Ieri, domnul președinte Iohannis s-a pronunțat în legătură cu teza Laurei Kovesi: “Nu este rolul meu sa interpretez aceste detalii, daca CNATDCU a dat aceasta decizie de neplagiat, atunci iau aceasta decizie de buna”. O spălare pe mâini mai urât mirositoare chiar decât cea cu gaz, după păduchi.
Exact cum anticipasem: în cazul Dragnea consecvență, în cazul Kovesi fofilare și retractare.
E clar, deci, că nu ne putem baza pe cuvântul președintelui nostru. El este respectat sau nu, după cum dictează interesele titularului. Să ne concentrăm, așadar, pe fapte.
Iar faptele din ultimele săptămâni ne arată, fără echivoc, constituirea unei spectaculoase (dar și scandaloase) frății a trei celebri demnitari români, suspectați din greu de încălcarea legii: Kovesi, Băsescu, Iohannis.
Dintre multele aspecte comune, pe care le descoperim astăzi, între Băsescu și Iohannis, unul devine, brusc, de mare actualitate: ambii, pe când erau primari, și-au facilitat cumpărarea unei case prin mijloace ce le-a atras, ulterior, câte un dosar penal. Ambii, deci, pentru probleme aproape identice, sunt acum la mâna justiției. Care poate să-i adâncească în smogul său umilitor sau îi poate declara nevinovați, dându-le liber și elan pentru alte matrapazlâcuri viitoare.
Un prim indiciu de constituire a acestei frății ne-a fost oferit de președintele Iohannis atunci când l-a invitat pe Traian Băsescu la festivitățile de 1 decembrie, acordându-i dispensă de la criteriile sale de integritate, în virtutea cărora fuseseră tăiați de pe listă Dragnea și Tăriceanu. O mână întinsă, deloc dezinteresat.
Ieri, în presă, a apărut știrea că „Procurorii au dat neînceperea urmăririi penale în două dintre dosarele redeschise pe numele lui Traian Băsescu. Proaspăt ales parlamentar, fostul preşedinte ar putea scăpa de investigaţiile a două dintre cele mai cunoscute dosare deschise pe numele său: Casa Mihaileanu şi Căşuneanu”. După care, tot ieri, Băsescu a fost primit cu zâmbete și glumițe la consultările de la Cotroceni, de Klaus Iohannis.
Interesant, nu? Imunitate pe viață pentru președinți. Asta se are în vedere. Odată creat precedentul „Băsescu de neatins”, până la „Iohannis de neatins” nu mai rămâne de îndeplinit decât o simplă formalitate.
Dar unde e Kovesi în această poveste?, veți întreba, făcându-vă că n-ați înțeles din prima. Păi Kovesi e peste tot. Și la minister, și la Parchetul General, și la ÎCCJ. Oriunde se arestează ori se achită oameni. Căci dânsa e „justiția” în persoană. Dânsa îl poate aresta pe Băsescu mâine și pe Iohannis poimâine. Dacă vrea și o mobilizează vreun interes personal.
Doar că, doamna Kovesi, are momentan o problemă: a plagiat, oficial, 4% din teză, ceea ce o cam aduce pe ea la mâna președintelui. El la mâna ei, ea la mâna lui, sunt astfel create premisele unui târg de mare respirație higienică între domniile lor: tu mă speli pe mine, eu te spăl pe tine.
Așadar, să recapitulăm: Iohannis, prin declarația de ieri despre teza lui Kovesi, și-a îndeplinit partea lui de angajament. Kovesi, prin NUP-ul dat lui Băsescu pentru două dintre cele mai grele dosare ale acestuia (știu, dosarele respective nu sunt la DNA ci la Parchetul General, dar v-am explicat: în realitate, doamna Kovesi e peste tot) a desființat amenințările imediate asupra fostului președinte. Destul cât să creeze precedentul pentru închiderea convenabilă a dosarului lui Iohannis, cu casa de la Sibiu, destul cât să-l transforme pe Băsescu, dintr-un virulent opozant al ei și al lui Iohannis, într-un sprijinitor zelos și interesat al justiției, ca pe vremurile lui glorioase, de atotputernicie.
Trebuie să recunosc că încropirea acestui triunghi de suspecți celebri, ceea ce este echivalent cu definirea unui cerc (vicios și infracțional, totodată, dacă mă întrebați pe mine), este o manevră de mare ingeniozitate gangsterească. Traian Băsescu sucit, trecut în slujba celorlalți doi, va ține loc și de PNL ca partid de opoziție aflat în moarte clinică, și de ambasador american, ca pavăză a Laurei Kovesi și a „luptei anticorupție”, pe perioada tulbure care va urma până la clarificarea poziției administrației Trump față de România, și de ciocan pneumatic împotriva PSD, marea amenințare pentru cei trei, care se profilează la orizont.
Un mic amănunt mai au de rezolvat, cred eu, acești rătăciți regăsiți: albirea Elenei Udrea. Aici întrevăd oarece dificultăți. Dar, la câte interese personale sunt în joc, cu siguranță că se vor găsi soluții și pentru asta.
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu