Dinu Popescu: “Nu-i așa că e fascinant?”

Nu-i așa că e fascinant?

Auzim constant că NU sunt bani pentru a mări bugetul Educației. Nu sunt bani pentru noi spitale sau pentru modernizarea celor vechi. Nu sunt bani pentru a indexa alocațiile și pensiile cu rata inflației, conform legii.

Nu sunt bani nici pentru a aduce salariul minim la nivelul coșului minim de consum pentru trai decent. Nu sunt bani pentru bursele studenților. Și mai terminați cu atâtea măsuri sociale…

Ce nu înțelegeți? NU SUNT BANI! Simplu.

Nu sunt bani la buget, deci trebuie mărite taxele, impozitele și accizele. Nu sunt bani, deci trebuie ridicată vârsta de pensionare. E nevoie de împrumuturi la dobânzi uriașe. E obligatoriu să strângem cureaua. Nu sunt bani, ce să facem! Cu toate astea…

Pentru războaie sunt mereu bani. Ați observat? Indiferent că vorbim de America, UE sau România, nimeni nu pune vreodată problema costurilor când e vorba de… declanșarea și întreținerea conflictelor.

Pentru arme sunt întotdeauna destui bani. Pentru salariile, privilegiile și toanele politicienilor care, în loc de diplomație și soluții la probleme, lasă rachetele să vorbească, se găsesc mereu bani. Aici nu se pune niciodată problema lipsei resurselor (ori a amprentei de carbon).

Peste 3 miliarde de dolari au cheltuit americanii doar în primele 100 de ore ale bombardamentelor asupra Iranului (pe lângă costurile Israelului) pentru a întreține operațiunea…

…Asta în vreme ce adolescenții americani sunt nevoiți să se îndatoreze pe viață pentru „dreptul” la educație, pentru o diplomă, iar pacienții fac infarct când primesc factura de la spital – în America, „dreptul” la îngrijire medicală e rezervat doar celor ce și-l permit.

Dacă ridici problema asta, ești etichetat drept „comunist” și ți se spune că… „nu sunt bani”. Normal că nu mai sunt. Războaiele costă. Așadar, cui bono?

UE urmează să trimită în Ucraina un nou pachet. Valoarea? 90 de miliarde de euro. De la începutul conflictului din 2022 până în prezent, 200 de miliarde de euro din banii contribuabililor statelor UE au ajuns în Ucraina, prin decizii ale Comisiei Europene.

Spre comparație, din faimosul PNRR România a încasat doar 10 miliarde de euro, din care jumătate constituie împrumuturi, nu fonduri nerambursabile.

Apropo, știați că România a comandat, în ultimii 6 ani, armament de zeci de miliarde? Prin platourile TV, nimeni nu amintește asta când se discută problema deficitului bugetar și datoriei publice. Oare de ce? #PresaMilitarizată?

Pentru asta s-au găsit bani. România a comandat de la companii americane (Raytheon, Lockheed Martin), israeliene (Rafael) și franceze (MBDA) tancuri, avioane de luptă și rachete de peste 30 de miliarde de euro în mandatele lui Ciucă, Ciolacu și Bolojan. Doar că, există o problemă.

Deși comenzile au fost preponderent achitate, declanșarea războiului din Iran pune sub semnul întrebării livrările. De ce?

Fiindcă stocurile fabricanților s-au epuizat, iar capacitatea de producție va fi folosită exclusiv pentru a alimenta necesitățile de pe fronturile active (Ucraina și Orient, dacă nu cumva se trezește „președintele păcii” să mai atace și alte state).

Practic, ni s-a spus că e musai să comandăm armament de miliarde, fiindcă așa „ne apărăm”…

…iar acum aflăm că armamentul comandat și achitat, fie nu va mai fi livrat, fie va ajunge cu MARE întârziere, după 2030, poate chiar prin 2040, când tehnologia oricum va fi perimată, deci echipamentele vor fi bune de dus direct la muzeu.

Poate vă amintiți cum politicienii și generalii români au justificat comenzile de armament susținând că „avem conflict la graniță și trebuie să DESCURAJĂM atacurile.”

Practic, conform logicii lor, îl speriem pe Putin cu tancurile și rachetele pe care le avem pe hârtie sau le vom avea… cândva, peste 10-15 ani. Închideți ochii și vi-l imaginați cum tremură, da? Are spasme de la atâta râs.

Totuși, o întrebare nu-mi dă pace: de ce s-ar mai obosi cineva să atace România, când noi facem deja o treabă atât de bună în a ne autosabota și autodistruge?

Resursele au fost date pe daiboj. Economic vorbind, țara e în pragul falimentului. Milioane de români au luat calea bejeniei, iar cei care au rămas sunt tot mai pauperi.

Statul a eșuat.Peste trei sferturi dintre români consideră că țara merge într-o direcție greșită. Dar, desigur, nu suntem în siguranță din cauză că nu comandăm și mai multe arme. Altfel, dacă am avea și mai multe arme, nu am avea de ce să ne facem griji. #SecuritateNationala, ce 3,14zda mă-sii!

Arme DA, leacuri BA! Nu sunt bani? Aici sunt banii dumneavoastră. Vă simțiți în siguranță? Noapte bună,

PS: Apropo, pe cetățenii americani sau europeni i-a întrebat cineva, prin referendum, cum ar fi democratic, dacă sunt de acord cu creșterea cheltuielilor militare pentru a genera o nouă cursă a înarmării? Dacă declanșarea unor noi războaie e prioritatea majorității acum? Dacă nu, atunci mai vorbim despre #democratie reprezentativă în Occident?

Când armele sunt lăsate să vorbească, nimeni nu mai gândește. E de ajuns să citiți secțiunea de comentarii la ultimele postări pentru a-mi da dreptate cu asta.

Autor: Dinu Popescu