nostru judiciar actual există un fel de curți cu juri – în litigiile de muncă, alături de judecătorul profesionist, în completele de judecată intra și asistenți judiciari, care nu sunt nici macar juriști de profesie, ci reprezentanți instituționali sau ad hoc ai salariaților.
În fine, am avut curți cu juri și în România, în perioada interbelică, și nimeni nu a criticat acel sistem din perspectiva încrederii în justiție.
În orice caz, cine asimilează curțile cu juri cu tribunalele staliniste ale poporului este un naiv sau un individ rău intenționat, ca să mă exprim corect politic …
Erorile judiciare pentru care nu răspunde nimeni, achitările bizare, iertarea infractorilor pentru prescripție, utilizarea procesului penal ca armă politică, poluarea sistemului judiciar cu serviciile secrete, abuzul de putere economică a corporațiilor, implicarea politicului în justiție – toate acestea pot fi reduse ori neutralizate prin intermediul omului de rând care va fi de acord să facă parte din curțile cu juri.
Autor: Gheorghe Piperea
…n-ai sa vezi!