România n-a fost și nici nu o să fie vreodată un stat cu pretenții la nivel european sau mondial. Deși suntem țara cu a șaptea pondere din Uniunea Europeană, suntem de fapt, tot timpul, la coada Europei. Noi încă ne integrăm în Europa, deși suntem în NATO din 2004 și în UE din 2007, iar geografic suntem aici încă de pe timpul dacilor.
Liviu Dragnea a reprezentat, după mult timp, o alternativă la discursul inept despre integrarea României – la noi refrenul cu integrarea e o chestie perpetuă, și nepoții noștri o să fie ținuți tot la marginea Europei pentru că nu sunt suficient de… integrați.
În 2016, Dragnea vorbea despre România reală, despre români, despre economia românească, despre leu și mai puțin despre integrare. A fost primul politician român care s-a întrebat public ce ne dă nouă UE. Nu că nu ne-ar da, nu că nu există beneficii, ele există, dar hai să vedem câte sunt și care este ponderea lor. A fost primul politician care a pus problema multinaționalelor – ele sunt foarte bune, angajează oameni, dau salarii peste medie, hai să plătească și taxe la statul român dacă tot fac business aici. Tot Dragnea a început și discuția despre BNR, despre cine controlează cursul și ROBORUL. Apoi, tot el a vorbit despre dublul standard la nivelul UE, o temă mare în Europa de Est, dar fără ecouri la noi. În final, Dragnea a vorbit și despre agricultură, despre potențialul României în acest domeniu și, poate pe ultimul loc, Dragnea vorbit și despre Justiție, despre Statul Paralel și Protocoale.
Așadar, discursul lui a lezat multe interese, a scos pentru prima dată România din adormire. Poate să nu-ți placă PSD, dar la unele din temele propuse sigur ai rezonat și tu. Evident că pe lângă toate acest lucruri bune au fost și multe gafe, multe greșeli și mult amatorism provincial.
Guvernele puse de Dragnea nu au fost vreo lumină, dar depinde cu cine le comparăm, că în termeni economici fac oricând de râs guvernul Cioloș. Dragnea a încercat să scape de pușcărie, da, tot ce e posibil, dar cine nu ar fi încercat în locul lui? Interesant este că el a încercat, dar nu făctut totul pentru asta – și vedem acest lucru acum.
Dragnea a fost un lider rudimentar, fără arta diplomației și a negocierii, fără mânuși. Dar a avut viziune, a vrut o Românie mai bună, prosperă și a plătit pentru asta.
Autor: Alexandru David