Niciun stat vestic nu are o asemenea schemă de pensii. Însă faptul că în Occident nu există așa ceva, nu împiedică UE dar și OECD, unde România este candidată la aderare, să ne impună profesoral jaloane și condiții privind Pilonul 2.
Este ca în cazul altei absurdități, a suprapopulării României cu urși, unde statele vestice care și-au exterminat toți urșii de sute de ani ne impun nouă supraprotejarea acestei specii.
Sau ca în cazul înființării așa-zisei Politici energetice comune a UE prin 2012, prin care statele care nu au zăcăminte de gaze naturale decid asupra gazului din România, unicul producător din UE.
Aparent am ajuns și noi “în rândul lumii”, avem și noi sistemul de pensii cu 3 piloni. Însă diavolul se ascunde în spatele detaliilor.
Pilonii 1 și 3 sunt în România la fel ca în restul lumii “civilizate”. Pilonul 1 este sistemul public obligatoriu de pensii, unde se virează lunar contribuțiile de asigurări sociale ale salariaților (CAS).
Pilonul 2 este privat. În mod facultativ, oricine poate încheia un contract cu un fond privat de pensii unde va cotiza lunar.
Deosebirea este în ce privește Pilonul 2 de pensii. În România o parte din CAS de 25% din salariul brut în loc să se vireze în sistemul public de pensii se virează la fonduri private de pensii. S-a pornit de la 2% din CAS, urmând să se ajungă la 6%. În prezent procentul este de 4,75% și USR a depus un proiect de lege pentru majorarea până la 10%.
Fondurile private înmulțesc acești bani prin investirea lor. Cam 65% din bani sunt investiți în obligațiuni emise de statul român și restul în acțiuni cotate la bursă.
Pilonul 2 mai mult agravează problemele în loc să le rezolve. De fapt este un transfer al banilor de la sistemul public de pensii la “privat”, adică la fondurile de pensii administrate de băncile cu capital străin din România. Transferul banilor sau “privatizarea” sistemului de pensii crește deficitul fondului de pensii care și așa este nesustenabil.
Pentru că bugetul asigurărilor sociale face parte din bugetul general consolidat al statului, schema cu Pilonul 2 crește și deficitul bugetului statului, care în România a ajuns la procentul record de 9,33% din PIB, cel mai mare din UE.
Ceea ce fericiții asigurați la fondurile private din Pilonul 2 conștientizează în mai mică măsură este că li se diminuează pensia de la stat, deoarece ei cotizează mai puțin la fondul stat pentru că o parte din CAS plătit de ei merge la Pilonul 2 în loc să meargă la sistemul public.
Asadar, se trag bani de la sistemul public care și așa este deficitar și se dau fondurilor private. Administratorii acestor fonduri percep comisioane, ceea ce diminuează suma din fondul din care vor trebui plătite pensiile din Pilonul 2. Pe deasupra, statul nu are bani de pensiile din sistemul public și pentru a asigura plata acestora statul se împrumută, prin emiterea de obligațiuni de către Ministerul Finanțelor.
Unul dintre marii creditori ai statului român sunt fondurile private din Pilonul 2, cărora statul român le plătește cele mai mari dobânzi din UE.
Concluzia absurdă este că statul român în loc să încaseze integral suma din CAS, o dă fondurilor private doar pentru a lua înapoi această sumă cu împrumut de la aceleași fonduri, plătindu-le cea mai mare dobândă din UE. Datoria României a sărit de la 100 miliarde euro în 2019 la 210 miliarde euro astăzi. Din moment ce 65% din portofoliul de 30 miliarde al fondurilor este investit în obligațiuni de stat, rezultă că din datoria de 210 miliarde euro, 23 miliarde euro este către fondurile din Pilonul 2.
Doar în Semestrul I din 2025 statul român a plătit dobânzi la împrumuturi în valoare de 5 miliarde euro. O parte din dobânzi sunt din banii statului din CAS, virat fondurilor private doar pentru ca acestea să împrumute statul tot cu banii statului
Deci din suma CAS plătită de salariați se scad și dobânzile plătite fondurilor private de pensii pentru împrumuturile luate pentru finanțarea sistemului public, pe lângă comisioanele plătite administratorilor fondurilor private. Adică ce luăm pe mere, dăm pe pere.
Pentru că schema “Pilonul 2 de pensii” este în mod evident absurdă și face fericite doar băncile care administrează fondurile private, în statele occidentale nu există așa ceva❗️
În Franța, Germania, Marea Britanie, “Pilonul 2” nu înseamnă același lucru ca la noi, ci sunt pensii “ocupaționale” rezultate din înțelegerea dintre angajat și angajator. Adică o companie decide să le plătească salariaților săi și o cotizație la un fond privat ca bonus la pachetul salarial, pentru a-l face mai atractiv și a fideliza salariații. Nici legătură cu aberația din România. Dar se cheamă că dacă nemții și francezii au sistemul “trei piloni”, avem și noi tot “trei piloni”.
La începutul anilor 2000 Banca Mondială a cerut fostelor state comuniste din Europa de Est, care erau candidate la aderarea la UE să își “privatizeze” sistemele de pensii, în caz contrar urmând să nu le mai acorde asistență financiară. Ca atare, s-au conformat toate și au adoptat modelul “Pilonului 2”. În România legea a fost votată în 2004 și aplicarea a început din 2008. De fapt nici nu aveam nevoie atunci de asistența Băncii Mondiale pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare. România se afla în creștere economică necontenită din anul 2000 și în țară intrau anual câte 8-10 miliarde euro investiții străine, însă fiind în curs de aderare la UE și NATO, guvernul din 2004, condus de Adrian Nastase, s-o fi gândit că e mai prudent să nu refuzăm cereri din Vest, ca să nu părem antioccidentali și ne reformați și să nu periclităm integrarea euroatlantica.
Desigur că Banca Mondială și-a tras și onorarii de sute de mii de euro sau poate chiar milioane de la statul român pentru consultanță privind implementarea sistemului pensiilor private. Însă consultanța mea pe care o acord acum pe Facebook, la cafeaua de dimineață e mult mai corectă și e și gratuită.
Naționalistul Viktor Orban a venit la putere în 2010 și în 2011 a desființat Pilonul 2, cu scopul reducerii deficitului bugetar al Ungariei. Desigur că a fost “șoc și groază” în băncile care administrau fondurile din Pilonul 2. Proteste, societatea civilă în stradă, tot tacâmul. Numai că era marea criză atunci și prioritatea era reducerea deficitelor bugetare ale statelor, așa că Banca Mondială a închis ochii la decizia lui Orban și ulterior a renunțat să mai impună sistemul Pilonului 2 în alte state.
Ca atare, statele cu politici suveraniste din Grupul de la Vișegrad, adică Cehia, Slovacia, Polonia, au început să renunțe la Pilonul 2 prin diferite metode. În principal s-a renunțat la caracterul obligatoriu al acestuia.
În Europa au mai rămas cu Pilonul 2 România, Bulgaria și Țările Baltice. Mai sunt state prin America de Sud care au acest sistem însă nu cred că ar trebui ca acestea să constituie modelul nostru, plus că au început să renunțe și acestea.
Se spune că “statul e cel mai prost administrator” și banii din sistemul public de pensii trebuie încredințați administratorilor fondurilor private, care i-ar administra “mai cu talent”.
Serios? Oare statul chiar nu e în stare să se împrumute singur din fondul de pensii cu banii săi și trebuie neapărat să plătească dobânzi și comisioane băncilor?
Nu prea este în regulă nici că zecile de miliarde de euro și puterea conferită de asemenea sume să fie încredințată băncilor, care totodată sunt și actori pe piața de capital, deci sunt în conflict de interese.
Dacă la banii din bănci se adaugă și miliardele din Pilonul 2, controlate de aceleași bănci, de unde știu eu că acestea capătă o poziție prea puternică și impun un anumit nivel al dobânzilor la împrumuturile oferite statului român? E doar un exemplu, dar pot specula mult pe această temă. Cert este că pe banii noștri niște entități capătă prea multă putere și acest fapt aduce atingere suveranității naționale.
Am ajuns în 2025 și principala condiție impusă României de UE și OECD, unde sunt state care nu au Pilonul 2, este să punem la dispoziție sume tot mai mari de bani fondurilor de pensii din Pilonul 2 administrate de bănci cu capital străin.
Pe de o parte trebuie să crească partea de contribuție de asigurări sociale plătită de salariați care în loc să ajungă la sistemul public, să fie virată la fondurile private. Pe de altă parte, banii trebuie să rămână în portofoliul fondurilor prin prevederea că la împlinirea vârstei de pensionare se restituie la cerere doar 25% din suma acumulată și nu integral, cum este în prezent.
Autor: George Scarlat
Adauga comentariu