Vor avea loc in toamna aceasta alegerile care ii vor desemna pe membrii CSM pentru urmatorii 6 ani. Probabil singurul moment cand “vocea” corpului de magistrati s-ar putea face auzita. “S-ar putea” zic pentru ca in “campul tactic” votul judecatorilor e manipulat, in primul rand prin opacitatea care – in ciuda tuturor “reformelor” din justitie – permite ca aceleasi persoane numite in functii de conducere in primii ani ai anilor ’90 sa fi ramas neincetat in reteaua presedintilor de instanta, prin mecanismul de “schimbare a cadrelor”.
In practica, votul se “recomanda” in sedinte administrative, de catre presedintii de instante sau de sectii de instante, dintre candidatii despre care judecatorii cunosc doar “proiectul” intocmit in cuvinte generoase si continad doar idealuri nobile si care va fi uitat, inclusiv de autori, imediat dupa vot si indiferent de rezultatul acestuia.
Principalul mod prin care e manipulat votul judecatorilor este reprimarea libertatii de exprimare sub pretextul “obligatiei de rezerva”, impusa judecatorilor prin statut si prin pervertirea dispozitiilor art. 99 alin. A din Legea 304/2004 ce sanctioneaza faptele magistratilor care “aduc atingere prestigiului justitiei”. Prin practica insistenta si agresiva a sectiilor CSM, dispozitia a fost folosita pentru a reduce la tacere orice incercare a judecatorilor de a protesta, de exemplu: fata de nota cu care a fost promovata ca magistrat asistent la ICCJ fina presedintei CSM, Alina Ghica, care s-a transformat la contestatie din 2.56 in 7, 53; prin care locurile la examenul de promovare pentru Curtea de Apel Brasov au fost suplimentate cu un loc pentru sotia membrului CSM, Alexandru Serban; fata de notarea uneori “ciudata”, iar alteori aberanta a unor examene INM; fata de schimbarea completului de judecata initial investit cu judecarea cauzei (cum a fost cazul in dosarul Rarinca), lucru nu numai interzis de lege, dar care, in orice alta situatie ar putea duce la excluderea din magistratura, asa cum a fost cazul lui Danut Cornoiu, presedintele de Sectie care schimbase completul pentru dosarul parintilor Monicai Macovei.
Candideaza din partea celei mai mari Curti de Apel din tara Lia Savonea, despre care majoritatea judecatorilor nici macar nu stiu altceva decat ceea ce spun “proiectul” sau propaganda din mass-media care o prezinta alaturi de Laura Andrei, presedinta Tribunalului Bucuresti (TB) si de alte cateva judecatoare ca “model” in lupta anti-coruptie. http://www.evz.ro/exclusiv-evz-cine-face-justitie-in-romania-mari-evazionisti-si-politicieni-corupti-trimisi-in-puscarie-de-femeile-magistrat.html
“Lupta anti-coruptie” n-a observat si nu va observa ca sus-mentionatele judecatoare si prietene isi fac impreuna cumparaturile, isi petrec evenimentele de familie si, la nevoie isi judeca reciproc dosarele. Dosar 6536/2/2008 (2304/2008) privitor la fapte de coruptie se judeca la Curtea de Apel Bucuresti (CAB) de 8 ani de zile si e doar in faza de fond. Ar fi “incurcat-o” orice alt judecator pentru o asemenea “tergiversare a solutionarii”. Nu si in cazul acesta unde presedinta CAB il judeca pe sotul presedintei TB, notarul Aurel Jean Andrei, alaturi de Radu Mazare, fostul primar al Constantei. Nu cunosc datele concrete ale cauzei dar imi pot imagina ca ticalosiile cu terenuri s-au facut potrivit sfaturilor notarului. Eram judecator la TB cand am avut ocazia sa constat ce “nefacute” facea notarul Aurel Jean Andrei in materie imobiliara, incheind acte ce incalcau interdictia legala de instrainare a imobilelor nationalizate restituite, nesocotind felul cum se recunoaste o uzucapiune si cate altele. Nimeni n-ar fi indraznit sa faca asa ceva, dar Aurel Jean Andrei era asistentul primului-ministru Adrian Nastase la catedra de Drept international public a Facultatii de Drept de la Bucuresti si nicio sesizare disciplinara la Camera Notarilor Publici, nicio plangere penala nu l-a atins. Nu am loc aici sa descriu cum decurgea judecarea dosarelor lui la Tribunalul Bucuresti, instanta unde, tot cu sustinerea lui Adrian Nastase, sotia lui Jean Andrei a fost promovata vicepresedinta.
Ah, sigur, de vreun an, doi (din cei aproape o duzina de cand e cercetata cauza din dosarul 6536/2/2008, sotii Andrei au avut timp sa si divorteze, asa de forma, ca sa salveze averea ce le va asigura traiul urmatoarelor lor generatii. Si tot pentru a mai disimula retelele de prietenii, in dosarele “sensibile” presedinta Curtii de Apel mai este uneori inlocuita de presedinta sectiei penale, dar neaparat un membru al retelei.
Tergiversarea se face prin stabilirea de termene la cca 3-4 luni, in vreme toate dosarele trebuie sa primeasca termen de solutionare odata pe luna si urmareste implinirea termenului de prescriere a raspunderii penale, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive. La schimb, dosarele de la TB in care se judeca decizii ale presedintei CAB, tot la 3-4 luni primesc termen ( dosar 4287/3/2015) sau poate chiar la un an (9137/3/2013), sau doi ani de cand astepti sa ti se comunice o sentinta (dosar 11907/299/2011) ca sa te saturi “sa mai cauti dreptate”.
Presa a mai scris despre legaturile Liei Savonea cu fostul senator Catalin Voicu, prin sotul sau, avocatul Mihai Savonea, cu care era asociat in exercitarea profesiei de avocat, sau despre “reteaua de la INM” unde si Lia Savonea si Laura Andrei sunt formatori, adica noteaza examenele de promovare ale judecatorilor si isi noteaza intre ele examenele de promovare in functii de conducere. http://www.romaniacurata.ro/revoltator-viitorii-magistrati-la-mana-unei-ciudate-comisii-de-procurori-si-judecatori/
Judecatorii chemati in toamna sa voteze pentru CSM nici macar aceste lucruri nu le stiu. O alta modalitate de a-i tine prizonieri ai aceleiasi retele care controleaza justitia de aproape 20 de ani este volumul de munca ce nu le permite timp liber nici macar pentru stiri. Vreme de 4 ani la TB – Sectia a V-a Civila, volumul de munca era de 9 sedinte pe luna, a cate 40 de dosare, majoritatea cu imobile nationalizate. Recordul meu personal este luna februarie 2005 in care am avut 13 sedinte de judecata. La volumul acesta, redactarea hotararilor se face sambata si duminica, iar timp pentru orice alta activitate nu exista. Inspectia judiciara nu a fost niciodata interesata de situatiile in care volumul de munca nici macar nu permitea judecatorului sa poata citi dosarele si cu atat mai mult sa studieze practica judiciara. Intr-o zi s-a anuntat “inspectie” privitor la redactarea deciziilor cu intarziere. Noi abia asteptam sa ii intrebam cum vad ei munca noastra de salahor. Dupa ce am asteptat cateva zile, grefiera sefa ne-a spus ca nici n-au vrut sa stea de vorba cu judecatorii, “au cerut sa vada incarcatura pe sedinta si au fugit mancand pamantul.”
Majoritatea judecatorilor nici nu stiu cum actioneaza reteaua presedintilor de instanta. Nici eu nu am banuit vreme de cca 13-14 ani. Pentru ca, manipularea repartizarii dosarelor se face prin tehnici care sunt cunoscute doar de membrii retelei, iar asta nu poate fi vazut de cei din afara ei.
Experienta ultimilor ani m-a convins ca “lupta anti-coruptie” in sistemul judiciar nu va veni de la niciun politician, fie el “jucator” sau nu, “providential’ sau nu. In ultimii 27 de ani politicienii nu au cautat decat sa isi asigure concursul Retelei, iar Reteaua a inteles prin “independenta justitiei” abilitatea de a-i satisface pe cei aflati la putere indiferent de provenienta lor politica.
Lupta anti-coruptie poate veni doar din interior, de la judecatorii satui de abuzuri si de “aranjamente”, de umilinte si de inscenari. Alegerile CSM sunt un moment de importanta esentiala, pentru ca e singura ocazie in care judecatorii pot incerca sa rupa lanturile. Dar pentru aceasta, au nevoie sa fie eliberati. De propriile temeri sau constrangeri, de minciuni si de manipulare.
Spre asta tinde si aceasta incercare a mea, prima dintr-o serie mai lunga.
Mihaela Lamiita Ciocea – judecator la Curtea de Apel Bucuresti
Adauga comentariu