În același timp, se resping propuneri de alocare de fonduri pentru o reformă profundă a politicii agricole comune, pentru a combate inegalitățile dintre fermieri și pentru a restabili suveranitatea alimentară, pentru investiții reale în locuințe publice, pentru a face față efectelor crizei costului vieții și adâncirii sărăciei, pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor. În loc să devină un instrument de corecție și de sprijin pentru cei mulți, UE rămâne o structură tehnocrată care mimează progresul, dar reproduce și adâncește dezechilibrele.
Toate acestea vin pe fondul unei evoluții geopolitice neliniștitoare, în care distanțarea de Statele Unite ale Americii devine din ce în ce mai clară și periculoasă. Încercarea irațională, oarecum infantilă, de a imagina o „autonomie strategică” europeană, fără o legătură puternică și credibilă cu SUA, este nu doar hazardată, ci și autovătămătoare. Se propune ca măsurile de retorsiune comercială contra SUA, ca răspuns la noua politică tarifară și vamală a Administrației Trump, să fie în solidar susținute și suportate de toate cele 27 de state membre ale UE, deși facilități au avut doar țări puternic industrializate, ca Germania, Franța, Italia și Olanda, iar țări din plutonul doi, ca România, Ungaria și Polonoia, obligate la dez-industrializare treptată, au avut parte, mai degrabă, de lipsa facilităților americane. Iar acum, pierderile vor și la comun, așa cum au fost și pierderile cauzate de scumpirea fără precedent a energiei și din ruperea relațiilor economice al Germaniei și Franței cu Rusia.
Precum știm, SUA a închis finanțările prin USAID (să nu uităm că FBI a anchetat plăți ilegale de zeci de miliarde de dolari din acest fond), dar liniile directoare pentru bugetul pe 2026 impun ca acești bani să fie asigurați din bugetul UE, deci din banii noștri …
Pare că redactorii și votanții acestui ghid bugetar sunt convinși că finanțările golului lăsat de desființarea USAID vor umple găurile deja prefigurate de cheltuielile cu înarmarea și perdanta tranziție climatic.
În orice caz, a spera într-o screștere economică antrenată de „relaxarea inflației” este cinic și de două ori nociv. Cinic, pentru că datoriile publice enorme cauzate de politicile publice eșuate din anii 2019 – 2025 vor fi reduse prin efectul diluării valorii lor nominale (minim 40% în ultimii 6 ani …). De două ori nociv pentru că, (i) inflația este un furt din averea cetățenilor normali dobândită prin muncă, o taxă ascunsă și anti-constituțională pe veniturile omului de rând, și (ii) inflația va comprima consumul, deci producția și comerțul, deci locurile de muncă, antrenând și mai multă sărăcie.
Îngrijorător este că devine tot mai evidentă direcția spre control digital centralizat, prin implementarea identității digitale unice la nivel european, proiect care, sub pretextul eficienței administrative, ar putea deveni un instrument de monitorizare și control al cetățenilor de care se va abuza cu siguranță, căci avem modelul Chinei care condiționează accesul la anumite servicii (de ex., credite, joburi, educație, cultură, turism) de scorul/ratingul social care include conduita digitală. În acest cadru, recent introdusa opțiune de a alege „X” ca gen pe actul de identitate nu este doar o măsură simbolică, ci un pas suplimentar spre decuplarea datelor de realitățile biologice, juridice și administrative. Identitatea digitală nu mai este un simplu instrument de control, este deja terenul de luptă între realitate și construcție, între adevăr și remodelarea ideologică a omului, după liniile directoare ale ideologiilor toxice ale secolului trecut, nazismul și comunismul.
Nu sunt foarte confortabil cu gândul că onorabila Comisie Europeană va lua de bune aceste linii directoare și le va transpune într-o propunere de buget care va veni, cel mai probabil, în vara acestui an, căci precedentul nu inspiră încredere….
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu