Socrate a pus o întrebare incomodă: dacă ai fi grav bolnav, ai lăsa mulțimea să voteze cine te operează prin vot democratic, sau ai prefera să te opereze un doctor cu competențe chirurgicale?
Dar atunci când e în joc soarta a milioane de oameni, de ce apelăm la votul universal și punem în funcții decizionale oameni în urma unui concurs de popularitate?
Nu democrația per-se ura Socrate, ci votul universal și consecințele acestuia: faptul că și prostul și deșteptul, și hoțul și cinstitul, și omul cu intenții rele și ăla cu intenții bune au același număr de voturi: câte unul de căciulă.Și asta face ca democrația să selecteze oameni din ce în ce mai incompetenți, din ce în ce mai proști până ce societatea respectivă se autodistruge. Și de-a lungul istoriei exemple sunt cu duiumul.
Ironia sorții face ca Socrate să plătească prețul suprem pentru opiniile lui nepopulare și incomode. Un juriu de cetățeni (care nu aveau competențe juridice) votează în mod “democraric” sentința de a-l condamna la moarte.
Avem în fruntea țării o coaliție de guvernare și o majoritate parlamentară votată în urma unui concurs de popularitate, nu pe bază de merite și competențe. E dreptul lui nea’ Ion că e și el om să voteze și să pună în fotoliu de parlamentar un deputat sau un senator. Dacă îl întrebi cine e deputatul lui, nu știe. Dacă îl întrebi cine e senatorul și ce inițiative legislative a avut, nu știe.
Dacă în schimb îi zici de Socrate și despre opiniile sale politice și nu știe cine e, tu să îi zici că a fost antrenor la Panathinaikos până să vină Mutu la națională. Ăhăăă… dă dămult de pe vremea când activa Sportu Studențesc în prima divizie.
Autor: Dragomir Daniel Tiberivs
Adauga comentariu