Mitul scutului antirachetă
(…) Iluzia protecţiei. Apărarea antirachetă nu va face niciodată diferenţa atunci când vorbim de misiunea sa principală – protejarea unui stat de ameninţarea unui atac nuclear balistic. Dacă tu ai rachete şi eu dispun de un sistem de apărare antibalistică, tu tot ai avea o şansă rezonabilă de a lovi cu succes teritoriul meu cu un focos nuclear.Faptul că am un sistem de apărare antibalistică nu schimbă cu nimic calculul adversarului.Aşadar, dacă încerci să oferi protecţie populaţiei, în esenţă raţiunea primă a scutului, atunci acest instrument este irelevant; nu te ajută efectiv nici să-ţi protejezi populaţia, nici să elimini probabilitatea unui eventual şantaj. În plus, toată concepţia noastră despre cum funcţionează scutul este desprinsă dintr-un raţionament din vremea Războiului Rece, bazat pe estimarea capacităţii de distrugere (când un anumit procent era de la sine înţeles, tolerabil) pe care o poate dezlănţui adversarul. Dar din perspectiva protecţiei populaţiei efectul scutului este minim, câtă vreme adversarul îşi conservă potenţialul de şantaj şi intimidare.
Ce poate scutul. Actualele sisteme antibalistice de tipul Patriot, THAAD, Aegis oferă un anumit tip de capabilitate în protejarea unor elemente de infrastructură militară (al apărării antiaeriene, spre exemplu). Din perspectiva capabilităţilor actuale sau din viitorul apropiat, aceasta este o misiune rezonabilă. Dacă vrei însă să securizezi teritorii şi populaţii, atunci problema se pune cu totul altfel. Apărarea trebuie să fie absolută, pentru a fi un instrument eficient în descurajarea unui şantaj balistic. Iar protecţia absolută este o iluzie. Dacă din start consideri că o umbrelă imperfectă e şi ea un avantaj în sine, atunci un scut antirachetă te va ajuta cel mult să reduci numărul victimelor, dar nu poate în sine descuraja un şantaj balistic nuclear. (…) (Foreign Policy – Pavel Podvig)
Iata, asadar, un verdict venit din partea unui specialist in armament nuclear: scutul antiracheta nu protejeaza teritoriul unei tari, nu protejeaza populatia, ci, in cel mai bun caz, el va proteja puncte strategice ale infrastructurii militare.
Asadar, nu doar ca scutul de la Deveselu nu ne protejeaza, ci el denota o conceptie cinica a americanilor preluata cu brio si zel de autoritatile romanesti: in cazul unui conflict cu Rusia, populatia poate sa piara, dar sa se pastreze amplasamentele militare ale SUA in regiune, pentru a pastra un avantaj geopolitic.
Daca punem acest adevar tactic langa propaganda actualului regim romanesc, conform careia prin intrarea in (pe?) scutul american avem garantata securitatea nationala, obtinem inca o imagine a falsurilor grosolane perpetuate de trompetele diverse care s-au pus in serviciul unor agende anti-nationale.
A se revedea si analiza lui Friedman de la STRATFOR de mai jos:
“Profesore” … esti varza! Garantia securitatii bazelor militare – subsumeaza garantia securitatii statului gazda. Simpla prezenta a unui “teritoriu american” intr-un stat – implica un grad mai mare de stabilitate! http://laurentiurosoiu.ideilibere.ro/8963/de-ce-drumul-prieteniei-romano-ruse-trece-pe-la-deveselu/