Site icon gandeste.org

Exploatarea contribuabililor de către bancheri. Cazul Irlandei

În puţine locuri din lume oamenii simpli au fost puşi să plătească atât de mult pentru oalele sparte de bancheri şi de principalii lor clienţi – dezvoltatorii imobiliari – ca în Irlanda. Până deunăzi Irlanda era un model de reformă liberală (am detaliat aici). În ultimii ani creşterea economică a fost însă artificială, hrănită nu prin economisire, acumulare de capital şi creşterea productivităţii, ci prin expansiunea creditului şi creşterea nesustenabilă a investiţiilor. În principal imobiliare, desigur. Ca şi prin alte părţi băncile s-au extins enorm, iar acum portofoliul creditelor neperformante este evaluat la 80% din PIB.

Simon Johnson deplânge pe bună dreptate modul în care guvernul irlandez a înţeles să abordeze criza. Pe de o parte a diminuat salariile bugetarilor cu 20%, ceea ce este bine; dat fiind că petrecerea s-a terminat, trebuie stinsă lumina. Pe de altă parte însă, a întreprins exact aceleaşi măsuri ca şi celelalte guverne: salvarea băncilor şi a principalilor lor debitori (cei too big to fail) prin preluarea la datoria publică a activelor putrede.

Datoria publică se cifra în 2008 la nivelul aproape benign de 25% din PIB. Însă, cu un deficit bugetar prognozat de 12,4% anul acesta (apropiat de fatidica cifră 13), datoria publică va ajunge curând la 62% şi va depăşi 100% din PIB în 2011, transformând Irlanda în unul dintre cele mai nefaste experimente de socializare a pariurilor întreprinse vreodată. Iar piaţa financiară internaţională a înţeles mesajul: poţi investi cu încredere în active irlandeze pentru că guvernul garantează tot ce mişcă. Marţi guvernul a emis obligaţiuni în valoare de 1 miliard de euro pe 10 ani cu o rată a dobânzii de 4,5%, substanţial mai puţin decât trebuie să plătească Grecia şi cu doar 1,25% mai mult decât plăteşte Germania. Parcă văd că bonusurile pe care şi le-au acordat în trecut patronii finanţei mondiale vor păli în faţa celor derivate din profiturile pe care le vor obţine în 2010.

Bogdan Glăvan
sursa: logec.ro

Exit mobile version