Diego Fusaro este unul dintre cei mai promiţători tineri filosofi italieni. Cărțile sale „Europa şi capitalismul” și ”Noua ordine erotică” sunt traduse și în limba română, la editura Alexandria Publishing House. Are 38 de ani, este considerat teoreticianul care a inspirat apropierea, din 2018, dintre Mișcarea Cinci Stele și Liga Nordului. În 2019, a participat la crearea partidului populist și suveranist Vox Italia (rebotezat, în 2021, Ancora Italia), care se opune liberalismului, atlantismului, americanizării și pledează pentru o ieșire imediată din NATO și Uniunea Europeană. Vă invit să citiți un interviu acordat sitului francez Egalite & Réconciliation. (Alexandru Petria)
Egalite & Réconciliation: – Potrivit presei franceze, Giorgia Meloni este o reprezentantă a „postfascismului”… Cum ați prezenta această candidată și programul ei?
Diego Fusaro: – L-aș prezenta pur și simplu așa cum este! Adică un clasic de dreapta, neoliberal, care lucrează pentru piața suverană și imperialismul atlantist. Nu există umbra niciunui fascism!
Așa cum stânga „Partidului Democrat” poate fi neoliberală și atlantistă; este doar partea cealaltă a unui partid unic articulat, neoliberal.
Neoliberalismul de astăzi este ca un vultur a cărui aripă dreaptă este dolarul, iar aripa stângă fucsia, deghizarea…
Egalite & Réconciliation: – Care sunt relațiile reale întreținute de Giorgia Meloni cu curentele reprezentate de Silvio Berlusconi și Matteo Salvini?
– În această coaliție, adevăratul maestru rămâne Silvio Berlusconi. El, care a impus întorsătura neoliberală politicii italiene în anii 1990, considerând și gestionând statul ca pe o afacere.
Când Berlusconi pocnește din degete, Salvini și Meloni se grăbesc imediat la casa lui din Arcore.
În cele din urmă, în ceea ce o privește pe Giorgia Meloni, a fost lansată politic datorită partidului Forza Italia al lui Silvio Berlusconi. Dreapta italiană, așa cum am spus mai devreme, este o dreaptă neoliberală, atlantistă, thatcheristă și total îndepărtată de fascism. În măsura în care stânga curcubeu este departe de comunism, de altfel!
Egalite & Réconciliation: – Cum să înțelegem evacuarea lui Mario Draghi în lumina acestor alegeri?
– Mario Draghi, un bancher susținut deopotrivă de dreapta neoliberală și de stânga neoliberală fucsia, întruchipează și reprezintă perfect viziunea lumii capitaliste, cosmopolite și financiare.
S-a retras pentru o vreme nu pentru a evita responsabilitatea pentru pagubele incredibile pe care le va suferi Italia, ci mai degrabă pentru a le justifica prin faptul că a plecat. Sub acest aspect, Mario Draghi rămâne un geniu absolut al politicii. Un geniu care lucrează pentru partea Capitalului și împotriva muncitorilor și a clasei de mijloc.
Dar știi, Mario Draghi nu s-a pensionat! Va continua să lucreze, așa cum a făcut întotdeauna, și poate chiar va găsi o poziție mai bună decât cea de președinte al Consiliului.
Egalite & Réconciliation: – Ce repercusiuni ale alegerilor putem avea în vedere la nivel internațional?
– În ceea ce privește politica internațională, piețele și plutocrația neoliberală pot fi liniștite! Dreapta Giorgiei Meloni rămâne ferm atlantistă; și, prin urmare, în favoarea războaielor imperialiste ale NATO, precum cel purtat în acest moment împotriva Rusiei și poate, în curând, împotriva Chinei.
În ceea ce privește Uniunea Europeană, dreapta Giorgia Meloni a lătrat la euro și la tehnocrații de la Bruxelles, dar a abandonat deja toate planurile de a părăsi euro și zona euro. Chiar și pe acest aspect s-a transformat rapid într-o forță europenistă aliniată discursului unic.
Ea va avea doar dreptul să încerce să conțină mai puțin din oroarea cancel culture și a New Order-ului corect erotic, dar acestea vor fi doar mici manevre de cabotaj, nu vor afecta echilibrul neoliberal de putere, care este garantat și protejat la fel de mult. de dreapta ca de stânga.
Egalite & Réconciliation: – Cum îți imaginezi viitorul apropiat al Italiei?
– Viitorul Italiei nu este foarte pozitiv, cum nici al altor țări europene. Mă gândesc mai ales la războiul imperialist din Ucraina, declanșat de politicile expansioniste ale NATO, desfășurate încă din jurul anilor 1990, al cărui scop este să aducă întreaga zonă post-sovietică sub dominația Washingtonului. Nu știm cine îl va câștiga, dar știm deja cine l-a pierdut- și este Uniunea Europeană. UE joacă rolul vazei de teracotă în mijlocul vazelor de metal din celebrul roman al lui Manzoni, ”Logodnica” . Sancțiunile pe care Europa este nevoită să le impună Rusiei nu afectează în niciun fel Rusia, ci fac mult rău Europei, care slăbește și se supune din ce în ce mai mult Washington-ului.
De ce Washington-ul, care este un aliat al Europei, îi cere acesteia din urmă să impună sancțiuni care nu dăunează Rusiei, ci se condamnă la suferință în mod direct? Cred din două motive: în primul rând, pentru a pedepsi Europa deoarece a privit puțin prea simpatic Rusia și China în ultimii ani. În al doilea rând, să separe Europa de Est, să-și solidifice aspectul colonial și să o facă și mai dependentă de civilizația hamburgerului.
Singura speranță pe care o putem avea constă în geneza unei forțe nealiniate, care să depășească diviziunile stânga/dreapta, care să se opună atlantismului imperialist cu o lume multipolară și care să invoce un comunitarism și o metafizică provenite din cultura greacă, în fata individualismului relativist.
Să nu uităm că suveranitatea pieței se opune suveranității demosului și, mai precis, a popoarelor Europei.
Pentru aceasta, ar fi necesar să se reafirme motivele suveranității populare prin populism și suveranism, tocmai cele pe care grupurile financiare dominante le demonizează.
Traducere: Alexandria Petria
Adauga comentariu