Deznaţionalizarea României

Ani la rândul, România a fost ţinta tuturor cotropitorilor Europei şi a fost şi încă mai este o oază de latinitate într-o mare de popoare slave. Şi tot de mii de ani, am avut şi norocul că acest popor să aibă şi conducători, regi, domnitori, viteji şi curajoşi care au ştiut să oprească vremelnic hoardele cotropitoare. Acum însă, în ultimul sfert de secol, pare că acest lucru, cotropirea ţării, pare să nu mai poată fi oprită cu nici un chip. Jaful a pornit din interior şi din exterior, precum un imens foc pus la cale de terorişti piromani.

Deznaţionalizarea României a fost şi încă mai este un deziderat pentru forţe oculte ce acţionează încă în strânsă colaborare cu trădătorii autohtoni, de neam şi ţara! Acest “Plan strategic” a fost conceput în etape, aşa cel puţin se vede şi mai ales îl simţim noi toţi în prezent.

Prima etapă, cea cuprinsă între anii 1990-2000, este etapa în care după asasinarea cuplului Ceauşescu, printr-un sistem foarte complex de manipulare şi dezinformare, securisto-comunist, a fost instaurată încet dar sigur, „Crima Organizată’’. O mafie politico-economică. Sub Ceauşescu s-a construit o reţea de ordonatori unici de cont, care avea misiunea de a produce valută din mediile economice externe, destinate în principal, achitării accelerate a datoriilor externe. După lovitura de stat din decembrie 1989, aceşti operatori de cont, ofiţeri ai Departamentului de Informaţii Externe, nu au mai vărsat la bugetul de stat aproximativ șapte miliarde de dolari. Au fost 354 de ordonatori unici de cont.Primele surse de finanţare de care au profitat designerii democraţiei originale, au fost următoarele: două miliarde de dolari reprezentând exporturile industriale şi alimentare, din 1989, bani gestionaţi de fosta securitate; două miliarde de dolari proveniţi din exporturile de arme în ţările arabe şi Africa, suma aflată tot în conturile operative ale DIE.

Banii sustraşi au finanţat structura noilor formaţiuni politice care au ruinat România timp de 25 de ani. Restul sumelor, în valută, care au fost rătăcite în conturile securităţii, au finanţat apariţia primelor bănci private. Gruparea mafiotă, de fapt un club închis al elitei nomenclaturii comuniste a fost formată din ofiţerii DIE, UM 0107/AVS acoperiţi în BRCE, ICE Romtehnica, Terra, Dunărea, Delta, Crescent, Carpaţi, Trawe, Agroexport etc.

Apoi, s-a trecut la decapitarea industriei româneşti şi a economiei în ansamblul său. Zeci şi sute de fabrici, combinate şi întreprinderi au fost dezmembrate, tocate, vândute şi/sau transferate către alte entităţi economice private, interne dar mai ales externe. Sub diverse lozinci, create special pentru manipularea şi dezinformarea maselor, aceste entităţi economice au fost definitiv dezmembrate şi vândute, piesă cu piesă! Cine au fost cei care au aprobat acest haos economic? Tocmai capii reţelelor de crimă organizată, instauraţi la putere atunci, cei veniţi din eşaloanele 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii şi care au fost rapid transformaţi în politicieni „seriosi’’ de care ţara avea nevoie… Inutil să mai prezentăm nume, toată lumea i-a văzut, aplaudat şi votat!

Prin urmare, acest grup infracţional stabil, avea să penetreze toate structurile statului, avea să-şi întindă tentaculele, cuprinzând toată ţara ca o imensă celula canceroasă.

Mii de locuri de munca au fost anihilate, mii de şomeri au bântuit şi mai bântuie şi acum societatea românească. Degeaba au încercat oamenii să se răzvrătească, prin greve şi demonstraţii de masă, fiindcă acestea au fost rapid „rezolvate’’ printr-o acţiune de mare amploare de neutralizarea controlului social, prin cumpărarea, şantajarea sau denigrarea liderilor de sindicat şi/sau ai opoziţiei democratice, abia înfiripate. Un remember… Mineriadele lui Iliescu şi toată clica sa, apoi câţi lideri de federaţii şi uniuni sindicale nu au fost cumpăraţi cu funcţii politice şi/sau administrative, iar alţii au „cazut’’ de la sine pe acest front nevăzut al manipulării informative!

Aceşti ani ’90-2000 au fost anii fatidici, când s-a consolidat „Crima organizată” concretizată printr-un grup infracţional stabil (puterea politică), un lider şi o ierarhie a subordonării foarte strictă (acţionând în special subversiv), precum şi un sistem de neutralizarea controlului social (distrugerea şi anihilarea oricărei forţe de opoziţie democratică). De aici s-a trecut la etapa a doua cea cuprinsă între anii 2000 şi 2010.

Perioadă în care, cu consolidările de rigoare arătate mai sus, s-a trecut la infiltrarea crimei organizate la nivel de instituţii prin mafiotizarea şi politizarea excesivă a tuturor instituţiilor statului. Nimic nu a rămas necontaminat de acest flagel, de această tumoră canceroasă. Absolut nici o instituţie, agenţie, inspectorat, minister etc!

Caracteristică principală a acestei perioade se poate traduce astfel:

– O preocupare permanentă de a corupe persoane influenţe din legislativ, executiv, aparatul judiciar, servicii secrete şi prin numiri de şefi politici şi infractori în aceste compartimente vitale;

– Un sistem eficient de manipulare a opinei publice, creat prin subordonarea unor concerne de presă şi mass-media, cu jurnalişti bine „instruiţi” şi plătiţi pentru acest gen de activităţi;

– Un mecanism eficient de spălare a banilor, bine pus la punct, printr-o economie subterană, în strânsă corelaţie cu sistemul bancar.

Tot acum avem şi o concretizarea a devalizării şi distrugerii sistemului bancar, început în anii ’90, cu celebrele bănci naţionale/comerciale (Banca Agricolă, Bancorex, Bankop, Banca internaţională a Religiilor). Dacă aceste două etape încă nu au pecetluit soarta României, urmează acum parte a treia din acest plan.Vorbim de perioada 2010-2015… şi mai mult poate.

Autor: Viorel Sandu

Sursa: Ziarul Natiunea