E pentru siguranța ta…
De aceea noi, salvatorii, “luptăm” contra dez-informării, arătându-ți ție adevărul oficial, stabilit ca singurul valabil. Să nu ai alt adevăr decât cel pe care ți-l indicăm noi, salvatorii. Nu e ca și când am ascunde astfel adevărul adevărat, nu e ca și când am cenzura fapte, informații și opinii, nici ca și când v-am determina programatic infantilizarea… Dar, vedeți voi, copilașii moșului, voi nu sunteți apți să gestionați singuri adevărul. Aveți “nevoie” doar de certitudini. Tocmai de-aia este recomandat să vă alimentăm cu minciuni “nobile” sau cu frici. Pandemii, taifunuri, inundații, extremiști, ruși, chinezi, teroriști, migranți, deficit bugetar, bănci falite, toate sunt bune pentru a vă implica în teatrul luptei dintre “salvator” și dușman, timp în care libertatea, drepturile și adevărul vostru vor fi fiind înghețate, pentru siguranța voastră.
Ce achiziționați la intrarea în acest spectacol dement?
Promisiunea unei mântuiri colective, mundane… Azi, acum, în stup, în colivie.
Ce plătiți ca preț?
Mai nimic. Doar spiritul, credința, libertatea, iar la finalul “aventurii”, chiar sensul vieții.
Când spiritul dispare, IA completează spațiul gol.
Easy money, easy life, no life at all.
Aceasta este “chemarea” cea mai demonică a păpușarilor lumii noastre.
Este exact sensul vechii povești a lui Faust, cel care și-a vândut spiritul în schimbul propășirii materiale, mundane, al “raiului” pe pământ.
Iată un extras lămuritor din Doctor Faustus, de Thomas Mann:
“Vom ajunge într-o bună zi să vedem instaurată exploatarea economică universală a globului, victoria totală a colectivismului – perfect, și-atunci cu asta va fi dispărut și nesiguranța relativă a omului, pe care caracterul social catastrofic al sistemului capitalist o lasă încă să dăinuiască, ceea ce înseamnă că va fi dispărut chiar și amintirea ultimului vestigiu de primejduire a vieții omenești, și cu asta orice problematică spirituală în general. Și te vei întreba atunci la ce bun să mai trăiești…
Este una dintre antinomiile tragice de care este plină viața.
[…] orice om cu sentiment religios e dator să se întrebe dacă lumea asta este într-adevăr opera unui Dumnezeu milostiv sau de nu-i cumva rodul unei colaborări … să nu mai spun cu cine”.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu