Ce ne-am face noi fără „specialiștii” din quasi-ONG-uri (quango)?
Cred că nu ne-am descurca …
AmCham, care este un quango al statului adânc american, ne spune că este deja inevitabilă creșterea taxelor în 2025 și, în consecință, propun „revenirea” la taxa unică de 16%.
Ce înseamnă asta?
Voila:
-creșterea impozitului pe veniturile din salarii sau din activități independente de la 10% la 16%;
-creșterea impozitului pe dividende de la 8% la 16%;
-azi, o persoană juridică ce încasează dividende de la o altă persoană juridică nu plătește impozit pe dividende, dar după adoptarea măsurii cerute de AmCham va plăti 16%, care se aplica după plata impozitului pe profit de 16%; de asemenea,
-nu există azi impozit pe profitul re-investit, dar după ce se adoptă propunerea AmCham, și în acest caz se va plăti, în cascadă, impozit pe profit și impozit pe dividende de câte 16%; în plus,
-investițiile în cercetare – dezvoltare beneficiază azi de o înjumătățire a impozitelor; după adoptarea propunerii AmCham, această facilitate va dispărea și, în consecință, se va aplica și în aceste cazuri impozitul în cascadă, pe profit și dividende, de câte 16%; în fine,
-scutirile de impozite aplicate IT – știlor, muncitorilor în construcții și agricultorilor individuali vor dispărea, în favoarea impozitului de 16% pe venit.
Sigur, veți spune că toată lumea trebuie să achite impozite, nu?
Cu toate acestea, facilitățile și nivelul redus al unor impozite, pe categorii țintite sau referitor la simpli particulari, în general, au determinat o oarecare creștere a PIB (e adevărat, cam din pix și prin consum pe credit, dar măcar sunt niște cifre, acolo, cu care să se laude Ciolacu – Ciucă și cu care să garanteze noi și noi împrumuturi publice costisitoare și captivante). IT – ul, construcțiile, agricultura au cam ținut sus acest PIB (repet, cam artificial și cam consumerist).
Pe de altă parte, nu s-ar gândi nimeni, nu? la ceea ce fac cel mai bine cele 1000 de corporații care dețin economia românească: optimizarea fiscală…
Treaba asta este nimic altceva decât o trans-evaziune fiscală, prin care, cu ajutor de la autorități, autorități, judecători, avocați, contabili, consultanți, influenceri și ambasade, se basculează peste graniță zeci de miliarde de euro anual, fără taxe, impozite și contribuții, fără verificări de la spălarea banilor sau de la anti-fraudă, fără suspiciune permanentă de corupție …
În fine, veți întreba de ce ar ține cont Statul român de ceea ce spune acest quango, numit AmCham?
Păi, nu așa a făcut mereu?
Reamintesc un singur tip de supușenie a Statului român față de quango de transgenul AmCham: timp de ani de zile în continuu Legea dării în plată a fost torpilată, ca să nu cumva să deranjeze băncile, iar legile de plafonare/combatere a dobânzilor cămătărești și de protecție a consumatorilor, în general, stau și acum prin sertarele „legiuitorilor”, care se tem să le dea drumul la viață pentru a nu supăra AmCham …
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu