Dreapta în zigzag

Scria cineva despre “obscurul politician Mihail Neamţu”. O fi, dar Neamţu a devenit din ce în ce mai obscur pe măsură ce s-a băgat, cu orice preţ, mai în faţă. Când stătea în fundal, chiar şi în fundalul lui Pleşu, era mai vizibil. Pentru că avea “viitor”. Acum are doar un trecut. Considerat de comentatorii politici dubios. De om care dă din coate în toate cele patru orizonturi.

Iată, de exemplu, dl Cristian Teodorescu se miră de capacitatea lui Neamţu de a-şi ţine respiraţia. Şi de a şarja după bătălie:
“În timpul răfuielii dintre baroni şi reformiştii din PDL Neamţu a tăcut prudent, aşteptînd să vadă cine cîştigă, pentru a-şi lipi principiile de aripa victorioasă […] N-ar fi atacat-o pentru nimic în lume pe Elena Udrea pe vremea cînd Baconschi şi Paleologu îşi declarau pe întrecutelea admiraţia faţă de ea. Pe atunci Neamţu tămîia nediferenţiat PDL-ul.

Cînd a picat Udrea, nu s-a grăbit să-i aplice copita de graţie […] De-abia după ce s-a convins tînărul teolog că PDL a ajuns pe mîna lui Blaga, a luat-o pe Udrea în cătare şi a început s-o flageleze cu şfichiul crezului său adaptat împrejurărilor. Cucernicul apucat s-a repezit la ea bărbăteşte, să-i facă vînt cu anticipaţie din alianţa de centru-dreapta pe care-o vămuieşte Blaga, gîndind că-i face de-o jubilaţie şefului. Însă, oricît n-o înghite Blaga pe fosta şefă a cancelariei lui T.B. […] ca să nu-l întristeze pe revenitul la Cotroceni, s-a simţit dator să-l canonească pe Neamţu şi să-i explice că nu se face să-şi spele indispensabilii pe facebook.

A intervenit şi Monica Macovei să anunţe, imparţială, că asta e aşa o ciondăneală de început şi că între cei doi se va aşterne armonia. Pe scurt, dacă-i ordin, lui Neamţu odată i-a trecut şi agitaţia şi sacra indignare şi astfel dreapta lui inocentă a intrat în parteneriat cu dreapta trecută prin multe a Elenei Udrea.”
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/alianta-dreptei-inocente-cu-dreapta-trecuta-prin-multe-neamtuudre-83653.html

De obicei, în politica românească, ori nu ştim de unde a apărut cineva, ori habar nu avem cine îl ţine în braţe. În cazul lui Neamţu, alegătorii par a nu şti de unde a apărut personajul pe care ştim cine îl ţine în braţe. Horia Neamţu lasă impresia că s-a născut, perfect antrenat pentru datul din coate, direct din capul lui Zeus. Dar nu e adevărat. Neamţu şi-a exersat datul din coate mai întâi în diviziile de tineret.

Acolo unde, acum câţiva ani, îi placa pe aliaţii săi de astăzi, Adrian Papahagi şi Toader Paleologu. Răspunzând în Dilema veche unui articol al lui Adrian Papahagi în care acesta, vorbind de o nouă generaţie de dreapta, comisese oroarea de a nu-l menţiona pe Neamţu, tânărul bavarez scria ridicându-se pe vârfuri:
“Cei obişnuiţi cu strategiile impudice de autopromovare ale grupării Bădiliţă & Paleologu & Papahagi nu pot să nu aibă de la început o vagă bănuială […] Adrian Papahagi ne anunţă că se pregăteşte pentru cîteva isprăvi domestice. Urmează ritualul deja împămîntenit de tămîiere a operelor, pesemne marginalizate, semnate de doi mari exilaţi. E vorba de Cristian Bădiliţă (campion recent al invectivei grobiene) şi, din nou, Toader Paleologu (expert al necrologului autoreferenţial) […] Bărbaţi “katehontici”, cei menţionaţi participă, pesemne, la un destin istoric neştiut “într-o ţară fără maeştri”. Să nu ne înşelăm. Chiar după zeci de foiletoane auctoriale, Cristian Bădiliţă şi Toader Paleologu n-au spus încă totul despre sine. Geniul lor graseiat are de predat încă o lecţie de dirigenţie. În plus, junii pedagogi ai naţiunii invită acum la afilieri spontane.”
http://arhiva.dilemaveche.ro/index.php?cmd=articol&nr=&id=629

Dacă astăzi a intervenit diplomatic Vasile Blaga pentru a-i reaminti lui Neamţu farmecele de partid şi de stat ale Elenei Udrea, la vremea polemicii lui Neamţu cu Adrian Papahagi a intervenit sectoristic Teodor Baconsky, care a întrebat sastisit “La ce bun?” atâta zarvă şi i-a readus pe cei doi înapoi la “linia partidului”. Care nici nu era o linie, ci mai degrabă un zigzag. E coloana vertebrală a celor care dau mereu din coate. Şi traiectoria agitată a celor care, pentru că s-au dat de prea multe ori peste cap, rămân muşte şi nu mai redevin Feţi-Frumoşi. [1]

Note

[1] Am afirmat cândva că, pentru mine, “singura Românie respirabilă e România veche, neintegrată”. M-a luat la rost, tendenţios, Mihail Neamţu: “Cât de veche? ne putem întreba. România în care propunerea numerus clausus interzicea studenților evrei să învețe la Universitate?” Apologetul legionar Neamţu şarja, din nou, după bătălie. Vezi întreg episodul aici: http://constiinte.ro/polemica-neoconservatorul-sintetic .

Mircea Platon

sursa: focuriinnoapte.blogspot.ca