După cum bine scria o prietenă, ”toți cei care de la bun început ne-am opus dictaturii sanitare suntem în mare formă și la ora asta, unii după ce au fost declarați pozitivi fără să simtă nimic”, în timp ce mulți dintre speriații care au stat pe sub paturi cu trei rânduri de măști și dezinfectantul sub limbă au făcut diverse forme, mai mult sau mai puțin severe, de boala lui Fauci. Adică taman ăia care ne tot învață (și acum!), vorba lui Mircea Badea, ”cum să ne protejăm” (!) – e ca și cum i-aș învăța eu pe prietenii din Germania cum să fie punctuali.
Din martie și până acum am luat contact cu zeci de bolnavi care fuseseră ”testați pozitiv”.
Nu am purtat mască nici la spital, exceptând situațiile în care mă aflam într-o ședință cu paranoici sau atunci când mă apropiam de pacienți care ar fi putut fi deranjați de lipsa măștii pe nasul meu.
Am participat la competiții de bridge și am stat, după concurs, cu prietenii la bere și la povești. Ne-am îmbrățișat, ne-am pupat, am vorbit unul cu celălalt de aproape. Adică așa cum fac oamenii normali, nu psihopații.
Am participat la mitingul din 19 septembrie, din Piața Universității, unde măcar jumătate dintre cei prezenți au ținut să mă îmbrățișeze.
Am avut o viață normală în toate aceste luni de minciună, am râs cât am putut de înșelătoria uriașă la care popoarele lumii sunt supuse, dar am plâns în secret pentru fiecare om necăjit pe care-l vedeam că suferă din cauza derbedeilor din politică și din mass-media.
Am declarat în februarie că vreau să mă infectez și se pare că am reușit abia în iulie când, pentru câteva zile, am avut o stare de astenie extremă nejustificată.
Am mii de prieteni, sute de medici în întreaga țară cu care relaționez, sute de pacienți care au numărul meu de telefon și se pot astfel consulta cu mine. Cu toate astea, în 10 luni, nu cunosc decât două cazuri care au făcut forme severe ale acestei viroze. Nu pot scrie mincinos dacă doar atât am cunoscut. Dacă eu, cu atâtea conexiuni, nu știu de multe cazuri grave, unde sunt acele mii de morți, cine le cunoaște, dacă eu nu?
În primele zece luni ale anului, numărul total de decese din România este inferior numărului total de decese din 2019.
Și atunci, mă întreb și eu: ce este cu toată mascarada asta? De ce trebuie să distrugem economiile țărilor? Cui folosește?
Autor:
Sursa: activenews.ro
Domnule doctor, va respect de multa vreme si-mi place cum ginditi, apreciez curajul d-voastra de a spune ce ginditi. Faceam bascalie de credinciosii bisericii covid 19, dar purtam masca fix din motivele d-voastra (ca sa evit tensiune si conflictul cu cei pe care ii numeam fanatici). Am luat virusul, in ciuda mastilor si spirtului medicinal, in ciuda distantei fizice si a evitarii bailor de multime din malluri si alte alea. Un test antigen acasa, doua teste RT PCR la spital, inca un test antigen la revenirea acasa. Eu, intre 1973 si 2020 nu am fost internat in spital. Nu am avut de ce. Sint fobic de ace, halate albe si injectii. Faceam cam la patru ani o data gripa, nu foarte rea, fara temperatura mare, o duceam pe picioare. Dar fiind diabetic, hipertensiv si supraponderal, avind 39,7 temperatura si saturatie cu oxigen 88% si o stare generala foarte rea (parca ma lovise trenul) si fiind si speriat de decesul unui prieten foarte sportiv si sanatos, m-am dus voluntar la spital. Clexanul si azitromicina nu m-ar fi putut asjuta prea mult, daca stateam acasa. Cu masca de oxigen si perfuzii, cu Redemsivir si anticoagulante, m-au pus pe picioare intr-o saptamina. Am 20% din capacitatea pulmonara afectata. Deci, nu e gripa, nu e guturai, ci ceva extrem de dur, daca forma virala si reactia organismului sint puternice. Statistica si retorica nu m-au aparat. O spun cu regret, am fost destul de aproape sa dau coltul. Daca mai stateam acasa. Asa ca fiecare vorbeste fix potrivit experientei avute. Eu nu mai pot acum sa fac bascalie de naivi si fanatici, fara sa-i sustin sau sa-i admir. Virusul poate fi foarte rau, depinde de organism si de formula sa. Iar experienta bolii si a spitalului nu le recomand nimanui. Parerea mea.