Fuga deputatului Mihail Boldea a reuşit, cel puţin pentru o perioadă, să acopere mediatic ” scoaterea la mezat” a gazelor de şist din România şi protestele de la Bârlad. Exploatarea acestor gaze prin fracturare a fost interzisă în mai multe ţări civilizate ale lumii. Specialiştii atrag atenţia că după un asemenea tip de exploatare urmează cutremure, deşertificare şi contaminarea chimică a zonelor respective pentru perioade îndelungate. Mai grav este că ni se ascunde faptul că explorările şi exploatările din zona Vasluiului reprezintă doar începutul. Urmează Bacău, Covasna, Năvodari, Costineşti, Timişoara şi Craiova. Doctorul în geologie, Gabriel Milan Sava, unul dintre cei care a nu acceptat să fie redus la tăcere prin “mici atenţii” de tip Roşia Montană, dezvăluie adevăratele pericole ce pândesc România în cazul demarării acestor exploatări .
– Cine cu cine se luptă la Bârlad?
– În primul rând se pleacă de la o lipsă totală de transparenţă faţă de membrii unor comunităţi. Înţelegem cu toţii că există anumite secrete în ceea ce priveşte tehnologia, dar de acolo şi până la a nu spune nimic comunităţii ce urmează a fi afectată, despre factorii de risc, e cale lungă. Nu s-ar fi ajuns poate la ceea ce se întâmplă acum la Bârlad, dacă acea companie ( n.r- Chevron) ar fi iniţiat un minim dialog, dacă ar fi dat dovadă de transparenţă. Au oare aceşti domni ceva de ascuns?
– Iată că din Bulgaria, din Franţa şi din Anglia au fost daţi afară !…
– Şi din Irlanda! Nu este numai problema opririi acestui tip de exploatare ci mai ales faptul că oamenii de acolo şi autorităţile au înţeles mult mai repede decât în România că mediul trebuie protejat . Ca geolog, sunt de acord cu găsirea de resurse utile pentru comunitate, însă, în acelaşi timp, am fost educat să nu fiu părtaş la crearea unor dezechilibre între om şi natură. Pentru că un alt Pamânt nu avem! În Geologie există următoarea butadă:- “Sterilul unei generaţii reprezintă utilul generaţiilor viitoare !”..
– Să nu se interpreteze că ar fi vorba despre sterilul rezultat din exploatări…
– Nu, nu, în traducere liberă ar însemna că ceea ce nu putem exploata acum cu metode convenţionale, se poate exploata în viitor, prin progres ştiinţific, în consens cu mediul.
– Ce înseamnă această fracturare despre care se tot vorbeşte?
– Este injectarea unui fluid ,sub o presiune uriaşă, de peste 600 de atmosfere, în interiorul scoarţei terestre, într-un foraj care categoric – nici nu s-ar putea altfel – este tubat cu oţel şi în spate cimentat. Gândiţi-vă însă ce oţel trebuie să fie acela care să reziste de până la 18 ori la aceste proceduri, pentru că se vorbeşte de cantităţi uriaşe de apă, care reprezintă doar o parte a fluidului ce se injectează în sol, de la 10 la 32 de milioane de litri pentru un singur foraj. Gândiţi-vă că acest volum, la această presiune, se repetă – la o singură sondă – de până la 18 ori. E posibil să se repete de 10 ori sau de 30 de ori, dar repet, sunt datele care se vehiculează la această oră. E greu de crezut că nu vor exista imperfecţiuni în construirea acelei sonde, iar la aceste presiuni, e foarte posibil ca acea cămaşă de oţel să cedeze, iar ceea ce natura a creat în milioane de ani să fie distrus iremediabil într-o secundă.
Apoi să luăm doar cimentul din spatele coloanei! Indicele de coeziune între roci diferă. Nu se poate asigura o “priză” ca lumea, un liant perfect între acel ciment şi diversele tipuri de roci…Doar natura lucrează perfect, omul,…niciodată ! Dacă nu cedează oţelul, poate ceda cimentul la îmbinarea cu roca.
Dacă , să zicem, se introduc 20 de miloane de litri de fluid sub presiune, la suprafaţă mai revine doar o jumătate din cantitate. Restul rămâne în interior, la 3000 de metri. Apoi se repetă procesul. Înmulţiţi 20 milioane de litri cu 18, în medie, şi aflăm cam câtă apa trebuie folosită. Ea costă ! De unde se ia ? De undeva din apropiere. Nu ştiu cum se întâmplă întotdeauna, dar unde se descoperă aceste gaze, invariabil, deasupra zăcămintelor există cantităţi mari de apă. Şi întotdeauna, după încheierea acestor exploatări, apa potabilă nu a mai existat în zonele respective. Dacă sondele sunt în judeţul Vaslui, categoric apa va fi luată din Siret, iar acesta, la sutele de milioane de litri va trebui să curgă cam de multe ori. Va scădea nivelul hidrostatic în zonă, se va înregistra o asanare a cantităţii de apă potabilă , va fi afectată pânza de de până la 50 de metri adâncime, apoi va urma, normal,şi o scădere a nivelului hidrodinamic, ce va afecta pământul agricol, animalele şi implicit oamenii. Şi n-am ajuns încă la capitolul utilizării în exploatare a sutelor de substanţe chimice periculoase care sunt trecute sub tăcere. Nu se spune nimic despre substanţe şi concentraţiile acestora.
– Urmează apoi lacurile de spumă chimică scoasă din măruntaiele pământului…
– Da, fluidul va fi deversat în jurul acestor foraje…
– În lipsa informaţiilor, care ar fi varianta apocaliptică, pentru că trebuie luată în considerare, dacă tot suntem trataţi ca ţară a lumii a treia?
– Păi văd că nu suntem departe de adevăr, dacă este mai important cazul Boldea, şi dacă unul ca Boldea a ajuns să fugă în Congo,.. atunci suntem sub nivelul africanilor ? Ce să mai discutăm ? În fine, să revenim la gazul nostru ! Se scoate cu acea presiune fantastică, 600-1000 de atmosfere . La scoaterea fluidului din interior, presiunea este mult mai mare . În afara gazului metan, sunt cu siguranţă şi acele gaze fosile, gaze foarte vechi, de peste 300 de milioane de ani, pe lângă acele gaze pe care le declară ei, şi anume gazele de şist. Şi aici, denumirea corectă ar fi gaze din şist ! În acel moment, fluidul ce conţine gazele, este aruncat într-un iaz de decantare. Gândiţi-vă că suntem într-o depresiune în care vânturile bat cu putere. Orice gaz care este scos, poate fi luat de un curent de aer şi purtat la depărtare. În Anglia, s-a întâmplat aşa ceva. O rafală de vânt a purtat o anumită cantitate de gaz de la o sondă de exploatare din apropierea unui hipodrom. Au murit pe loc un jokeu şi calul acestuia, afectaţi de acea pală de vânt. Sunt periculoase neavând culoare sau miros. A fost un accident, nu se întâmplă în fiecare zi, dar poţi trece cu vederea aşa ceva ? Aceste gaze din şist pot ajunge oriune, nu neapărat în proporţie de sută la sută în iazul de decantare. Să ştiţi că exploatările de acest gen sunt de zece ori mai periculoase decât cele cu cianuri, care se pregătesc pentru Roşia Montană!
Din fluidul impregnat cu gaze, extras printr-o tehnologie specială, în nişte rezervoare, este extras gazul metan. În mod normal, fluidul care rămâne, milioane de litri, ar trebui epurat. Costurile sunt enorme şi mă întreb şi eu aşa : după extracţie, cine va mai face acest lucru ? Tot acel lichid toxic va rămâne acolo, cu siguranţă. Şi aşa ne vom procopsi cu adevărate bombe chimice. Unde să le ia şi unde să le ducă ? Îmi spuneţi şi mie ?
În partea a doua a interviului vom afla cum au fost interzise aceste exploatări după ce au dat naştere unor cutremure de peste cinci grade în zone cu activitate seismică redusă, cum este posibilă o migraţie masivă a unor comunităţi , despre ce pericole pândesc litoralul şi despre o posibilă acumulare artificiala de energie seismică în zona Vrancea
autor: Marcel Bărbătei
sursa: cotidianul.ro
Foarte bun articolul!
Victor Pontea a dat cale libera la exploatarea gazelor de sist zicand in acest fel vom deveni independenti energetic.Dar acest prim-ministru criminal nu a auzit de energia verde care este considerata o energie curata si nu contamineaza mediul si o putem exploata din belsug.Dar,astia sant masonii si tradatorii Romaniei.
Nu stiu cum se pot compara cele doua, adica in cazul cianurilor e vorba de o tehnologie pentru care exista legislatie europeana extrem de stricta, exista norme, exista tehnologii sigure impuse, de aia au si zis specialistii de la Comisia Europeana ca metoda cu cianuri este cea mai sigura disponibila
Gazele de sist distrug pamantul !!
Extragerea gazelor de sist prin metoda Fracturarii Hidraulice
(scurt referat de informare asupra riscurilor implicate in aceasta metoda)
Dupa cum probabil unii dintre noi cunoastem deja, aceasta este o metoda neconventionala de
extragere a unui zacamant de asemenea neconventional (sisturile bituminoase sedimentare pe baza de
argila) de hidrocarburi gazoase si lichide; metoda care a fost inventata si patentata de catre corporatiile
petroliere americane (USA) (precum Chevron) in goana lor disperata de a stoarce si ultima farama de
energie din pantecele Pamantului in scopul express de a obtine profituri financiare pe termen scurt si
mediu ( 5-15 ani). In mod evident, boala canceroasa a avaritiei financiare le-a creat acestor companii o
stare de miopie in asa fel incat au scapat, fortat, printre degete, Riscurile Majore care le implica aceasta
metoda de extragere a gazelor de sist, in ciuda protestelor a numeroase ONG-uri si a legislatiei autoritatilor
de mediu. Aceste riscuri, enumerate pe scurt, sunt dupa cum urmeaza:
* Risc de explozie si deflagratie de-a lungul si de-a latul pamantului in zona de extragere (mii de km patrati – judete intregi); cu efecte neasteptate si deosebit de grave;
* Risc tectonic-geologic de inmultire si amplificare a unor cutremure deja existente; precum si favorizarea crearii unor noi fronturi de falie, care pot inmagazina, la randul lor, energie tectonica si sa genereze cutremure locale de magnitudine medie (pana la 6 grade pe scara Richter), chiar daca zona respectiva nu a cunoscut cutremure pana atunci !!!
* Risc deosebit de grav de poluare a apelor curgatoare, panzelor freatice atat de suprafata cat si de adancime cu 755 de produse chimice si perochimice sintetice, folosite masiv in fluidul de fracturare. Acest risc este o certitudine si este inevitabil! Practic nu mai este risc, este ceva inevitabil, apa din zona respectiva devenind total nepotabila, inflamabila si chiar exploziva !!! Acest gen de poluare este practic ireversibil pe durata a sute si poate chiar mii de ani !!!
* Risc biologic major si, in acelasi timp, un atentat cu premeditare asupra vietii insasi. Si acest risc este o certitudine de asemenea, deoarece deriva direct din riscul de poluare a apelor Naturii. Acest risc afecteaza orice entitate vie (planta, copac, animal, vietuitoare, taratoare sau nu) deoarece apa poluata ajunge la toata lumea: prin capilaritate in toata masa solului, pe orice teren agricol, in fantana oricarui om , in zona de exploatare (600000 Ha = 6000 Km2 in zona Barladului si 270000 Ha = 2700 Km2 in perimetrul Dobrogei). S-a studiat faptul că în zonele în care sunt produse gazele naturale bituminoase, ca urmare a contaminării cu substanţe chimice toxice, cancerigene, numărul de boli este in creştere în mod dramatic: neuropatie periferică, leziuni cerebrale ireversibile, astm, cancer de piele, caderea acuta a parului la animale, cancer testicular, probleme in timpul sarcinii, anemie, leucemie, insuficienta renala si multe altele. Mortalitatea este în creştere galopanta.
* Riscul nuclear! La extractia gazelor de sist prin Fracturare Hidraulica se folosesc substante chimice radioactive (numite trasoare), care au rolul de a marca pe unde a ajuns lichidul de fracturare; in scopul determinarii zonelor exploatate in marea masa a Litosferei. Pe langa aceste substante, la nivelul zacamintelor de bitumuri argiloase (care contin aceste gaze de sist), se gasesc, in mod natural, alte concentratii de minerale radioactive, care, se recomanda a nu fi deranjate si sa stea acolo, la ele acasa.
New York Times a raportat emisii de radiaţii în apele reziduale rezultate în urma fracţionării hidraulice deversate în râurile din Pensilvania, întocmind şi o hartă cu aceste contaminări. În procesul de monitorizare şi măsurare a fracturilor se foloseşte nisip radioactiv care conţine izotopi radioactivi gamma. Persoanele expuse la nivele mari de radioactivitate pot avea simptome ale sindromului de radiaţie acută, inclusiv oboseala, leucemie, febră, diaree, stări de vomă, sângerarea nasului, ameţeli, dezorientare, presiune scăzută a sângelui, etc. Conform publicaţiei, există studii nepublicate care demonstrează că radiaţia nu poate fi scăzută suficient prin diluarea în râuri.
* Riscul poluarii aerului cu cantitati semnificative de Benzen si Toluen – substante cancerigene; usor de inspirat si adulmecat de vreme ce sunt in aer. Pe cat sunt de aromate, pe atat sunt de canceroase. Aceste substante sunt emanate prin cosurile statiei de forare.
* Riscuri specifice zonelor Barladului si Dobrogei unde sunt vizate aceste extractii. Acestea sunt: Activarea faliei geologice majore Vidraru – Snagov – Shabla ; Pericolul Centralei Cernavoda (Fokusima 2); Prericolul Marii Negre (posibilitatea detonarii hidrogenului sulfurat din Marea Neagra ce poate echivala cu Tunguska 2); Efectul “Dopului de pluta” al Podisulul Dobrogei.
Pentru a ne putea convinge ca acest foileton de Pericole si Riscuri NU este extras dintr-o suma fictiva de filme SF vazute de mine sau de altii la varsta de 14 ani, va trebui sa formam un fir fenomenologic
rational si cognitiv atat asupra mecanologiei acestei metode de Extragere Fractala a gazelor de sist cat si
fenomenologiei producerii fiecaruri Risc in parte. Acest lucru il voi face, in special, pentru cazul particular
Barlad-Dobrogea. Daca la Barlad situatia este grava, in Dobrogea se pare ca filmele SF au subestimat
gravitatea situatiei.
Metoda Fracturarii Hidraulice
Asadar, metoda fracţionarii hidraulice constă în propagarea fracturilor într-un strat de rocă determinată de prezenţa unui fluid presurizat. Fracturile hidraulice se formează natural, ca în cazul filoanelor, şi este una din modalităţile prin care gazele sau petrolul din rocile-sursă poate migra către rocile-rezervor. Acest procedeu este folosit pentru a elibera petrolul, gazele naturale (inclusiv gazul de şist, gazul ermetic şi metanul de cărbune), sau alte substanţe care urmează a fi extrase, folosind o tehnică denumită fracţionarea hidraulică indusă. Acest tip de fracţionare crează fracturi dintr-un puţ de extracţie săpat în formaţiuni de roci-rezervor. Se poate face o distincţie între fracturarea hidraulică în volum mic folosită pentru a stimula rezervoarele de mare permeabilitate, care pot consuma de obicei 76.000 – 300.000 litri de fluid per puţ, şi fracturarea hidraulică de volum mare, folosită pentru puţurile de gaz ermetic şi gaz de şist.
Deci fracturarea hidraulică de volum mare este cea care se foloseste la extragerea gazelor de sist, si consuma intre 4 si 28 milioane litri de lichid de fracturare per put fracturat. Lichidul de fracturare este o solutie chimica apoasa formata din: 95% APA ; 4,5% Nisip ; 0.5% un amestec special din 755 de substante
chimice si petrochimice de sinteza, care este adus cu ajutorul cisternelor la locul de forare, pe care il vom
numi in continuare “Formula Secreta”. In functie de gradul de refacere al zacamantului, un put de forare
poate fi fracturat de pana la 18 ori, conform documentarului Gasland.ro, de fiecare data fiind necesara
aceeasi cantitatea de apa !!!
Toata povestea unui put de forare incepe cu etapa de sapare a “tunelului”. Acest put poate ajunge pana la maxim 5-6 km adancime si alti atatia km pe orizontala de-a lungul rocilor de sisturi bituminoase. Se pare ca in Barlad zacamantul s-ar afla pe la 3000m
adancime si respectiv 2500 m in Dobrogea. Saparea dureaza 3-6 saptamani; iar durata de viata a unui put e
de circa 5 ani; dupa care e epuizat.
Cu ajutorul unei arme de perforare, se introduc mici bombe care fractureaza roca de sist. Fracturarea se realizeaza pe sectoare (asa zisele roci-rezervoare). Pentru a proteja apa dulce, conducta principala are 3 seturi de tevi concentrice betonate intre ele pentru a nu permite lichidului de fracturare sa polueze panzele freatice accidental (sincer, e oarecum inutil, dupa cum se poate observa clar in figurile de mai sus). Teava e protejata de ciment pana aproape de planul orizontal. Dispozitivul de forare este retras complet.
Incepe etapa de Fracturare Hidraulica prin introducerea unui lichid la presiuni de peste 1000 bari,
aprox 1050Kgf/cm2 (datele din poza sunt eronate: 1000 bari in loc de 100 bari, si 1050 Kgf/cm2 in loc de
1050 Kgf/m2). Fluidul de fracturare sparge realmente rocile fosile si elibereaza gazul. De aici incepe
durerea de inima.
– Rolul apei este atat de lichid de antrenare cat si de solvent.
– Rolul nisipului este de a mentine fisurile create deschise, pentru a emulsiona gazul eliberat.
– Rolul “Formulei Secrete” a celor 755 de substante chimice, reprezentand 0.5% din masa lichidului de fracturare, este acela de a cataliza, emulsiona si reactiona cu partile hidrocarbonate din zacamant pentru a optimiza extragerea de gaz de sist si pentru a optimiza buna functionare a instalatiei de extractie. E la fel de secreta ca si formula “Coca Cola”; si din aceasta cauza, din pacate, nu s-a putut desfasura nici o analiza completa oficiala de IMPACT ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR, care sa fie prezentata publicului larg, asupra acestui LICHID DE FRACTURARE !!!
Pentru a fi obiectivi, trebuie sa precizam ca ceea ce este tinut secret aici reprezinta identificarea fiecarui compus chimic din cele 755 (denumirile lor stiintifice si formulele chimice) precum si ponderea
lui (procentuala, normala, molara) etc. in compozitia globala a “formulei secrete”. Partea nasoala este
aceea ca, exact acest lichid de fracturare este “marul discordiei” in toate riscurile de poluare si explozive.
Mai trebuie sa precizam coeficientul de recirculare a lichidului de fracturare, care este: o data de 0.29 alta
data de 0.39, dupa cum este prezentat in acest link http://www.youtube.com/watch?v=IdoW5nk9fR4 (5) .
Altfel spus 61% sau chiar 71% din lichidul de fracturare ramane in masa Litosferei infiltrata printre
crapaturile zacamantului de sist bituminos. Cand domnul Patruta a citit din document, a zis: “Coeficientul
de recirculare interna este de 0.29”; adica 29%. Deci varianta cu 71% lichid de fracturare ramas in Masa
Litosferei este varianta valabila … NASOL !!! Alte surse afirma ca numai 60% sau 50% din lichidul de
fracturare ramane in zacamant; probabil din incercarea disperata, fara de suces, de a ascunde intreaga
gravitate a situatiei reale.
Scurta analiza a fenomenologiei producerii fiecaruri risc in parte:
Pana aici toate bune si frumoase, deoarece lumea crede ca apa asta ramasa in zacamant, ca si lichid de fracturare, ramane ca apa de zacamant care nu se infiltreaza in sol si nu se imprastie in timp mediu (5-10 ani) in toata masa pamantului si, chipurile, nu rabufneste prin sol la suprafata; exact ca la exploatarile clasice ale pungilor de petrol conventionale. Mare eroare se face aici, s-o credeti p-asta cand o zbura mistretul, deoarece, spre deosebire apa din pungile de petrol conventionale, lichidul de fracturare are urmatoarele …
Diferente: Lichidul de fracturare ramas in marea masa a zacamanturilor de sist este aproape incalculabil mai agresiv chimic, coroziv, distructiv, otravitor,exploziv, radioactiv si permisiv decat apele petroliere folosite pentru dezlocuirea titeiului in cadrul extractiei clasice, asa cum vom explica in continuare. Aceast lichid de fracturare e saturat pana in gat cu gazele naturale emulsionate din zacamant; si, pe langa asta, este tinut sub 1000 bari presiune raportat la nivelul solului. Altfel spus, pe cale de consecinta logica, cei 71% din masa totala a lichidului de fracturare sunt in stare, de-a lungul anilor de zile, sa se infiltreze succesiv, cucerind fiecare strat de sol in parte, toti cei 3 km de Litosfera pana la suprafata, sub imboldul permanent a unei diferente de presiune deltaP de sute de bari !!! Probabil acesta este motivul pentru care toata manevra asta este tinuta la secret.
Daca intr-adevar asa stau lucrurile, si relatarile de pe teren, prezentate in documentarele neconventionale de pe net, par sa confirme cu vehementa ca asa stau!; continuam rationamentul nostru logic, si trecem la estimarea riscurilor enumerate mai sus.
Este foarte probabil ca in fazele incipiente straturile superioare de roca sa tina lichidul de fracturare din situl geologic de zacamant acasa la el. Totusi nu cred sa existe roca sedimentara suficient de puternica care sa tina cale de 5-10 ani o apa care cauta in permanenta, cu sute de bari forta, sa gaseasca o crapatura ca sa iasa la lumina. Pardon gresesc, aceasta nu e apa, este o “Solutie de fracturare” mult mai activa pe plan chimic, mult mai coroziva, si cu tensiune superficiala semnificativ mai mica datorita proprietatilor de emulsie, in comparatie cu apa obisnuita naturala. Altfel spus pe unde apa s-ar inpiedica, aceasta solutie ar trece ca prin nimic; la urma urmei a fost proiectata sa treaca prin zacamintele bituminoase, greu perminsive, ca prin iaurt nu?! OoO
Lichidul de fractionare, cu toata harnicia lui, si cu tot continutul lui de gaze naturale in emulsie si cele 596 de substante chimice, parte din ele probabil filtrate de unele straturi de roca, ajunge inevitabil in straturile succesive de ape freatice de: adancime mare, adancime medie si de surafata. Partea mai nasoala e ca are acum in compozitie toate mizeriile si imputiciunile din zacamantul bituminos de asemenea.
Asadar mizerabilul lichid de fracturare maroniu-pamantiu se infiltreaza in toate straturile subterane de apa carand dupa el: “formula secreta”, gazele naturale emulsionate si dizolvate, alte mizerii potential radioactive si bituminoase preexistente in roca de extractie. Cu toata aceasta zestre bogata, lichidul de fracturare cucereste inevitabil toata masa Litosferei de deasura sitului de exploatare. Acestea fiind spuse cred ca este deja evident Riscul inevitabil de poluare a tuturor apelor freatice din masa Litosferei, cat si riscul de Explozie si Deflagratie. Ca urmare logica, este de la sine inteles sa presupunem ca orice crapatura in sol, orice caverna sau pestera nedescoperita poate forma, de asemenea, in timp, amestecuri explozive intre gazele emanate din sol si aerul infilrat in caverne din atmosfera. De asemenea este de la sine inteles
faptul ca nu mai sunteti in siguranta atunci cand faceti un picnic in padure, sau intr-o zona plina de
atractii speologice, sau calcaroasa. Apa tuturor izvoarelor, fantanilor din zona de extractie devine
nepotabila, potential inflamabila si exploziva.
“Distractia” nu se termina aici. Odata ce apa se infiltreaza in fantani, blide, jgeaburile animalelor, in seva copacilor, orice forma de viata o sa aibe de suferit. Solul devine, la randu-i, toxic. Se produce, pe cale
de consecinta logica, desertificarea artificiala. Oups! Nu suntem siguri daca realizam cat de grav este,
vorbim de 8700 Km2 in perimetrele Barlad si Dobrogea, in care avem toate aceste neajunsuri.
In ce priveste Riscul Biologic major, conform unei liste oferite de New York State, lista conţine
58 de substanţe, dintr-un total de 260 (probabil atatea au gasit ei din uimitoarea “Formula Sectreta”), care
au proprietăţi problematice pentru sanatatea umana, si astfel avem:
* 6 fac parte din prima listă publicată de Comisia Europeană cu substanţe ce necesită atenţie deosebită din cauza potenţialelor efecte pe care le pot avea asupra omului şi asupra mediului (Acrilamida, Benzen, Benzen Etil, Isopropylbenzene (cumene), naftalină, tetrasodiu, Etilen)
* 1 substanta (Naftalină bis (1-metiletil) este în prezent considerată ca fiind bioacumulativă si toxică;
* 17 sunt clasificate ca fiind toxice pentru organismele acvatice;
* 38 sunt clasificate ca fiind acut toxice pentru sănătatea urmană;
* 8 substanţe sunt clasificate ca fiind cancerigene, cum ar fi benzen şi amidă acril, oxid de etilenă şi diversi solvenţi pe baza de petrol;
* 6 sunt clasificate suspecte ca fiind cancerigene, cum ar fi hidroxilamină clorhidrat;
* 7 sunt clasificate ca mutagene (1B Muta.), cum ar fi benzen şi oxid de etilenă;
* 5 sunt clasificate ca având efecte asupra funcţiei de reproducere;
Este foarte important sa intelegem ca acestea sunt numai cateva substante care au batut la ochi si carora li s-au facut analize neoficial in laboratoare diferite, cu probe aduse de oameni care au avut probleme cu apele freatice si de robinet. De restul nu stim absolut nimic, pana la 755 !!! Ca si mecanologie, aceste substante chimice deosebit de active si radicalii liberi ale acestora, vor fi transportate (transportati) prin intremediul apelor poluate la orice fiinta vie, vegetala sau animala, in toata masa Litosferei; unde altereaza si strica mersul normal metabolic al entitatilor vii. Reactiile chimice metabolice de ardere, enzimatice, hormonale, hepatice vor fi date, in mod evident, peste cap; crescand ingrijorator rata aparitiei tuturor bolilor specifice dereglarilor reactiilor biochimice, care nu sunt deloc putine si care, aproape fara exceptie, sunt boli grave, de multe ori ireversibile si mortale !
In ce priveste Riscul nuclear-radioactiv, lichidul de fracturare vine cu trasori si cu eventuale substante radioactive preexistente la acea adancime; asa cum am specificat mai sus. Orice apa curgatoare, statatoare, marina care va prelua, prin circuitul apei in natura, panzele freatice poluate, va fi poluata la randul ei; atat cu aceste elemente potential radioactive cat si cu celelalte chimcale din “formula secreta”. Produsele chimice se conecteză cu elementele radioactive (precum radiu-226 si uraniu) din sol şi apoi le aduc la suprafaţă. Se pare ca aceste minereuri de sisturi au, intradevar, prostul obicei de a avea in compozitie elemente radioactive ce emit raze gamma.
Problema Tectonica, problema Centralei Cernavoda si problema Marii Negre, particularitati ale regiunilor Barlad si Dobrogea ! Datorita particularitatilor celor doua zone, Barlad si Dobrogea, abordam impreuna Riscul Tectonic cu Riscurile specifice acestor zone.
La nivel general, trebuie de la inceput mentionat ca Romania este o tara relativ stabila din punct de vedere al activitatii tectonice in comparatie cu multe alte tari de pe glob; insa aceasta stare este, de fapt, una metastabila. Aceasta inseamna ca putem transforma o zona relativ inactiva dpdv. tectonic, intr-una activa tectonic, cu ajutorul unor energii minime necesare, de activare, a unor falii adormite; si acesta ar putea fii unu lucru foarte grav.
In primul rand fracturarea hidraulica produce microcutremure in momentul fracturarii, dar acestea nu ar fi asa grave. Ceea ce e grav insa este ca toata zona de extractie prin fracturare hidraulica este sensibilizata semnificativ la nivel seismic. Deoarece rocile de adancime nu mai sunt “dintr-o bucata” amplitudinea oricarei unde seismice, care trece prin acea zona, este semnificativ crescuta, astfel incat un cutremur de 6 grade de exemplu se va simtii ca unul de 6,5 grade sau mai rau. Aceasta susceptibilitate crescuta la cutremure este aproape ireversibila, roca reasezandu-se in sute sau mii de ani. Pe langa acest lucru, aceste fracturi, aflate la circa 3 km adancime, sunt capabile sa acumuleze energie tectonica, cu fiecare cutremur produs, si sa genereze, la randul lor, noi mini-cutremure de pana la 5-6 grade pe scara Richter. Asadar, zona de exploatare devine, in totalitatea ei, un nou front de falie, capabila sa aibe propriile ei cutremure pe perioade de sute si mii de ani. Cutremurele produse sunt de suprafata, de energie mica spre medie, dar foarte energice la epicentru, putand provoca distrugeri prin miscari scurte si dure ale pamantului.
In cazul particular Barlad-Vaslui avem si alunecarile de teren, care efectiv vor savura aceste cutremure de suprafata, ideale pentru a destabiliza dealurile din acea zona. Miscarile scurte si energice realmente lichefiaza solul, care se comporta ca o curgere de lahar. Numarul de alunecari de teren va creste, asadar, exponential. Ia sa vedem ce afirma d-l geolog Gabriel Sava:
R: Pot apărea şi cutremure?
G.S. În Anglia, s-au oprit exploatările de acest tip, după ce au apărut cutremure de cinci grade într-o zonă ce nu avusese niciodată activitate seismică. S-a demonstrat că tocmai exploatarea fusese cauza seismelor. În România, după cum spun seismologii, suntem oricum în perioada de maximă probabilitate a producerii unui cutremur puternic. La prima vedere, o exploatare la trei kilometri adâncime n-ar produce mari efecte. Dar să ştiţi că natura este atât de perfectă încât pare doar imperfectă la prima vedere. Energia degajată în interiorul scoarţei prin aceste presurizări de fluide, se acumulează în reţeaua cristalină a mineralelor şi a rocilor. La un moment dat, acestă reţea este încărcată atât de puternic încât starea de echilibru nu mai poate fi păstrată şi energia se disipează. Să nu uităm că suntem în apropierea Vrancei!
R: Adică microseismele şi procedurile de extragere prin fracturare detonează practic o acumulare energetică situată în apropiere, mai precis în zona Vrancea?
G.S. Exact! Dacă vreţi, se disipează în zona de la 90 la 160 de kilometri, unde sunt de obicei epicentrele unor cutremure mari din Vrancea. Pe de altă parte, înainte de a se asocia unui seism major, această depresiune a Bârladului are o mare problemă cu coeziunea solului. Sunt şi multe alunecări de teren.
După o ploaie, urmată de câteva seisme mici, de la exploatare, s-ar putea produce alunecări de teren
locale. Nu sunt convins că firma care va încerca exploatarea acestor gaze din şist le-a luat în calcul.
Înclin să cred că s-a luat în calcul doar profitul. Este pe undeva şi normal, pentru că legislaţia noastră
permite acest lucru. Se va ajunge probabil şi la plecări masive din zonele afectate. Cei care înţeleg
fenomenul, cu siguranţă nu vor accepta să locuiască într-un ecosistem distrus.
In cazul particular al Dobrogei! problema tectonica este mult mai grava. Dobrogea se afla pe microplaca Moesica a Marii Negre. Se pare ca aceasta placa intradevar prezinta, dpdv. tectonic, o stare metastabila in adevaratul sens al cuvantului. Este adormita si poate fi trezita oricand, cu efecte secundare greu de imaginat. Conform colonelului în rezervă Marian Rizea, Profesor Universitar Doctor Inginer, împreună cu alţi experţi geologi, au atras atenţia asupra riscului seismic alarmant pe care îl implică unica tehnologie de exploatare a gazelor de şist, pe care Chevron va fi nevoită să o aplice în sudul Dobrogei. Specialiştii în geologie avertizează că falia seismică Vidraru-Snagov-Shabla, mai periculoasă chiar decât cea din Vrancea, s-a reactivat.
În zona Vrancea, cutremurele se produc la adâncimi mari, de peste 100 de kilometri. Există, însă, o mulţime de alte focare de suprafaţă, dispuse pe aproape tot cuprinsul ţării, din Banat până în Dobrogea şi din Satu Mare până la Giurgiu. În cazul acestora, seismele izbucnesc doar la 5 până la 70 de kilometri adâncime şi au efecte zonale devastatoare. Conform datelor seismologilor români, aceste zone seismice de suprafaţă se activează o dată la 50 sau 100 de ani.
Harta seismicităţii din România pune în evidenţă 22 de focare seismice (foto, marcate cu linii roşii subţiri), altele decât cel din Vrancea. Acestea se activează periodic, o dată la 50 sau 100 de ani. Falia Vidraru – Snagov – Shabla s-a reactivat. În acest moment, avem practic încă două focare seismice pe lângă cel din Vrancea.
“România este o ţară activă din punct de vedere seismic şi ne putem aştepta oricând la cutremure de adâncime de 7,6 grade Richter în zona Vrancea. Din păcate, în acest moment se poate spune că s-a reactivat şi falia Vidraru – Snagov – Shabla, care se prelungeşte sub Marea Neagră, falie care produce cutremure de suprafaţă foarte periculoase”, a precizat Victor Mocanu, profesor universitar la Facultatea de Geologie şi Geofizică din cadrul Universităţii din Bucureşti. Diferenţa dintre cutremurele de suprafaţă şi cele de adâncime este că primele se resimt pe o arie redusă, dar lasă în urmă distrugeri uriaşe, aşa cum s-a
întâmplat în Haiti, de pildă. Cele de adâncime se resimt pe o arie mai mare, dar nu produc victime şi
pagube atât de mari, cum a fost cazul, recent, în Chile.
În completarea celor spuse de Vasile Mocanu, profesorul Marian Rizea a precizat că falia Vidraru – Snagov – Shabla este tangentă perimetrului Neptun din Marea Neagră, unde urmează să se aplice o tehnologie de extragere a gazelor de şist, interzisă în mai multe ţări europene, precum şi celui de securitate seismică al centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă. “Oricând putem avea o Fokuşima pe teritoriul naţional! Este cazul ca toţi specialiştii români din ţară şi străinătate (cercetători, profesori universitari, ingineri geofizicieni, geologi, petrolişti şi gazişti) care au cunoştinţă despre riscurile şi ameninţările de acest
gen, inclusiv Academia Română, să-şi spună punctul de vedere pentru a se lua o decizie corectă, în privinţa
oportunităţii trecerii la exploatarea gazului de şist din perimetrele concesionate”, a afirmat acesta.
Pericolul Scufundarii zonei Dobrogea este fenomenul cunoscut si sub numele de “efectul dopului de pluta”, care reprezinta o alta caracteristica geologica aparte a tinutului dobrogean. In urma unor cutremure dure repetate, Dobrogea are tendinta de a se comporta ca un fel de microplaca tectonica individuala ce are o densitate a rocilor mai mica si o integritate ceva mai mare (ca un fel de celula tectonica separata). Fenomenul este supranumit si “efectul dopului de pluta”, deoarece aceasta insulita tectonica pluteste pe magma interna intocmai ca un flotor, putand sa oscileze relativ haotic si anapoda in urma unor viitoare cutremure repetate. Aceasta face ca tinuturi intregi sa se ridice, sa coboare, sau sa se scufunde; intocmai ca un flotor care se balanseaza pe valurile magmatice (valurile fiind produse de cutremure evident).
Aceste fenomene tectonice, specifice teritoruliului dobrogean, pot face ca structura constructiv- geometrica a proiectului Centrala Cernavoda sa fie ireversibil si foarte grav afectata !!!
De asemenea, tot in cazul particular al Dobrogei avem si Problema Marii Negre. Pe langa faptul ca medoda hidraulica poate polua ireversibil atat Dunarea Subterana (sursa continua de apa freatica de calitate semnificativ superioara celor mai renumite ape minerale de top) cat si Marea Neagra; aceasta din urma detine un “rezervor” imens de hidrohen sulfurat dizolvat sub presiune la adancimi de peste 180m.
Hidrogenul sulfurat (H2S) este un gaz solubil în apă, care se aprinde în contact cu oxigenul din atmosferă, la
cea mai mica sursa de aprindere, şi care are o valoare energetică mai mare decât cea a gazului metan. În
caz de cutremur major, sau în cazul unei intervenţii umane, acest rezervor de miliarde de metri cubi, ar
putea ieşi la suprafaţă şi s-ar putea aprinde la prima scânteie.
“Pe vremea războiului rece, URSS avea în vedere producerea unei explozii catastrofale, prin aprinderea hidrogenului sulfurat din Marea Neagră, în cazul unei agresiuni NATO dinspre sud, respectiv Turcia. Ar fi fost soluţia finală pentru sovietici, în caz că alte tipuri de arme ar fi dat greş”, spunea Emil Străinu, într-un articol publicat de ZIUA, în 2006. “Explozia acestei pungi de hidrogen sulfurat este echivalentă celei unei bombe atomice”, a mai precizat acesta, la vremea respectivă.
Într-o carte tehnică aparută în România în 1967, după o traducere din limba rusă, apare, la pagina 506, o informaţie legată de Marea Neagră. Aceasta a fost preluată de I. Golea, în articolul mai sus menţionat, publicat de ZIUA: “la adâncimi mai mari de 150 de metri concentraţia de hidrogen sulfurat (H2S) este foarte mare, respectiv de peste 42 centimetri cubi la litru. Ştiindu-se că acest gaz poate fi folosit drept combustibil, ca şi gazul metan, în anii ’70 statul român a verificat informaţia, în intenţia de a folosi zăcământul în scopuri industriale. Ceauşescu a comandat unei firme japoneze o serie de teste. Rezultatele au arătat că Marea Neagră are un strat de apă sărată adânc de 200 de metri, în care se poate dezvolta viaţă subacvatică. Sub acest strat se află un altul, îmbibat cu hidrogen sulfurat şi apă grea, impropriu vieţii. Japonezii au afirmat la vremea respectivă că echilibrul dintre apele de suprafaţă şi cele de adâncime este unul fragil şi că la un cutremur major pot apărea curenţi ascendenţi care să aducă gazul inflamabil la suprafaţă. Lucru extrem de periculos pentru ţările din vecinătatea mării.” (20) Eu tare ma intreb cat de stabil e substratul de H2S de pe fundul Marii Negre in conditiile in care platforma continentala a Marii Negre, parte componenta a flotorului” Dobrogea, incepe sa se balanseze “ca un dop de pluta” sub dezlantuirea cutremurelor repetate din falia Vidraru-Snagov-Shabla activata si intretinuta de “microfisurile” create prin exploatatrea gazelor de sist de-a lungul si de-a latul acestui tinut. Sincer nu cred ca sunt curios sa aflu!
In cazul “fericit” in care hidrogenul sulfurat este doar antrenat de un cutremur puternic, sau o serie intreaga de cutremure generate sau declansate prin activare acuta a faliei Vidraru – Snagov – Shabla, si nu explodeaza, acesta are urmatoarele efecte asupra omului:
– Gaz foarte periculos şi extrem de otrăvitor, de cele mai multe ori fiind fatal pentru cei care intră în contact cu el.
– Expunerea la H2S se poate face prin piele, ochi sau inhalare. H2S este mai greu decât aerul, prin urmare, copiii pot fi afectaţi mai mult decât adulţii, deoarece sunt mai scunzi şi se expun la concentraţii mai mari ale gazului toxic.
– Toxicitatea hidrogenului sulfurat variază în funcţie de cantitatea la care un om este expus. Astfel, pentru o concentraţie de 0,07% în aer, gazul se poate dovedi fatal dacă va fi respirat pntru o lungă perioadă, în timp ce un procent de 1% provoacă moartea la scurt timp după contaminare. Efectele apărute în urma expunerii repetate la cantităţi mici, pot provoca conjunctivită, vedere înceţoşată şi alte afecţiuni ale ochilor. În schimb, expunerea la cantităţi mai ridicate cauzează rinită, bronşită acută şi edem pulmonar.
O confirmare pentru cele spuse mai sus, vine din partea unui eminent cercetător, Dr. J. S. Haldane, profesor la Universitatea Oxford şi preşedinte al Institutlui de Inginerie Minieră din Marea Britanie, cercetător care a arătat, printre altele, că hidrogenul sulfurat este de cinci ori mai mortal decât monoxidul de carbon.
Pe langa panzele freatice obisnuite, Dobrogea este speciala si prin faptul ca, are o sursa inepuizabila de apa freatica de foarte mare calitate, cunoscuta ca si Dunarea Subterana. Aceste ape freatice se intind de la 100m pana la 700-800m adancime formand 2 mari bazine subterane de apa fosila, asa cum se poate vedea in figura. Unul din aceste depozite acvifere este in nord, care merge pana la 100 de metri in adancime. Celalalt,
in sud, format in Cretacic-Jurassic, vine dinspre Bulgaria, unde acopera 200 de kilometri, iar la noi mai sunt inca 80 km, avand o viteza de curgere a apei subterane de 2 m/zi. Aceste ape freatice, de o calitate cu totul speciala, se pare unica in Europa, au zadarnicit construirea unei mine de fier la Palazu Mare (datorita inundarii tunelelor, precum si finalizarea terasamentului unei lini ferate la Sitorman, astfel dovedindu-se, inca odata ca acest depozit nu este o himera. De altfel satenii de la sudul Dobrogei, au dat “de un izvor nesfarsit de apa” in puturi cu adancimi de 50-80m. Deasupra acestui minereu de fier (dar nu numai acolo), care deregleaza busolele la Palazu Mare, se afla aceasta apa freatica fosila secreta, veche de 90 milioane de ani, care ar face apele mineralele comerciale din sticlele de plastic sa para niste mizerii !!! Sunt comori mult prea pretioase pentru a fi irosite pentru profitul meschin al corporatiei Chevron.
Zonele din ţara noastră programate pentru exploatare prin fracturare (fisurare) hidraulică a rocilor sunt, în afară de Bârlad, din Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti: Voivozi (Bihor), Tria (Bihor), Băile Felix (Bihor), Tulca (Bihor), Adea (Arad), Curtici (Arad), Periam (Timiş), Biled (Timiş), Păuliş (Timiş), Para (Timiş), Buzia (Timiş), Crai (Timiş), Măcin (Tulcea), Babadag (Tulcea), Capidava (Constanţa), Eforie (Constanţa). (15)
Durata de efect a fiecarui risc in parte (gradul de ireversibilitate) si concluzii finale
Riscul de explozie si deflagratie este generat de lichdul de fracturare care patrunde litosfera si iese pana la urma la suprafata impreuna cu apa freatica poluata. Acesta exista pe toata durata exploatarii zonei respective si inca o perioada semnificativa de timp dupa aceea, pana ce marea parte a gazului dizolvat in apele freatice poluate este, treptat, disipat. Este greu de estimat cat timp mai dureaza pana se disipa gazul deoarece nu stim exact cum se va comporta lichidul de fracturare ramas in straturile inferioare ale scoartei terestre, si in apele freatice inferioare. Este de intuit ca factorul gazos este cel mai volatil, dar daca situl alimenteaza inca cu gaz lichidul de fracturare ramas in straturile inferioare si de exploatare, atunci acest risc ar putea persista inca mult timp (minim zeci de ani).
Riscul de poluare practic a tuturor tipurilor de ape din zona de exploatare si riscul biologic major merg mana in mana cu riscul de explozie si deflagratie in ce priveste probabilitatea de aparitie. Reamintesc ca sansa de aparitie a tuturor acestor 3 riscuri e, practic, de 100% (adica certitudine). Efectele asupra mediului, a acestor doua riscuri, sunt, de data asta, pe o durata mai mare decat riscul de explozie si deflagratie cat si de o gravitate mai mare. Vorbim aici cel putin de sute si poate chiar spre mia de ani, in special in straturile interioare ale Litosferei. Motivul este acela ca panzele freatice inferioare si straturile de roca inferioare mustesc inca mult timp de lichid de fracturare, acesta neavand unde sa evadeze rapid ca apele freatice de suprafata si izvoarele.
Riscul tectonic-geologic are caracter total ireversibil. Exista intradevar posibilitatea ca rocile sa se “resudeze” la loc, sa-si refaca legaturile chimice, datorita presiunilor si temperaturilor marite din zona sistului. Totusi trebuie sa fim perfect constienti, ca atata timp cat vor exista cutremure zonale, minicutremure, si acumulari de energie, noul front de falie, creat artificial, va mentine vii crapaturile din situl geologic de zacamant, mult timp dupa ce exploatarea se va fi terminat. Asadar, acest risc, care de asemenea are loc cu certitudine de 100% (deoarece natura metodei hidraulice este craparea rocilor evident), poate persista chiar 10.000 de ani. Este clar ca, un front de falie, odata aparut (creat), nu poate sa dispara decat in intervale de timp comparabile cu cele geologice. De asemenea, falia Vidraru – Snagov – Shabla va fi tinuta in priza de cutremurele locale produse de sapaturile din Dobrogea (Costinesti, Eforie, 2 Mai, Adamclisi).
Problema Centralei Cernavoda, care ar putea deveni Fokusima 2, persista pe toata durata existentei acestei centrale. In primul rand e pe directia faliei mai sus amintite, care produce cutremure de magnitudine medie cu focare la adancimi mici si medii (5-70 km); cutremure care, asa cum am mai vazut, se caracterizeaza prin miscari scurte si violente; adica cu efect de distrugere maxim. Cum Centrala Cernavoda cu siguranta nu va persista 10000 de ani, acest risc va exista pana la desfiintarea ei.
Problema Marii Negre va exista, fara doar si poate, pe toata durata riscului tectonic-geologic. Motivul este simplu: Punga de H2S dizolvat in Marea Neagra poate fi destabilizata in special de aceste cutremure.
Concluzie Finala: Datorita numarului mare de riscuri si pericole, precum si a gravitatii extrem de mari a fiecaruri risc luat in parte, pe care metoda Fracturarii Hidraulice le implica, ma simt nevoit, ca eu, ca si cetatean anonim al Romaniei, sa refuz explorarea, forarea si exploatarea zagamintelor geologice de gaze de sist de pe teritoriul amintit mai sus, precum si de pe Platrforma Continentala a Marii Negre aferente acestui teritoriu !!!
Ca urmare, nu vreau nici o companie sau corporatie care sa exploateze gazele de sist prin metoda fracturarii (fractionarii, dislocarii, craparii rocilor) hidraulice sau fracturarii mecanice de-a lungul si de-a latul teritoriului mai sus amintit!!!
Epilog: Nu pot sa admit, ca si cetatean al Romaniei, un pericol iminent de origine antropica, de magnitudinea mai multor hazarduri naturale, pentru un profit efemer de 10-15 ani, indiferent cat de mare ar fi acesta !!!