In mod evident, conceptul de nationalism este legat de termenul de NATIUNE. El a căpătat, in timp, o anumită conotatie negativă, considerându-se că accentuarea factorului etnic poate determina sovinism si poate genera excese.
Conceptul de suveranism – ce pune accentul pe notiunea de STAT ( si pe suveranitatea sa), nu pe cea de natiune, este mai potrivit, cred, pentru a explica valul unor reactii fata de UE in unele state membre. Ar fi vorba de o atitudine doctrinară orientată spre limitarea, reducerea zonelor de suveranitate partajată cu Bruxelles-ul si preluarea acestor zone, in mod politic, inapoi, de către autoritătile nationale.
Acest curent este tot mai evident in statele membre ale Grupului Vishegrad, dar si in state precum Italia, Spania, Grecia sau in state asociate cu UE, spre exemplu Turcia.
Consider că si noi ar trebui să lăsăm deoparte “pilotul automat” de la Bruxelles si să incepem să ne punem intrebări in legătură cu ce se intâmplă in jurul nostru si să redefinim relatia noastră cu Bruxelles-ul. România pare insă că functionează in inertia perioadei in care conceptul de solidaritate europeană domina dezbaterea publică, atunci când procesul de unificare si de integrare europeană păreau ireversibile. Nu mai este atât de evident. Brexitul ne-a arătat acest lucru. Nu stiu dacă avem deja “mai putină Europă” dar sigur avem o Europă mai mică, fără posibilităti reale de extindere institutională, cu pierderea semnificativă a rolului său de putere globală. Va putea fi oprit acest proces regresiv sau se va ajunge, in Europa, de la solidaritatea asumată la formula “fiecare pentru sine”? Asa pare acum…
Din păcate, noi nu am stiut să beneficiem de perioada de crestere a Uniunii, nu am stiut să beneficiem de zecile de miliarde care ne erau repartizate incepând cu bugetul 2007. După finalizarea negocierilor, in 2004, ar fi trebuit să actionăm in următorii doi ani – 2005 si 2006 – pentru pregatirea echipelor care să lucreze la Bruxelles si in tară. Din acest punct de vedere, au dreptate cei care afirmă că in 2007 nu am fost pregătiti pentru aderare. Vă reamintesc insă că fondurile de pre-aderare au fost accesate de România in procent de peste 100%. De ce? pentru că am avut oameni competenti in guvern, care s-au ocupat de aceste chestiuni: Hilde Puwak, Vasile Puscas si altii. Am inventat grupul de euro-consilieri, am investit intr-un sediu modern si o echipă competentă pentru misiunea noastră de la Bruxelles, am creat o unitate de head hunting la guvern, am creat burse guvernamentale pentru studenti români in străinătate si multe altele. Regimul Băsescu, după 2004, a schimbat obiectivele. Anti-coruptia a devenit leit-motivul discursului public si al actiunii institutiilor. Efectele se văd astăzi. Si in ceea ce priveste capitalul national si in ceea ce priveste elitele. Am ajuns să ne mândrim cu ELEVII premianti pentru că STUDENTII valorosi au fost deja racolati de universitătile din străinătate. Am inceput să inchidem spitale pentru că nu mai avem medici…
Nu am văzut prea multe comentarii despre rezultatele alegerilor parlamentare recente din Rusia. De ce oare creste favorabilitatea pentru regimuri autoritare, in jurul nostru? In Rusia, in Turcia, in Ungaria, in Austria. Care sunt pericolele pe care le ascund aceste evolutii? România nu pare că este capabilă să-si construiască viitorul intr-o regiune si o lume tot mai agitate. Discutăm despre diferite vecinătăti ale UE – estică, sudică, dar nu suntem capabili să ne organizăm propriile noastre vecinătăti, alergând după himere. Discursul ambasadorului american de la Chisinău a fost un dus rece pentru cei care gândesc anul 2018 in termeni de festivităti.
La Cotroceni, s-a creat un think tank care să pregătească un proiect de tară (oare ce o fi insemnând “proiect DE tară”?). Nu e rea ideea, in sine. Totusi, in alte tări, există numeroase think tankuri care “produc” variante alternative de dezvoltare ce sunt preluate apoi de partidele politice in programe de guvernare. Oare un “proiect de tară”, elaborat de comisia prezidentială va fi obligatoriu, ca linie de guvernare, pentru un PRU dacă acesta ar câstiga – să spunem – 60% din voturi la alegeri sau PRU va aplica programul său in 10 puncte, ignorând bunătate de proiect? Sigur, dacă se va forma din nou, după alegeri, “guvernul meu”, acesta va avea o schita non-ideologică, a programului de guvernare, deja schitat.
“Nu ne scăldăm de două ori in apele aceluiasi râu”, spunea Heraclit. Uniunea Europeană se schimbă si ea in fiecare zi. Noi nu părem să intelegem acest lucru.
Autor: Adrian Nastase
Sursa: Adrian Nastase Blog
Adauga comentariu