Franţa colonială: ce taxe adună Parisul de la 14 ţări africane

Ce drept ai tu asupra altei natii? Astia sunt europenii care ne dau noua lectii de civilizatie. Mi-e sila…

Jurnalistul Mawuna Remarque Koutonin de la „Silicon Africa” aduce în atenţia publică o problemă cu care ţările africane din fostul imperiul colonial francez se confruntă, taxe plătite către instituţii şi companii din Hexagon.

În 2014, 14 ţări africane erau obligate de puterea de la Paris, printr-un „pact colonial”, să-şi pună 85% din rezerva lor externă într-o bancă centrală franceză aflată sub controlul ministrului de Finanţe din Hexagon.

Potrivit „Silicon Africa”, situaţia va continua deoarece politicienii şi oamenii de stat africani care se opun sunt îndepărtaţi sau pot păţi lucruri şi mai urâte. Sursa citată suţine că cele 14 state plătitoare ale unei asemnea taxe sunt: Benin, Burkina Faso, Guineea Bisau, Coasta de Fildeş, Mali, Niger, Senegal, Togo, camerun, Republica Central Africană, Ciad, Congo, Guineea Ecuatorială şi Gabonul.

Franţa este prima ţară care poate cumpăra orice tip de resursă naturală de pe teritoriul unei foste colonii. Doar după ce Franţa îşi manifestă refuzul, aceste ţări pot căuta alţi parteneri.

Companiile franceze au, de asemenea, o poziţie privilegiată în dirijarea anumitor afaceri economice, Un exemplu: în Coasta de Fildeş companiile franceze deţin majoritatea companiilor privind utilităţile – apă, electricitate, telefonie sau salubritate.

Începuturile „taxei coloniale”  

În momentul în care Sekou Toure din Guinea a decis în 1958 ieşirea ţării sale de sub tutela FRanţei, administraţia franceză din statul african, nemulţumită de decizie, a încercat să distrugă ceea ce construiseră: şcolu, unităţi medicale, clădire administrative. Mesajul era clar: cine iese de sub tutela Franţei, trebuie să plătească un preţ.

După acest episod, statele africane din imperiul colonial francez au fost mai rezervate. Primul care a găsit o soluţie de compromis a fost preşedintele Republicii Togo, Sylvanus Olympio,, cel care a fost de acord să plătească Franţei o taxă anuală pentru a-i fi lăsate aşa-numitele beneficii din timpul administraţiei europene.

În 1963, taxa pentru „datoria colonială” a Republicii Togo reprezenta 40% din bugetul ţării africane.

Numeroase state au ales varianta plătirii unei taxe şi din cauza pericolului reprezentat de sprijinul Franţei pentru acei actori politici al căror scop era preluarea puterii şi obedienţa faţă de Paris. Legat de acest aspect, un exemplu de susţinere episodică pentru state fără stabilitate e reprezentatde sprijinirea unor lovituri de stat, potrivit „Silicon Africa”.

În ultimii 50 de ani, 67 de lovituri de stat au avut loc în 26 de ţări din Africa, 16 dintre ele foste colonii franceze.

Citeste mai mult: adev.ro/ni5519