Înalta Curte de Casație și Justiție, care trebuie să lucreze complet la vedere, a încheiat un protocol secret cu Direcția Națională Anticorupție și cu Serviciul Român de Informații. Prin care, practic, o parte din judecători au fost puși la dispoziția seviciului secret. Unul dintre cele trei exemplare ale documentului declasificat zilele trecute a dispărut. Nu se mai regăsește, cel puțin pentru moment, în arhiva Înaltei Curți.
Semnatarul din partea celei mai importante instituții a Justiției române, domnul Nicolae Popa afirmă răspicat că documentul desecretizat conține un fals grosolan. Iar actuala președintă a Înaltei Curții, doamna Cristina Tarcea, declară în parcarea instituției că probabil va depune o plângere penală pentru a desluși adevărul. Niciunul dintre șefii succesivi ai Înaltei Curți nu își asumă protocolul și consecințele acestuia.
Sunt câteva elemente de paranormalitate în tot acest uriaș scandal legat de subordonarea Justiției din ultimii 10 ani prin intermediul unor înțelegeri interinstituționale făcute nu numai în afara legii, ci și cu încălcarea flagrantă a normelor de drept.
1). Dacă niciunul dintre președinții succesivi ai Înaltei Curți, în număr de patru, incluzându-l și pe profesorul Nicolae Popa, nu știa că cea mai înaltă instituție a Justiției române își luase în scris o serie de obligații ilegale față de Serviciul Român de Informații și față de Direcția Națională Anticorupție și dacă, în ciuda acestor declarații, documentul, iată, există și și-a produs din plin efectele, atunci nu am putea trage altă concluzie decât că au existat două Înalte Curți. Una de fațadă, condusă de magistrați animați de bună credință și o altă Înaltă Curte, insinuată tot acolo și care condamna oameni la comandă pe scară rulantă. Iar cele două realtități au coexistat timp de zece ani.
2). Mergând mai departe pe această logică, este de bun simț să observăm că am avut la Înalta Curte două categorii de judecători. Unii care lucrau pentru Curtea paralelă și, respeciv, pentru statul paralel, subordonându-se DNA și SRI, și alții aflați în slujba cetățeanului și care au ignorat ceea ce se petrecea alături și pe sub nasul lor.
3). Întrucât știm că au existat tabere de instruire ale judecătorilor și procurorilor, în urma unor alte protocoale, încheiate cu CSM, e logic să lansăm supoziția că para-magistrații din para-Înalta Curte de Casație și Justiție, care s-au angajat în slujba statului paralel, au fost beneficiari ai unor asemenea operațiuni de instruire, unele desfășurate în baze militare secrete ale Serviciului Român de Informații. Ori, în aceste condiții, pentru a-i identifica pe toți, ar fi necesar ca fie CSM, fie Înalta Curte, fie SRI să pună la dispoziția opiniei publice lista acestora.
4). Dacă protocoalele au fost ilegale, ele sunt nule de drept și nu mai pot fi secrete nici cele aproape 70 de protocoale încă nedesecretizate și nici actele adiționale încheiate în baza acestor protocoale. Prin urmare, pe site-ul Serviciului Român de Informații ar trebui ca toate aceste documente să fie imediat publicate.
5). Serviciul Român de Informații are obligația, de asemenea, să ofere lista completă a judecărilor cu care a colaborat în baza acestor protocoale și, în acest fel, am putea avea o imagine precisă a ceea ce a însemnat para-Înalta Curte de Casație și Justiție.
E clar că nu toți procurorii ș nu toți judecătorii au făcut parte din para-parchete și din para-Justiție. Ci doar o parte a acestora. Este de asemenea cât se poate de logic că nu toți lucrătoriii Serviciului Român de Informații au făcut parte din para-SRI, acționând prin încălcarea flagrantă a legii în direcția aservirii parchetelor, judecăriilor, curților de apel și Înaltei Curți. Ci doar o parte dintre ei. Aceste părți alcătuite din procurori, judecători și lucrători SRI reprezintă statul paralel. Sau o parte din acest stat paralel.
O cangrenă a statului de drept. Toți aceștia, până a ultimul și începând cu cei care au condus această periculoasă operație, tebuiesc lustrați. Apoi, anchetați și judecați pentru grave încălcări ale legii. Practic, ei sunt co-autori al unui amplu, durabil și periculos atentat împotriva siguranței naționale.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog
i