În atari condiții, a dispărut presa, libertatea de opinie, viața în sine fiind amenințată. Totul funcționează la limita de avarie, când mai funcționează. Nu este o imagine apocaliptică, este rezultatul firesc al anilor de exterminare continuă a suflului democratic. Partidele politice pornite din același punct, securisto-comunist, n-au avut decât de gestionat consilii de administrație, ministere, afaceri fabuloase. Calitatea morală a politicienilor este inexistentă, această situație generând un real spectru toxic în mediul administrației publice. Așezarea vieții interne a României este împinsă peste zeci de ani, o iluzie .
Teribila întrebare care se profilează cu tot mai multă acuitate este, ce-i de făcut ? Poate înaintea tuturor lucrurilor ar trebui o separare a politicii de serviciile secrete, sub controlul societății, și o definire mult mai exactă, democratică, a acestora. Obișnuită cu Securitatea, având chiar reflexe dobândite pentru această activitate, societatea românească ar trebui adusă la realitatea adevărurilor umaniste. Noul mixaj de Securitate și Politică a produs o subțiere a reacțiilor mediului politic la problemele sociale majore, balansând întreaga activitate spre o lume închisă, secretizată.Încât, o altă consecință directă a securismului este sărăcia, înapoierea.
Confiscarea României nu mai poate continua decât cu prețul unei dictaturi generalizate, în care vor fi atrase, concentric, toate categoriile profesionale spre iluzia salvării. Așa s-a infiltrat fosta Securitate, virusând orice posibil demers democratic, eliberator . Suficiența de astăzi a mediului politic manifestată prin dinozaurii care fac legea istoriei românești, este ea însăși antipatică, instigatoare. Nimeni n-a rezistat acestor dinozauri care și-au impus propria camarilă de la un capăt la celălalt al sistemului. Accesul acestora, fără nicio stavilă, la imensa logistică subterană a Statului a menținut continuitatea unei puteri de natură criminală. Astăzi, de pe pozițiile puterii economice dobândite, a unui control sufocant al tuturor pârghiilor, s-a constituit o noua clasă identică aceleia avându- i lideri pe Dej, Pauker and comp. Fără nicio exagerare.
Dizidențele în partide sunt coordonate de la vârful ierarhiei, reprezentând strategia de supraviețuire și, indirect, distrugere a națiunii. Așa s-a întâmplat cu fostul FSN, aluatul întregului sistem. Descurajată continuu, brutal, în manifestarea atitudinilor publice, prin toate mijloacele posibile, societatea a fost exclusă din propriul ei subiect. Dispariția PNTCD, Alianței Civice nu sunt o consecință a jocului electoral. Este vizibilă mâna brațului înarmat care a lucrat la cel mai înalt nivel, de parcă România ar fi chiar o țară a proștilor. Cum să dispară partide ale fervoarei democratice, aerul unei națiuni? Prin tot felul de stratageme, coabitări, fuziuni . Din păcate, foarte puține persoane publice din România și-au păstrat o conduită în numele distanțării de esența regimul politic. Practicanți ai ideologiei coercitive, limitative, din spectrul violenței totalitare, acești seducători sunt marii vinovați și profitori, acționând decisiv în sensul greșit. Occidentalismul lor pălește oglindit în implicare curentă, arătându-le sinistra imagine antidemocratică, cinismul exersat decenii la rând.
Ruperea PNL prin facțiunea Chiliman, face parte din același scenariu. Subminarea lui Crin Antonescu fără o dezbatere intensă a liberalismului și a standardelor unei noi Românii este curată lovitură de palat, o mizerie. Oricum, Crin Antonescu nu pare a fi distrus moral de practicile serviciilor. Un om cu oarecare curățenie interioară, cu o luciditate nepervertită, este net superior pentru România în fața experimentaților securiști. Că această dizidență contra lui are protecția supremă e limpede. I-ar putea folosi în constituirea ca forță moral-politică.
Serviciile secrete vor trebui aduse urgent sub controlul parlamentar și al societății, fără menajamente și ocultări obiectiviste . Separația politicienilor de cei acoperiți în aceste servicii, este poate primul pas spre însănătoșirea României. O lege severă în acest sens nu mai suportă amânare. Trebuie ales. Securism sau politică ? Mi se pare tema esențială a viitoruluii României.
Autor: Ioan Vieru
sursA: cotidianul.ro