Scandalos, revoltător, măsluire, mită, trădare! Vă amintiţi privatizarea Romtelecom? Şi grecii şi-o amintesc, iar acum ar putea striga la fel.
1. Istoria:
În 1998, OTE cumpăra 35% din acţiunile Romtelecom şi uzufructul pentru încă 16%. Preţul, 675 de milioane de dolari. În ECU, strămoşul euro, asta însemna peste 700 de milioane. Jumătate din bani au mers la stat, restul în capitalul companiei.
Se spunea că doar investiţiile recente depăşiseră două miliarde de dolari. Însă, rând pe rând, numele mari care se prezentaseră la licitaţie s-au retras.
În 2003, tranzacţia s-a finalizat. Pentru încă 273 de milioane de dolari (peste 300 de milioane de euro la vremea aceea), grecii au devenit proprietari până la 54%. Restul a rămas statului.
Guvernul de atunci a argumentat că nu avea nicio altă posibilitate din cauza contractului iniţial.
Am răsfoit atunci contractul “secret” – peste 1000 de pagini – pe un colţ de birou din Ministerul Comunicaţiilor. Un delirant recital juridic. Dar părea că statul avea ce face, adică să vândă pachetul majoritar altcuiva, dacă ar fi vrut cu adevărat.
Dar oare mai avea rost? Încasase deja un miliard de euro pentru doar jumătate din companie. Iar marjele minuscule de profit – alternat cu pierderi împovărătoare – şi creşterea telefoniei mobile erau deja semne despre ce avea să urmeze.
2. Contabilitatea:
Cum arată investiţia OTE în Romtelecom după 11 ani de bilanţ tradus din greacă: 5 ani cu pierderi, şase ani cu profit. În toată perioada, Romtelecom a fost pe plus cu 425 de milioane de euro (net income, contabilitate US GAAP/IFRS). Pe datele de la Ministerul Finanţelor, suma totală netă e chiar mai mică: 353 de milioane de euro (profit net, contabilitate RAS).
Din aceşti bani, doar jumătate sunt valoarea câştigată de investitor, adică proporţional cu participaţia. Per total, 200 de milioane de euro – plus-minus – deci mai puţin de un sfert din miliardul investit.
3. Planul de afaceri:
Când îşi va recupera OTE banii investiţi în Romtelecom? În cel mai BUN caz, niciodată.
…pentru România ar putea ajunge unul dintre puţinele cazuri de privatizare de succes 
4. Intriga:
Vă mai amintiţi cine era consultantul României pentru privatizarea Romtelecom în 1998? Un nume care abia acum capătă rezonanţe greceşti: Goldman Sachs.
sursa: riscograma.ro
In general cei de la riscograma au analize de bun simt mai ales in sensul de a fi lipsite de parti pris.In cazul de fata cred ca au uitat sa se fereasca de greci chiar si atunci cand fac daruri.Fiindca nu se poate explica cum incearca sa se induca ideea ca poate ar trebui sa mai dam si bani pe langa procentul care il mai detine statul in Romtelecom.E atat de simplu de facut o analiza obiectiva incat imi este jena de cea facuta de cei de la riscograma.Fara a se lua in calcul operatiunile in grup (in OTE) sau cu diverse subsidiare ale grupului care sunt foarte foarte clar alte forme de repatriere ale profitului nici la nivel de amator nu poate fi incadrata analiza. Si in conditiile in care ai pretentii (www.riscograma.ro), nu ai voie sa omiti asa ceva din analiza.Sau chiar tranzactiile cu Deutsche Telekom.In fapt proprietarul lui OTE e Deutsche Telekom iar in CA-ul lui Romtelecom a fost ani la rand sau poate chiar si mai este Ion Tiriac din partea statului roman.COINCIDENTA !!!
Rusine celor de la riscograma !!!
PS Cum s-au putut gandi ca the greeks ar putea imparti profitul cu statul roman ?!
Matematica se pare ca joaca feste unora.
Aport la capitalul social al Romtelecomului nu inseamna bani platiti statului roman.
54% din Romtelecom inseamna prima transa 337,5 milioane de dolari la semnarea contractului in 1998 si inca 31 de milioane dolari in 2003.
Adica statul roman a incasat din privatizarea Romtelecomului, atentie,
368,5 milioane dolari .
PS Imi este mie jena de jena d-lui Lucian Davidescu !
PSS Nu toti e prosti ca sunt mai multi!
http://www.pntcd.ro/radu-sarbu/jurnal/2007-02-18/articol/romtelecom-o-privatizare-discutabila