Multă lume nu înțelege modelul chinezesc de economie: majoritatea avem impresia că în economie se bat niște companii, niște corporații, și cele care oferă cel mai bune produse și servicii alea câștigă piața.
Nu și în China. Când auziți de Xpeng sau Nio sau BYD acolo este vorba despre Shenzen sau Guanghzhou sau Shanghai. Nu e vorba doar despe CEO sau directori de firme ci și despre secretari de partid, primari sau șefi de prefecturi. Competiția e acerbă și se dă între prefecturi. Să luăm cei trei producători de mașini electrice: BYD Nio și Xpeng. În 2003 o firmă de baterii se apucă de făcut mașini electrice. Prefectura Shenzhen dă prima comandă de autobuze electrice un lot pentru transportul public. Și cumpără și mașini la secretarul de partid și la primării și prste tot. Oferă facilități fiscale, își pune omul de la partid în consiliul de administrație, toate bune și frumoase. În 2014, prefectul din Guangzhou zice: ia stai vere, de ce să cumpărăm noi mașini de la shenzenezi, noi nu putem să facem mașinile noastre? Și susține compania Xpeng să facă mașini la ei. La fel și prefectura Shanghai cu Nio.
Ce vreau să subliniez: competiția internă este cea care face firmele chinezești să prospere și competiția internă din partid este cea care face ca politicienii chinezi să fie cei mai buni administratori. Când ptefectura ta are și fabrică auto și producător de telefoane și făbricuțe de chinezării, atunci prefectura ta se îmbogățește și te face și pe tine mai bogat. Și când îți iei comisionul din profitul de la firma unde ai acțiuni asta sigur că te motivează să fii un bun prefect sau un bun primar sau un bun consilier local.
Imaginați-vă că în România politicienii ar fi plătiți din profitul economic al regiunilor pe care le administrează: primarul de la Galați își ia comision dacă șantierul are profit, consilierii județeni din Oradea își iau comision din profitul din încasările județului, șamd. Și ar avea și autonomie decizională dar și răspundere materială pe măsură. Bun, veți zice: da, dar o să fure de la oameni ca și până acum. O să ia profit dar nu asfaltează străzi, nu bagă canalizare, nu modernizează nimic. Aici intervine alt aspect al modelului chinezesc: sondajele de satisfacție a beneficiarului (a cetățeanului): dacă un primar sau un prefect primește notă mică acela zboară din funcție. Cum sunt notați politicienii chinezi de către cetățeni? Prin aplicații pe telefon. Și tot prin aplicații politicienii află și doleanțele cetățenilor: că a apărut o groapă în asfalt pe bulevardul cutare, că lipsește o bordură pe trotuarul cutare, etc. Și politicienii se execută că altfel le scade ratingul și sunt înlocuiți cu altul mai bun.
Să nu cădem în păcatul ignoranței și să credem că la chinezi corupția și incompetența sunt omniprezente ca la noi. Greșit: administratorii chinezi sunt printre cei mai bine pregătiți și mai competitivi din lume. Multe corporații nu au așa oameni bine pregătiți.
Și că veni vorba, care e diferența dintre modelul chinezesc și cel americănesc (occidental): în China guvernul controlează corporațiile în folosul cetățenilor pe când în SUA (în Occident) corporațiile controlează guvernele în folosul propriilor acționari.
Autor: Dragomir Daniel Tiberivs
Adauga comentariu