După ce filosoful Gabriel Liiceanu a descoperit că a apărut un personaj care e slujirea pură, în persoana Laurei Kovesi, a venit rîndul lui Andrei Pleșu să-și exprime opinia despre șefa DNA, prin intermediul unui editorial din Dilema veche.
”Ceea ce mă interesează, în articolul de faţă, este să semnalez o apariţie publică semnificativă, o croială umană insolită, fără echivalent (pînă acum) printre „vedetele“ comunităţii noastre. Am asistat cu toţii la conferinţa de presă susţinută de doamna Laura Codruţa Kövesi. Eu, unul, mă declar (plăcut) surprins de ceea ce am văzut. Aveam dinainte un personaj calm, politicos, răbdător, gata să reacţioneze prompt şi civilizat la zgîndăreala mediocră, cu fălcile strînse, a unui grup de jurnalişti, care, de fapt, nu aveau de pus întrebări, ci de executat o misiune (o misiune de partid – sau de partidă –, o misiune de trust, sau ceea ce li se va fi părînd o nobilă misiune gazetărească: toate executate stîngaci, rudimentar, răguşit). Or, în genere, conferinţele de presă sînt previzibil anoste şi, stilistic, jenante. Cel întrebat e ori eliptic, evaziv, bîlbîit, ori băşcălios, agramat şi agresiv, ori solemn şi plat ca un bust de grădină publică(…)Pe scurt, nici o prezenţă publică nu mă poate trezi dintr-o somnolenţă depresivă. A reuşit doamna Kövesi” scrie Pleșu.
”Dacă măcar jumătate din figurile noastre publice ar semăna cu Kovesi, ţara ar avea alt chip şi altă evoluţie”
”Avea ţinută, avea stil, avea iradierea normalităţii. Vorbea corect româneşte, vorbea despre subiect, nu despre ea însăşi, cu alte cuvinte, avea simţul firescului şi impostaţia comunicării cordiale (fără familiarisme) şi a disponibilităţii politicoase (fără strategii electorale). Mi-am spus, de îndată, că dacă măcar jumătate din figurile noastre publice ar semăna cu ea, ţara ar avea alt chip şi altă evoluţie(…) Prestaţia de săptămîna trecută a dnei Laura Codruţa Kövesi e de natură să îmbogăţească niţeluş cromatica mai curînd descurajantă a momentului. Mai există încă oameni potriviţi la locul potrivit, mai există încă portrete prizabile, moduri decente de a vorbi, reprezentanţi ai instituţiilor democratice de care nu ţi se face ruşine. În rest, Dumnezeu cu mila!” mai scrie filosoful.
Sursa: InPolitics
Oare, o fi doar o simpla coincidenta, ca Plesu rimeaza cu Presu??
Somnolenta, depresiva, nedepresiva, tot aia-i care naste monstri?! adormirea, latenta, starea hipnotica, anestezierea, visarea, contemparea, meditatia, rugaciunea, slujirea…of, Doamne!
Cica “Omul nu se poate remodela fara suferinta, caci el este atat marmura cat si sculptorul”, in viziunea lui Alexis Carrel
Suferinta cr. in puseu acut, mama ei de suferinta! Data viitoare, pentru nivelul urmator de evolutie, il rog pe Creator sa aiba in vedere radierea SUFERINTEI din Dictionarul Universal!
Obezul maistru’, cel cu mari spaime vis-à-vis de budele nipone, nu pierde ocazia de a-si exersa limba, lustruind dosul statuii des-cantata de hidoasa stafie, fostul si actualul valet al secureilor de ieri si de azi !
Fara Suferinta fizica, psihica, emotionala!
# FARA SUFERINTA!
# PRO ARMONIE!
# PRO ADEVAR!
# PRO CALE!
# PRO VIATA!
# PRO SCLIPICI!
# Doamne ajuta!