Cristian Hostiuc apreciază că BNR ar trebui să stimuleze mediul de afaceri să investească. Ideea de fond este aceea că, în lipsa curajului de a investi, de a lansa noi afaceri, de a deschide locuri de muncă, economia stagnează:
“Pentru economia românească Isărescu şi BNR reprezintă farul de încredere. Dar acest far trebuie să lumineze mai puternic, să vorbească mai mult, mai ales că a scăzut şi preţul combustibilului. Business-ul de asta are nevoie în acest moment, de vorbe, de semne, ca să capete curaj…
Ca economia, business-ul şi populaţia să aibă curaj, să investească, să ia credite, să se mişte, şi BNR ar trebui să fie mai curajoasă cu semnele, cu vorba, că nu o costă nimic acum.”
Dar este economia dependentă de starea de spirit? “Se mișcă ea mai cu talent” dacă ne lansăm în cheltuieli în loc să fim prudenți? Nu. Sănătatea unei economii este definită de eficiența cu care aceasta asigură alocarea resurselor, adică de exactitatea cu care canalizează factorii de producție către satisfacerea celor mai urgente nevoi ale publicului. Acțiunea antreprenorială nu este rezultatul unor episoade psihotice, așa cum practic a susținut Keynes, în tradiție freudiană. Acțiunea antreprenorială este acțiune calculată, anticipativă:
“Calculul monetar este steaua polară a acţiunii desfăşurate în sistemul social de diviziune a muncii. El este busola omului care se angajează în producţie. Acesta calculează pentru a distinge domeniile de producţie remunerative de cele neprofitabile, acelea pe care consumatorii suverani este plauzibil să le aprobe, de acelea pe care este plauzibil să le dezaprobe. Fiecare pas din sfera activităţilor antreprenoriale face obiectul verificării cu ajutorul calculului monetar. Premeditarea acţiunii planificate devine calculul comercial făcut în avans al costurilor şi încasărilor anticipate. Stabilirea retrospectivă a rezultatului acţiunii trecute devine contabilizare a profiturilor şi a pierderilor…
Există persoane cărora calculul monetar le repugnă, care nu doresc să fie trezite din visele lor diurne de vocea raţiunii critice. Realitatea îi dezgustă; ei tânjesc după un tărâm al şanselor nelimitate. Ei sunt dezgustaţi de micimea unei ordini sociale în care totul este socotit cu luare aminte, în dolari şi penny. Ei îşi prezintă huiduiala drept comportamentul nobil al onorabililor prieteni ai spiritului, frumuseţii şi virtuţii, prin contrast cu josnicia ignobilă şi cu grosolănia spiritelor din lumea lui Babbitt. Dar cultul frumuseţii şi al virtuţii, al înţelepciunii şi al căutării de adevăr, nu sunt obstrucţionate de raţionalitatea minţii socotite şi calculate. Numai reveria romantică este cea care nu poate înflori în mijlocul criticismului lucid. Cenzorul sever al vizionarului extatic este omul socotit, cu mintea limpede.” (Ludwig von Mises)
BNR nici nu ar trebui să reprezinte farul de încredere (bine că nu a spus “farul călăuzitor“) al economiei. Cei care sunt în măsură să orienteze producția sunt antreprenorii, capitaliștii, oamenii care își riscă propria avere sau carieră pentru a veni cu produse și servicii preferate de consumatori. Aceștia sunt singurii motivați și capabili să ia decizii corecte de investiții. Politicienii sunt stimulați, în cel mai bun caz, să facă propagandă și, în cel mai rău caz, să ia resurse de la Gheorghe ca să i le dea lui Petre.
Dacă economia nu turează la 5% anual, așa cum se întâmplă în general în țările în dezvoltare, este pentru că deciziile politice au dus țara mai întâi în criză, după care au accentuat criza (cu creșteri de impozite), după care au împiedicat redresarea rapidă prin măsuri clientelare. Dintre acestea merită să menționă tocmai subvenționarea implicită a sectorului bancar, astfel încât acesta nu a avut motive să-și curețe rapid portofoliul de credite neperformante. Așa că cel mai bun lucru pe care ar trebui să-l facă BNR este… să nu facă nimic. Fiindcă știm de ce este în stare.
Autor: Bogdan Glavan
Sursa: Logica economica
Taranului roman/fermierului , nu ii trebuie credit de la bancheri ca se pune in miscare ( mai ales agricultura si cresterea animalelor), ci trebuie lasat in pace ( deci, sub nici o forma acea concurenta de piata… umar la umar cu “mariile” companii producatoare de cereale si cresterea animalelor).
Pt. ca, i se sapa o groapa fermierului roman ( si nu va mai apuca sa iasa din ea, ba dimpotriva isi sapa propriul mormant). Mai ales, daca va avea pamant de unde sa-si poate extinde fermele si taranurile agricole ( deoarece, vedem in zilele noastre ca e un trend sa dispara pamantul stramosesc, ajungand pe mainile strainilor).
Deci,fermierul/taranul roman poate fi antreprenor cat si capitalist ( daca e lasat in pace, nu intervin lichelele)!