Aventura economică a ţiganilor din satul Toflea (judeţul Galaţi) devine afacere de mare anvergură în zona materialului rulant şi este gata, în acelaşi timp, să lege un bolovan de gâtul economiei naţionale. Ajunşi la Bucureşti, fraţii Gruia Stoica şi Vasile Didilă dau lovitură după lovitură. Povestea lor seamănă cu un episod din bancurile proaste sau din minciunile gogonate. Gruia Stoica însuşi declara în “Forbes România” că vagoanele l-au costat numai 2.000 de mărci. „În baza unui contract, am preluat de la Bulgaria mai multe vagoane pe care ei nu ştiau cum să le recupereze din Serbia. Am riscat într-o ţară răvăşită de război, am identificat vagon după vagon şi le-am adus în România”, afirmă Gruia în „Forbes România”.
Preluarea contractelor, apoi a directorilor CFR care le-au semnat pentru CFR Marfă, apoi preluarea unei părţi din materialul rulant şi, în cele din urmă, preluarea transporturilor din România (adică ocuparea progresivă a pieţei deţinute de cunoscuta firmă de stat din România), toate au presupus nenumărate alte operaţiuni spectaculoase. Una dintre cele mai mari lovituri a fost cea dată prin crearea companiei Rolling Stock Company, în asociere cu CFR şi Raiffeisen Bank. Ingineria a însemnat trecerea a mii de vagoane de la societatea de stat la o nou înfiinţată societate, ca mai apoi, aceste vagoane, pierdute prin România, să ajungă în grupul de firme ale lui Gruia Stoica. Este vorba de 6.400 de vagoane de marfă şi de 79 de locomotive din aşa-zisul parc rece.
Cine este marele investitor cu care s-a asociat CFR Marfă?
Cine citeşte articolul Danei Banzea din “Forbes România” 2012 şi dă peste declaraţiile lui Gruia poate să cadă pe spate. Omul nostru din Toflea îşi face singur un portret de anvergură europeană, nu de bişniţar de fier vechi strâns de ţiganii din sudul Moldovei de prin uzinele dezafectate la Tecuci, Adjud şi Galaţi.
”Gruia Stoica deţine patru fabrici de construcţii, reparaţii şi modernizări vagoane de călători şi marfă, în România (Remar Paşcani şi Reva Simeria), Ungaria (Grampet Debrecen) şi Serbia (FZV Zelvoz Smederevo). În curând, Grampet se va extinde şi pe piaţa transportului feroviar din Cehia, Slovacia şi Serbia, iar în Kazakhstan şi China vor fi înfiinţate case de expediţii. Grampet se află în tratative cu Ministerul Transporturilor din Republica Moldova pentru înfiinţarea, împreună cu Căile Ferate Moldoveneşti, a unei fabrici de reparaţii material rulant. Remar Paşcani reconstruieşte şi modernizează în acest moment trenuri Diesel de călători, care circulă în Republica Moldova, cu posibilitatea de a dezvolta acest produs şi în spaţiul CSI.“ (Dana Banzea, “Forbes România”, 2012)
Cât de mare este micuţul Gruia?
Cine citeşte o asemenea relatare înţelege cât de adevărată este o zicală românească. ”Tot ţiganul îşi laudă calul”, zice pagina din Dicţionarul de paremiologie românească. Aşa şi Gruia Stoica. În Bulgaria are doi angajaţi şi a încercat să participe la privatizarea căilor ferate bulgare. A fost respins. În Ungaria nu a fost acceptat. Iar în Serbia a câştigat licitaţia pentru uzina de la Smederevo, dar nu a respectat caietul de sarcini, adică nu făcut investiţiile promise şi a fost dat afară. Aşadar, anvergura europeană a marelui investitor de Toflea ţine de la locul naşterii până la Tecuci, Galaţi şi până în culisele Palatului Victoria şi ale Ministerului Transporturilor. Restul e numai proverb românesc.
Adevărul din gura unor oameni de la CFR
Ce spun oamenii din CFR Marfă care se tem să vorbească? Fie de teama şefilor, fie din cauza fricii de mafia ţigănească. Unii l-au poreclit Mengele pentru viteza cu care decide tăierea oricărui fel de uzină sau de vagon.
”Au încropit o afacere care pe hârtie arată frumos. Au zis că CFR-ul pune vagoanele, Gruia vine cu capacităţile de reparaţie de la Simeria şi Paşcani şi Raiffeisen Bank, cu banii pentru credit. Vagoanele reparate se închiriază unor transportatori şi câştigul obţinut se împarte între participanţii la operaţiunea numită Rolling Stock Company. Zis şi făcut! CFR-ul a pus vagoanele stricate, împrăştiate prin toată România. Dar nu le-a numărat nimeni. La preluare, o comisie ar fi trebuit să facă recepţia vagoanelor stricate, care prin ce triaje erau şi în ce stare, pentru a putea ulterior evalua contribuţia GFR-ului. Era o treabă de făcut vagon cu vagon, pentru că în funcţie de ce s-ar fi făcut la fiecare unitate s-ar fi calculat şi contribuţia la beneficiu. Adică s-ar fi decontat legal operaţiunea. Şi este vorba de mii de vagoane care rămân sau ar fi trebuit să rămână proprietatea statului român prin CFR Marfă. Predarea vagoanelor a fost făcută numai pe hârtie. Adică nişte iresponsabili au semnat că au fost predate pentru reparat. Cineva de la Rolling Stock Company a semnat preluarea deşi nimeni nu ştie unde sunt vagoanele şi mai ales în ce stare. Şi cât costă repararea lor. Adică de câţi bani urmează să fie raparat fiecare vagon! Exact ca şi camioanele de pe hârtie băgate de Gruia Stoica în Combinatul de la Galaţi. Nimeni nu a mai ştiut câte erau. La un moment dat, au zis că lipsesc peste 1.025 de vagoane. Cam de 50 de milioane de euro. Şi unul Constantin Zaharia, adus de la Galaţi, a semnat. Un număr de 1.025 de vagoane au trecut de la CFR Marfă la GFR-ul lui Gruia şi Didilă, aşa, ca nişte floricele de porumb, dintr-o pungă în alta.”
Hoţii de vagoane
Iată cum această afacere a fost descrisă cu lux de amănunte de portalul ZiuaNews.ro:
”O inginerie patrimonială demarată în timpul mandatului îndeplinit de Ludovic Orban a fost acum finalizată de către ministrul Ovidiu Silaghi.
Printr-o inginerie administrativă, 1025 de vagoane deţinute de CFR Marfă au trecut, prin intermediul unei alte firme – Rolling Stock Company Bucureşti, în custodia Grupului Feroviar Român (GFR), deţinut de către afaceristul gălăţean Gruia Stoica. Astfel, pe data de 12.12.2012, directorul general al CFR Marfă, Constatin Zaharia, a convocat Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) pentru “modificarea listei vagoanelor care se constituie aport în natură al CFR Marfă la capitalul SC Rolling Stock Company SA prin înlocuirea unui număr de 1025 de vagoane care nu au putut fi îndrumate la uzinele reparatoare, cu vagoane de aceeaşi valoare totală şi caracteristici tehnice care permit manevrarea şi expedierea lor la uzine reparatoare”.
Zmeii lui Silaghi de la CFR Marfă
Convocarea AGA de la CFR Marfă, la sfârşitul săptămânii trecute, pentru transferarea acestor vagoane, a surprins pe cei care monitorizează activitatea pe calea ferată, mai ales că trei dintre cei cinci reprezentanţi ai MTI în AGA sunt personaje controversate. Cei trei zmei împuterniciţi de ministrul Ovidiu Silaghi să reprezinte interesele statului în AGA la CFR Marfă sunt Gheorghe Huţanu, Laszlo Sajtos şi Claudiu Dumitrescu.
Gheorghe Huţanu este directorul Corpului de Control al MTI şi a fost cercetat de DNA pe vremea când era şeful Gărzii Financiare Mureş pentru “trafic de influenţă, complicitate la trafic şi abuz în serviciu”, fiind acuzat că ar fi ajutat un om de afaceri italian, Riccardi Orlandino, „să evite” controalele financiare desfăşurate de Gardă. „Taxa de protecţie” pe care se pare că ar fi solicitat-o Huţanu şi un complice de-al său, pretins general SIE, s-ar fi ridicat la 135.000 de euro.
Al doilea zmeu din AGA este Laszlo Sajtos, director general al Direcţiei Generale Infrastructură şi Transport din MTI care a fost implicat în traficul internaţional de maşini furate şi pus pe acest post printr-un concurs cu dedicaţie la care a participat doar un singur concurent. Cel de-al treilea reprezentat al MTI este Claudiu Dumitrescu, care, de opt ani, este directorul direcţiei care răspunde de întreaga infrastructură feroviară din România şi fără acordul căruia nu se poate mişca nicio o piatră de la calea ferată. Omul care a tras sforile ca să se convoace AGA pentru 12.12.2012 este controversatul liberal Antonel Tănase, în prezent consilier al lui Ovidiu Silaghi, care este preşedinte al Consiliului de Administraţie al CFR Marfă.
Echipa zmeilor lui Silaghi de la CFR Marfă este întregită de directorul general, Constantin Zaharia, teleportat în fruntea companiei de la pensie, după o activitate controversată prin diverse structuri ale căii ferate. Practic, trioul Huţanu, Dumitrescu, Sajtos şi tandemul Zaharia – Tănase, susţinuţi de către secretarul de stat Septimiu Buzaşu şi ministrul Ovidiu Silaghi şi-au dat mâna ca să facă jocurile pentru falimentarea CFR Marfă dar, în acelaşi timp, ca să prospere firmele controlate de Gruia Stoica.
Împrumutul devalizator
Istoria acestui tun a început la sfârşitul anului 2007. Pe data de 06.12.2007, ministrul transporturilor de atunci, Ludovic Orban şi secretarii de stat Antonel Tănase şi Septimiu Buzaşu au mandatat pe directorul de atunci al CFR Marfă, Graţian Călin, să înfiinţeze o societate mixtă cu GFR pentru închirierea vagoanelor, societate pe care au denumit-o “Rolling Stock Company” SA.
La sfârşitul anului 2007, pe când era director general adjunct al CFR Marfă, Graţian Călin a contractat un credit înrobitor de la un consorţiu de bănci austriece, în vederea acoperirii unor datorii de 120 milioane de euro ale CFR Marfă. Însă banii au fost risipiţi pe reparaţii utopice de locomotive şi vagoane, în condiţiile în care, atunci când a preluat conducerea CFR Marfă, aceasta avea în conturi 60 milioane de euro.
Împrumutul de 120 de milioane de euro a fost contractat de Călin Graţian, deşi acesta ştia că societatea nu poate returna banii, riscând astfel să intre în incapacitate de plată. Pentru a se asigura că nimeni nu îi perturbă planul de a devaliza CFR Marfă, Călin Graţian a gajat la consorţiul bancar austriac de la care a împrumutat banii toate activele CFR Marfă şi toate contractele, mai puţin câteva mii de vagoane şi câteva zeci de locomotive pe care le-a oferit Grupului Feroviar Român, prin crearea unei societăţi mixte.
Transferul cu bătaie lungă
Iniţial, societatea “Rolling Stock Company” a avut trei acţionari persoane juridice – SNTCFM CFR Marfă (41,9999 %), GFR (39,9998 %) şi Raiffeisen Bank România (17,9971%) şi doi acţionari persoane fizice – Vasile Didilă(0,0025%) şi Viorel Negruţ (0,0025%) al căror aport în capital a fost de câte 10.000 de lei. În această asociere, CFR Marfă a intrat cu un capital social constituit din 79 de locomotive şi 6.400 de vagoane, GFR cu aport în numerar de 159.040.000 de lei, iar Raiffeisen Bank România cu 71. 560.000 de lei.
Ulterior, mai exact pe 24.11.2008, Raiffeisen Bank România i-a notificat pe ceilalţi doi acţionari persoane juridice de la “Rolling Stock Company” că va transfera acţiunile deţinute către GFR. Pe data de 23.12.2008, când toată lumea era pregătită de Crăciun şi urma să instaleze un nou Guvern, AGA de la CFR Marfă a aprobat transferul acţiunilor de la Raiffeisen Bank România către GFR şi, astfel, GFR a deţinut 51% din acţiunile de la “Rolling Stock Company”, iar CFR Marfă a devenit acţionar minoritar cu 49% . Astfel, aportul în natură al CFR Marfă la “Rolling Stock Company” a fost evaluat la 166.999.000 de lei, fiind compus din 30 de locomotive şi 5.831 de vagoane.
Ulterior acestui transfer, “Rolling Stock Company” reclamă că “un număr de 1.025 de vagoane nu au fost reparate din cauza stării tehnice a vagoanelor sau a infrastructurii care nu a permis manevrarea şi expedierea acestora către uzinele reparatoare”. În prezent, “Rolling Stock Company” are trei administratori: Paul Coman, Ion Constantinescu şi Dumitru Vizante Tomoni”……”În ultimii patru ani, CFR Călători a încheiat cu Remar Paşcani un număr de 11 contracte în valoare de 347.914.000 de lei pentru activităţi de modernizare vagoane şi 23 de contracte, în valoare de 19.360.000 de lei, pentru reparaţii vagoane. În aceeaşi perioadă, Remarul 16 Februarie Cluj a câştigat 19 contracte, în valoare de 218.844.000 de lei, pentru modernizare de rame electrice şi LDH şi trei contracte, cu o valoare de 2.839 de lei, pentru reparaţii vagoane. De asemenea, CFR Călători a încheiat cu Astra Vagoane Călători Arad un număr de 18 contracte în valoare de 675.735.000 de lei pentru construcţia de vagoane noi, 22 de contracte cu o valoare de 30.587.000 de lei pentru reparaţii vagoane şi patru contracte în valoare de 14.160.000 de lei pentru reparaţii automotoare Desiro”, potrivit CFR Călători.
Astra Vagoane Călători, Remar Paşcani, Remarul 16 Februarie, IRVC CFR SIRV Braşov şi Atelierele Griviţa sunt doar câteva dintre firmele româneşti care desfăşoară activitate în domeniul reparării sau realizării de material rulant, care au încheiat în ultimii ani contracte în valoare de milioane de euro cu CFR Călători.
Aproape toate contractele au fost încheiate după acelaşi tipar, fără publicarea unui anunţ prealabil, la licitaţie prezentându-se o singură firmă, care era declarată câştigătoare. Astra Vagoane Călători din Arad este firma care a câştigat de-a lungul timpului contractele cu valorile cele mai mari. Menţionăm doar contractul în valoare de peste un miliard de lei (peste 250 de milioane de euro), fără TVA, câştigat la data de 10 decembrie 2009 pentru construcţia de vagoane noi tip InterRegio, potrivit Sistemului Electronic de Achiziţii Publice (SEAP). Durata acordului-cadru semnat cu SNTFC CFR Călători este de 48 de luni, respectiv 10 decembrie 2013. Astra Vagoane Călători aparţine omului de afaceri Valer Blidar.
O altă firmă, cunoscută pentru contractele grase încheiate cu CFR Călători este Remar Paşcani. Societatea Remar Paşcani este controlată de Grup Feroviar Român (GFR), parte a grupului Grampet, deţinut de omul de afaceri Gruia Stoica (73,3%) şi Adriana Didilă (26,6%). Remar Paşcani a câştigat la data de 15 iulie 2009 un contract în valoare de 699.400.000 de lei (peste 166 de milioane de euro), pentru servicii de modernizare vagoane, potrivit SEAP. La licitaţie a fost depusă o singură ofertă, care a şi fost declarată câştigătoare.
Pe lista celor mai mari beneficiari ai contractelor încheiate cu CFR Călători se află Călin Mitică, acţionarul majoritar al firmelor Remarul 16 Februarie şi Sirv Barşov, cercetat de DNA, alături de fostul director al CFR Călători, Alexandru Noapteş. CFR Călători a încheiat, la sfârşitul anului trecut, cu Sirv Braşov un contract în valoare de 316.920.000 de lei, fără TVA, pentru modernizare vagoane suburbane de călători clasa I şi a II-a, potrivit SEAP. Contractul are o durată de doi ani, iar IRVC CFR SIRV Braşov a fost singura firmă interesată de acest contract. Un alt contract câştigat de firmele lui Călin Mitică, respectiv Remarul 16 Februarie, a fost încheiat în 2008, având o valoare de 188 de milioane de lei pentru furnizarea a maximum 40 de rame electrice. Potrivit site-ului societăţii Remarul 16 Februarie, “un pachet de acţiuni de 32,96% aparţine SC Transferoviar Grup SA, 32,01% aparţine doamnei Băiculescu Monica, 6,54% este al Nova Cominvest SRL Bucureşti, iar 28,49% aparţine altor acţionari”.
De ce nimeni nu vede tandemul Gruia-Didilă Călin Mitică
Despre afacerile lui Gruia Stoica şi Vasile Didilă ştie aproape toată lumea. Şi din Ministerul Transporturilor, şi din guvernele Boc, Ungureanu şi Ponta I (Victor Ponta a fost sponsorizat pentru raliuri de acelaşi Gruia Stoica prin firmele sale). Gruia şi Didilă sunt apropiaţi de toate partidele. Şi de PDL, şi de PSD, şi de la liberali. Gruia Stoica se laudă peste tot cu prietenia sa trainică pe care i-o poartă tânărul premier. Şi-a făcut şi vacanţe şi cu Sorin Blejnar. Cu Elena Udrea şi cu Cocoş este la cataramă. Cu directorii de la Ministerul Transporturilor, la fel. El îi pune, el îi dă jos. Şi pe cei care l-au servit i-a angajat mai apoi la GFR, Grampet şi celelalte firme ale sale. De isprăvile lui Gruia ştiu inclusiv serviciile secrete româneşti. Dar nimeni nu a reacţionat la modul ferm. Adică nu a dispus declanşarea unor anchete şi identificarea neregulilor şi aranjamentelor care au dus CFR Marfă la situaţia de acum. — (Va urma) —
autor: Victor D. Popescu
sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu