Relația transatlantică, care a stat la baza stabilității și prosperității Europei, avea doi piloni, cel de securitate, concretizat prin NATO și cel economic. Berlinul și Parisul le-au subminat pe amândouă, crezând că “merge și așa” si că uriașul american este un bivol tâmp, pe care poți să îl duci încotro vrei, trăgându-l de belciugul din nas. Însă a apărut “accidentul” Trump, care a schimbat tot jocul.
SUA si UE au împreună 46% din Produsul Intern Brut total al statelor lumii și comerțul bilateral SUA-UE era de 33% din comerțul global cu bunuri și 42% din comerțul cu servicii.
Investițiile americane în statele UE sunt de 3 ori mai mari decât investițiile americane în toată Asia și investițiile din statele UE în SUA sunt de 8 ori mai mari decât cele europene făcute în China și India la un loc.
TTIP ar fi salvat unitatea Occidentului
SUA și UE au decis în anul 2010 să negocieze și să încheie un acord numit “Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții” cunoscut ca TTIP, după acronimul din limba engleză. Scopul era crearea celei mai mari zone de liber schimb din lume, care ar fi dus la creșterii economice de sute de miliarde dolari sau de euro pe ambele maluri ale Atlanticului.
Scopul TTIP era totodată și politic. Ar fi fost a doua ancoră care ar fi ținut legate America și Europa, pe lângă NATO.
Comparativ cu un asemenea gigant economic înființat prin TTIP, Rusia nu ar mai fi contat, ar fi fost irelevantă, iar supremația Occidentului ar fi fost copleșitoare.
Acum UE luptă cu pericolul rus prin cenzurarea liberei exprimări a propriilor cetățeni și prin eliminarea din alegeri a candidaților neagreați. Mai ridicol și totodată mai trist decât atât nu se poate.
“Operațiunea specială” împotriva TTIP
Grandiosul proiect TTIP a fost subminat și apoi îngropat de Germania și Franța.
Inițial încheierea TTIP părea o formalitate.
Între cele două părți taxele vamale erau minime și se lucra mai mult la eliminarea barierelor nevamale. Însă negocierile s-au lungit inexplicabil, cu anii, după care în Germania și Franța s-a declanșat pe față “jihadul” împotriva TTIP.
Documentele privind negocierile TTIP erau clasificate. Puteau fi consultate doar în camere securizate din sediul Comisiei Europene și câteva ambasade ale SUA unde erau deținute aceste documente și numai de către persoane autorizate. Acestea nu aveau voie să facă copii, și dacă își luau notițe puteau folosi doar foi de hârtie cu numele lor, inscripționat de cei însărcinați cu protecția documentelor clasificate.
Cu toate acestea, în anul 2014, bomba a explodat în publicația berlineză “Die Zeit”.
Documentele clasificate privind TTIP, mai exact proiectul de text pentru 7 capitole din TTIP au fost “scurse” la “Die Zeit”. Divulgarea secretelor a fost declanșatorul unei vaste operațiuni împotriva TTIP în Europa în anii 2014-2016, mai ales în Germania și Franța. S-au ridicat împotriva tratatului politicieni de stânga, sindicate, ecologiști, agricultori, rețeaua de ONG-uri tip Greeanoeace și mulți alții. S-au organizat mitinguri gigant de sute de mii de persoane contra TTIP, campanii de presă și o petiție cu câteva milioane de semnături a fost depusă la Parlamentul European.
Mai bine ca vietnamezii decât ca americanii
Una dintre cele mai ridicole și cinice obiecții lansate în Germania a fost că TTIP ar pune muncitorii europeni în competiție cu cei americani și ar avea un impact negativ asupra “modelului social european”. Chipurile nemții nu au vrut să își expună proprii muncitori “dumpingului social” al sărăntocilor din SUA, însă nu au avut niciun scrupul să îi expună concurenței cu “prosperii” și “hiperprotejații” muncitori asiatici. În prezent firma germană de încălțăminte sportivă “Adidas” are 70-80% din producție în țări asiatice, ca China, Vietnam, Cambodgia, Indonezia, India.
Discurs tip Soros contra TTIP
Opoziția față de TTIP folosea arsenalul stângii progresiste, susținând că va expune Europa porumbului și soiei modificate genetic, gazelor de șist obținute prin fracturare, că va produce dezastru ecologic, schimbări climatice și va schimba modul de viață european, că giganții americani IT le vor fura datele personale samd.
“Societatea civilă” a marilor corporații
Consider că în spatele giganticei campanii contra TTIP s-au aflat marile concerne europene, care manevrau deopotrivă politicienii și “societatea civilă” împotriva zonei de liber schimb transatlantice.
Motivul este evident. Marile corporații europene profitau oricum de pe urma comerțului cu SUA și fără TTIIP, însă încheierea tratatului ar fi dat o șansă firmelor americane să le concureze în Europa. De exemplu până la majorarea taxelor vamale de către Trump taxa vamală pentru autovehicule europene importate în SUA era de numai 2,5% în timp ce pentru autovehiculele americane exportate în UE taxa era de 10%.
An de an statele europene înregistrau excedente enorme din comerțul cu SUA, de exemplu Germania a exportat în anul 2024 mărfuri în valoare de 70 miliarde euro pe piața americană.
Corporațiile europene mai aveau un dinte împotriva TTIP și anume nu doreau ca litigiile comerciale să fie judecate la ICSID, curtea de arbitraj a Băncii Mondiale, preferând controlata și politizata Curte Europeană de Justitie a Uniunii Europene CJUE. În treacăt fie spus, activitatea CJUE a reprezentat unul dintre motivele declanșării Brexit.
Asadar, din moment ce marilor corporații le era bine și așa, atunci nu avea sens să susțină TTIP, în care vedeau doar o șansă dată americanilor să le concureze.
Moartea TTIP
Au avut loc numeroase rude de negocieri SUA-UE pentru finalizarea TTIP, prima la Washington în iulie 2013 și ultima în octombrie 2016 la New Tork. În 2016 Sigmar Gabriel, ministrul Economiei din Germania și vicecancelar federal a anunțat la televiziunea germană ZDF că “negocierile au eșuat, deși nimeni nu vrea să recunoască”. În aprilie 2019 Comisia Europeană a anunțat că negocierile pentru TTIP sunt depăsitr și nu mai au relevanță.
Trump se instalase ca președinte în ianuarie 2017, când deja purceaua era moartă în coteț și anunțase că este împotriva TTIP, dar ar fi o exagerare să i se atribuie lui responsabilitatea îngropării tratatului transatlantic.
România a avut omul cheie
Ca stat membru UE România a susținut puternic TTIP, pentru că susținea euroatlantismul în general, aducă unitatea Occidentului. precum și pentru că TTIP ar fi fost avantajos pentru economia românească.
România a deținut o poziție cheie în cadrul negocierilor. Europarlamentarul român Sorin Moisa, pe care l-am cunoscut în acea perioadă, a fost raportorul Parlamentului Eurooean pentru TTIP, deoarece tratatul trebuia ratificat de PE.
Sorin Moisa a susținut din toate puterile realizarea TTIP și a muncit enorm în acest scop, dar nu a fost să fie. După părerea mea acest om avea calibru de prim-ministru, doar că nu avea nicio șansă, din moment ce în ultimii 20 de ani s-au preferat pentru această funcție numai indivizi slabi, fără personalitate, fără viziune sau convingeri.
Lacrimile de crocodil ale UE
După anunțul lui Trump că va impune taxe vamale de 20% la importurile din UE, președintele CE Ursula Von Der Leyen a ieșit cu o ripostă și pe lângă amenințarea cu contranăsuri a adăugat că: “Noi întotdeauna am fost gata să negociem cu SUA înlăturarea oricăror bariere rămase în calea comerțului transatlantic.”
Serios? Chiar așa?
Autor: George Scarlat
Adauga comentariu