Am mai discutat aici, precum și în cartea mea din 2021, Lamentabilul amurg al zeilor (publicată la editura Rao) despre românii care urăsc/disprețuiesc săracii și flămânzii. Sentimentul este urât, e din categoria hybris (egolatrie, histrionism) și shadenfreunde (plăcerea de a cauza rău altora sau de a vedea că alții suferă).
Am numit acest sentiment săracofobie și flâmândofobie.
Hate-ul la adresa oamenilor săraci și flămânzi e peste tot, mai ales pe fb și tik tok, și niciun algoritm nu e setat pentru a-l combate. Dimpotrivă, e pus la “recomandări” în newsfeed. Sarcastic, cei care practică și rostogolesc acest hate sunt oamenii cu rude/prieteni/vecini săraci și flămânzi și care, într-o clipă, pot rămâne fără job-ul (aparent) bine plătit și fără banii din cont sau casa cumpărată pe credit ipotecar, pur și simplu pentru că așa diktează sistemul. Aceștia se numesc idioți utili în teoria neo-marxistă și neo-nazistă a manipulării, dar ei nu merită o zi internațională. Ei sunt protejați de prostia lor auto-suficientă.
Am organizat o zi internațională de luptă contra săracofobiei și a flâmândofobiei. La manifestările relative la homo, trans și bifobie vin mii de inși. La acea zi internațională au venit fix 25 de inși. De ce? Tocmai pentru că mai nimeni în România nu vrea să aibă de-a face cu săracii și flămânzii, nici să se asocieze cu ei. De aceea, nu există bani pentru astfel de proteste și evenimente, nu există oengeuri care să se implice, nu există organizații de lobby care să rupă cămeșile de pe politicienii main stream pentru asemenea problemuțe, trecute ușor la trivia.
În mintea multor indivizi care se cred educați, influenceri, profesori, CEO de bănci, șefi de oenge, politicieni cu ștaif etc., oamenii sunt săraci pentru că sunt proști. Oamenii merită să fie săraci pentru că e vina lor că nu muncesc 26 de ore pe zi, la 5 slujbe și jumătate. Nimeni nu spune că, la noi, foarte puțini oameni avuți sunt bogați prin merit. Cei mai mulți sunt bogați prin cumetrii, sinecuri politice, legături trainice cu securitatea, șpagă științific distribuită și exploatarea suferinței celor mulți. Când vine o idee de redistribuire justă a bogăției și resurselor și de ridicare din glod a defavorizaților destinului, imediat sar scursurile sistemului ca să o diabolizeze. Și să o trivializeze.
Profesori de economie, profesori de politică (unii dintre ei găsiți vinovați de corupție chiar de către instanțele care i-au iertat de răspundere prin prescripție), ex-judecători ratați, influenceri fără opera, doctori în băgare de (în) seamă sar ca arși să combat orice idee de susținere a săracilor, flămânzilor, captibilor, iobabilor. Am pățit asta în lupta mea cu băncile – au fost aruncați pe piață timp de doi ani 70 de milioane de euro pentru a fi combătută legea dării în plată… Totul pentru a se păstra neatinse privilegiile neo-feudalilor economiei …
Oricum, să-l văd pe un ex – judecător, ex – luptător contra corupției, apărător al pedofililor, cum sare el din tufiș ca să apere neo-feudalii și sistemul de șpăgi care a amplificat la infinit prețurile apartamentelor, făacându-le intangibile pentru omul de rând, mă umple de obidă, dar și de speranța că, totuși, lumea va da în clocot cândva și îi va alunga din cetate pe acești paznici corupți ai porților și lanțurilor cetății …
Există o parte bună în această campanie anti – săraci și anti – flămânzi. Nu durează mult până când vulpile viclene care au acaparat elitele românești vor fi înlăturate de leii care vin la putere pe principii morale și cu valori ca focul izbăvitor. Da, poate fi revoluție, iar neo-feudalii pot să își facă deja planuri de migrare în Caraibe sau Bora Bora. Săracii și flămânzii, considerați prea proști ca să priceapă că nu pot cumpăra case ieftine decente, ci doar să viseze frumos la case hiper-scumpe, din prețul cărora mahării să facă profituri de 1000% și să consolideze și să dezvolte șpaga, încă mai au drept de vot și de revoltă și de revoluție. Mizeriile de analiști săracofobi și flămândofobi vor fi ușor de dat la o parte de către săracii și flămânzii care deja s-au întors contra lor. Care s-au întors deja contra sistemului, cel ce îi vrea săraci, flămânzi, proști și captivi.
PS Sunt dintr-o familie săracă și, cândva, flămândă. Știu cu ce se mănâncă pâinea destinului de sărac care vrea să își învingă destinul. Știu ce trebuie făcut pentru a urca în ascensorul social.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu